0 13.8.07 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2008/07/4-zile-n-retezat-9-12-august-2007.html

4 zile în Retezat (9-12 august 2007)



Având la dispoziţie 4 zile libere, am regrupat echipa din tura precedentă şi am luat-o înspre Retezat, deşi iniţial intenţionam să colindăm Călimanii. Eh, va veni şi vremea lor.

JOI dimineaţa la 4:25 urcam în acceleratul Iaşi - Timişoara, această "mocăniţă" a zonei noastre geografice. La 7:35 eram în Simeria, iar personalul de navetişti (toţi citeau Libertatea) înspre Petroşani pleca la 7:50, urmând să ajungem în Ohaba de sub Piatră în jurul orei 9.
În Ohaba ne aştepta domnu` Crudoane, fericit că pe lângă noi 4, din tren mai coborau încă 15 turişti maghiari, de vârste diferite. Am fost plăcut surprins să constat că transportul din Ohaba până la Cîrnic (şi retur) se face în mod organizat, adică există curse regulate (cca. 5 curse/zi). Biletul costă 8 lei.



La Cîrnic am ajuns pe la 10, iar la Pietrele am ajuns aproape de ora 12. Am admirat ruinele fostei clădiri principale (care a ars în iarnă), am prânzit şi am luat-o la pas.
Traseul urmat a fost: Cabana Pietrele - Valea Stânişoara - Lacul Stânişoara - Şaua Retezat - (Vârful Retezat) - Vârful Bucura - Şaua Tăul Porţii - Lacul Bucura. După o vale a pârâului Stânişoara extrem de pitorească, a urmat un urcuş greoi până în şaua Retezat - dar merită, pentru a ajunge la priveliştea de pe Retezat.
Deşi traseul are vreo 5-6 ore, noi am ajuns aşa, încetişor, pe la 8 seara la Bucura. Am întins corturile pe un vânt răcoros şi am căzut într-un somn lung şi odihnitor până dimineaţa.

VINERI a fost ziua refacerii, după o primă zi un pic cam obositoare. Ne-am dat seama că am exagerat în prima zi (încă nu avem suficient antrenament) şi că traseul pentru prima zi la nivelul nostru de pregătire fizică ar fi fost: Cîrnic – Cabana Genţiana – Valea Pietrele – Curmătura Bucurei – Lacul Bucura, adică traseul pe care vin majoritatea turiştilor (urmând ca în a doua zi să mergem pe vf. Retezat şi Judele). Dar vom şti la tura următoare. ;)
Am mâncat, am dormit, am povestit cu salvamontistul (“Oaie”). Am râs de bucureştencele care au vrut să facă un duş în refugiul Salvamont (li s-a răspuns că s-a luat apa caldă). Am vrut să fac o baie în Bucura, însă m-am răzgândit, fiindcă lacul are proprietăţi miraculoase – intri în apă bărbat şi ieşi femeie (temperatura apei este aproximativ 4 grade Celsius) – şi n-aveam la mine nişte Fairy, care face minuni în apă rece. Claudia şi Alina au făcut o plimbare până în Curmătură, să dea un telefon. Eu şi Cristina le-am urmărit de pe malul lacului.

SÂMBĂTĂ… ar fi fost o chestie să ne trezim pe la 3:30 şi să prindem răsăritul pe Peleaga (cum au făcut vecinii noştri de cort) – luna plină ne-ar fi călăuzit drumul până pe vârf – dar să nu exagerăm.
Traseul vizat: Lacul Bucura – Vârful Peleaga (2509) – Tăurile Valea Rea – Şaua Valea Rea – Lacul Galeşu – Tău dintre Brazi – Cabana Pietrele. Pe la 8 am luat-o din loc. Ne-am aprovizionat cu apă (până la Galeşu nu mai găseam) şi am început urcuşul alături de 3 polonezi super-camuflaţi. Înainte de 10 eram deja pe Peleaga. Am savurat priveliştea din plin, am făcut poze, am vorbit la telefon şi am început coborârea prin grohotiş. Ne-am despărţit de polonezi şi de traseul care ducea înspre Vârful Păpuşa (pe care o să-l cucerim în tura următoare) şi am coborât până la tăurile din Valea Rea. Marmota cu care ne-am întâlnit aici nu era preocupată să ajungă laptele mai repede ca să fie ciocolata mai fiiiiină, ci era ocupată doar cu “fluieratul”.
Apoi am urcat puţin până în Şaua Valea Rea, de unde am coborât la spectaculosul lac Galeşu.
Am intrat până la genunchi în apa limpede şi ne-am răcorit. În drumul nostru spre Pietrele, am continuat traseul pe la Tăul dintre Brazi. Ajungând la ramificaţia înspre Cîrnic, am hotărât să mergem totuşi la Pietrele. Ceea ce s-a dovedit a fi o mare greşeală – am ajuns într-un camping penibil: în pantă, cu iarbă rară, pliiin de ţânţari, şi, pe deasupra, populat cu oameni dubioşi. Doar lenea ne-a oprit să nu coborâm în secunda imediat următoare la Cîrnic, unde văzusem un camping drăguţ când am venit. Măcar la “cantina” Pietrele am mâncat câte o omletă (simplă 2.50 lei, sau 3.50 cu urme de brânză) şi am băut un ceai fierbinte (1 leu).

DUMINICĂ ne-am trezit devreme… a avut grijă de asta unul dintre vecinii noştri de camping, un domn cu voce groasă, care ne-a încântat cu poveşti nemuritoare – pe unde a fost, pe unde o să meargă şi, cireaşa de pe tort, cum stă el în pantaloni scurţi şi nu-l muşcă ţânţarii. Ne-am strâns lucrurile şi am plecat înaintea lor. La 9:30 eram în Cîrnic, iar la 10:10 a ajuns şi domnul Crudoane.
După o oră ajungeam în Ohaba, unde am stat la “ocazie” şi am oprit un microbuz Petroşani – Deva, cu care intenţionam să mergem până în Simeria. Ne-am răzgândit pe maşină şi am hotărât să nu mai coborâm în Simeria şi să ajungem la Deva.
Ajungând la 12 în Deva, am observat că aveam 6 ore la dispoziţie până la primul tren spre Cluj (acc. Timişoara – Iaşi) aşa că am vizitat Cetatea Devei, iar apoi ne-am relaxat în parcul din apropiere. La cetate se poate ajunge pe jos (1/2 h, prin pădure) sau cu ascensorul (5 lei, dus-întors).

Per total, o tură relaxantă (cu excepţia primei zile). Am avut şi noroc de vreme bună şi fără incidente neplăcute.


Comentează folosind contul Facebook:

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Pagina de pornire