3 9.9.08 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2008/09/weekend-n-rodnei-6-7-septembrie-2008.html

Weekend în Rodnei (6-7 septembrie 2008)



Anul ăsta mi-am propus de două ori să merg în Rodnei şi n-am reuşit: o dată pe motiv de pericol de avalanşe (dar am mers în Ciucaş) şi altă dată pe motiv de cod roşu (dar am mers în Parîng). Însă iată că teorema are şi reciprocă: weekendul ăsta am mers în Rodnei, după ce elaborasem traseul pentru Retezat. Iar echipa, o premieră: eu şi Alina.

Vineri seara, după 5 ore (da! pentru 175 km) de condus pe drumuri aglomerate (Cluj –Gherla), în lucru (Gherla – Dej), aproape în lucru (Dej – Beclean), aproape proaste (Beclean – Dealul Ştefăniţei), proaste (Dealul Ştefăniţei – Borşa) şi extrem de proaste (Borşa – Pasul Prislop), iată-ne ajunşi în Pasul Prislop (alt. 1416 m), locul din care începe traseul propus. Aici – aglomeraţie! Am nimerit în miezul concursului Eco Explora 2008. Ca să vă faceţi o idee cum arată un concurs Eco Explora, puteţi citi ce-au scris Hoinarii.

Foto 1. O nouă zi: "La drum!"



Sâmbătă dimineaţa ne trezim înainte de răsăritul Soarelui (ce-o fi cu noi?) şi căutăm drumul forestier care ne duce spre Poiana Ştiol. Deşi pe hartă nu e marcat, există urme vechi de marcaj triunghi roşu. În şaua Ştiol ne oprim să luăm micul dejun, iar apoi ne continuăm traseul spre şaua Gărgălău pe marcaj bandă albastră.

Foto 2. Pe drumul forestier înspre Ştiol

Foto 3. Singurel, singurel...

Foto 4. Căluţi

Foto 5. Oiţe

În şa, 4 fete erau cu cortul (check-point pentru concurs, sau drumeţie?), iar una dintre ele tocmai cobora după apă, la izvorul aflat la 5 minute mai jos. Câţiva nori ne protejează de razele soarelui, dar nici vorbă de ploaie: prognoza pentru weekend e atât de bună, încât nici chiar în Rodnei nu plouă!

Foto 6. Lacul glaciar Izvorul Bistriţei Aurii

Foto 7. Pasul Prislop, văzut de pe Gărgălău

Foto 8. Vârful Gărgălău

Foto 9. Printre pietre

Foto 10. Coasta Tăului şi vf. Corongişu

După vârful Gărgălău, ne întâlnim cu doi participanţi la concursul Eco Explora, puţin întârziaţi şi cam şifonaţi... Schimbăm două vorbe cu ei şi ne vedem de drum.
Apoi ajungem pe vârful Omului, de unde se poate merge pe culmea Coasta Tăului înspre vârful Corongişu, trecând pe lângă un superb tău aflat chiar pe culme. Pe acolo vom merge în următoarea tură de weekend în Rodnei!

Foto 11. Vârful Cişia

Foto 12. Vârful Omului

Foto 13. Coasta Netedă şi vârful Ineu departe...

Foto 14. ... puţin mai aproape...

Foto 15. ... şi mai aproape...

Foto 16. ... atât de aproape!

Urmează, pe rând, vf. Cişia, vf. Coasta Netedă şi pe la 16:00 ajungem Sub Ineu (2150 m). Chiar în faţa adăpostului de sub Ineu găsim un loc bun de cort şi ni-l întindem. Dau repede o raită până pe vf. Ineuţ (2222 m), iar apoi urcăm amândoi până pe Ineu (2279 m).

Foto 17. Ineuţ şi Roşu

Foto 18. Lala Mică, un cort roşu şi doi cetăţeni

Foto 19. Ineul la apus

Foto 20. Ineuţul şi Roşul la apus

Soarele apune în timp ce noi sorbim o supă la plic. Iar pe cer îşi face apariţia luna, în „acordurile vocale” ale câinilor de pe la stânile din vale.

Foto 21. Soarele dispare...

Foto 22. ... Luna apare

Duminică dimineaţa sunt din nou matinal, iar răsăritul Soarelui mă prinde pe vârful Ineu.

Foto 23. Bulgăre...

Foto 24. ... de foc!

Foto 25. Foc şi pară!

Foto 26. Răsăritul pe Ineu: asta-i pohta ce-am pohtit!

Foto 27. Nu te uita în jos!
Foto 28. Creasta Rodnei... pââână la Pietrosul ei!
(în stânga-spate se văd Buhăescul şi Pietrosul)

Pe la 8 strângem cortul şi o luăm la vale. Trecem pe lângă Lala Mică, apoi pe lângă Lala Mare. Ratăm traseul şi coborâm o bucată bună de timp pe o potecă nemarcată, dar bine definită, de pe partea stângă curgerii Lalei, iar apoi revenim pe traseul marcat, aflat pe partea dreaptă a Lalei.

Foto 29. Mai bine aici decât la Curăţel!

Foto 30. Lala Land

Foto 31. Pauză de poză cu Ineul

Foto 32. Cetăţenii încă dorm...

Foto 33. Lala Mare: nu încape în cadru!

Foto 34. Şi aici se încheie 270° în jurul Ineului

Mergem 6.6 km pe drum forestier şi ajungem într-un final la şosea. După 35 minute de stat în soare la ocazie, a oprit o maşină (a douăzecea!) cu numere de Anglia şi volanul pe dreapta (cam ciudat să stai în faţă...), având şofer un maramureşean. Călătoria până în Pasul Prislop a fost gratuită, dar menţionarea acestui aspect e pleonastică – am spus deja că e vorba de un maramureşean.

Foto 35. Drum forestier: dor mi-o fo'...

Foto 36. Prietenul pădurilor

Cu lungul drum spre casă se încheie încă un weekend frumos, în care echipa naţională de fotbal a României a fost învinsă pe teren propriu de reprezentativa Lituaniei, cu scorul de 3-0. Ş-apăi să-ţi pierzi vremea uitându-te la ei?

Pe final, floricele parfumate:








Comentează folosind contul Facebook:

3 comentarii

  1. Brava mai Aditza! Felicitari si pt. poze! Cat despre echipa stai linistit, ca io vichendu' asta m-am trezit prin Sinaia si am facut platoul de unu' singur. Binenteles, trecand cu telegondola pana la 1400, ca era plin de ursi. Daca te bagi pe-acolo aveti grija sa fiti grup, altfel e periculos! Vreo 5 ursi am vazut numai eu din masina.Lucian

    RăspundețiȘtergere
  2. Minunata tura ,bravo!,am avut ocazia sa schiez in caldarea Pietrosu`

    RăspundețiȘtergere

Pagina de pornire