3 18.11.08 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2008/11/weekend-n-maramureului-14-16-noiembrie.html

Weekend în Maramureşului (14-16 noiembrie 2008)



Deşi îmi planificasem un week-end "de odihnă" (prin preajma casei părinteşti) înaintea celor 2 ture de 3 zile ce mă aşteaptă în următoarele două week-end-uri (Suhard şi Apuseni), iată-mă răspunzând afirmativ la o tură în munţii Maramureşului, organizată de Clubul Alpin Român, Secţia Universitară Cluj. Prima tură cu ei, la peste un an de când m-am înscris pe lista lor de discuţii! Adevărul e că am fost tentat să mă alătur mai multor ture de-ale lor, inclusiv tura în Maramureşului din primăvară (când am fost descurajat de sistemul şoferi-pedeştri), dar tot timpul "a intervenit ceva".


Foto 1. Luna ne călăuzeşte


Vineri seara am făcut cunoştinţă cu coechipierii mei: domnul Dinu Mititeanu, Marlene, domnul Eugen Roman, Petronela, Dia, Laci, Ibi şi Andrei, după care am pornit cu două autoturisme înspre satul Poienile de sub Munte. Am înfruntat traficul infernal de vineri seara (iar! ), însă am admirat o frumoasă Lună plină şi am râs de bannerele campaniei electorale (bannerul câştigător fiind cel din Vişeu: "Borşa şi Vişeul / Votează P**-ul").

Într-un târziu am ajuns la capătul satului (cătunul Luhei), ultimii 4 km de carosabil fiind neasfaltaţi şi cu mici probleme. Am campat lânga cabana silvică Cosnea (scuzaţi cacofonia ), aflată în apropierea confluenţei văilor Rica şi Socolau. Am adormit înainte de miezul nopţii şi am dormit bine, la o temperatură puţin sub zero grade Celsius.

Sâmbătă dimineaţă trezirea a fost puţin înainte de 6, ora la care încep să mişune TAF-urile, iar zgomotul drujbelor îl înlocuieşte pe mult mai celebrul "cucurigu". N-am tândălit, aşa că pe la 7 eram gata de plecare!

Urmăm marcajul bandă roşie care porneşte de la cabana silvică şi urcă pe pârâul Cosnea spre culmea Pecealu. După un urcuş de cca. 2 ore, ajungem pe culme, unde găsim o stână destul de mărişoară. Ne aşteptam să găsim un izvor pe măsură, dar se pare că iarna nu curge ca vara, aşa că pierdem 40 de minute pentru câţiva litri de apă. Ne continuăm urcuşul spre vârful Pietrosul Bardău (1850 m), admirând vârfurile Farcău şi Mihăilecu de "vis-à-vis", precum şi Ţibleşul, Rodnei şi Creasta Cocoşului din Gutâi, în depărtare.

Foto 2. Vreme bună de urcat!

După o scurtă pauză de masă, intrăm într-un jnepeniş des prin care marcajul şi poteca ne îndrumă destul de bine, până la un moment dat, când ne trezim încolţiţi. Alegem varianta ocolirii jnepenişului pe versantul nordic, deşi Laci văzuse un drum pe versantul sudic (dar ne-a comunicat şi nouă doar după ce coborâsem deja 300 m diferenţă de nivel ).

Foto 3. Ne apropiem de graniţă: "Pregătiţi paşapoartele!"

Ieşirea de pe traseu ne-a determinat să-l schimbăm, aşa că am continuat pe curbă de nivel înspre graniţă, ocolind Pietrosul Bardău. Cu o oră înainte de apusul soarelui am atins pământul ucrainean, din neatenţie, însă am revenit imediat în ţară şi ne-am căutat un loc pentru corturi, mersul la frontală pe graniţă fiind interzis.

Foto 4. Apus românesc

O supă caldă şi bună (sau, mai bine zis, bună şi caldă! ) ne face să uităm că afară sunt -4 grade şi bate un vânt tăios, dar nu mă poate convinge să-mi scot trepiedul şi să pozez Luna ce-şi face apariţia din Nord.

Foto 5. Răsărit pe hotar

Foto 6. Farcăul şi Mihăilecul înţeapă ceaţa dimineţii

Duminică, răsăritul Soarelui ne prinde cu rucsacii în spate şi aparatele foto în mâini. Îl salutăm respectuos şi ne continuăm periplul pe graniţa Uniunii Europene. Însă încet-încet suntem învăluiţi de o ceaţă groasă şi hotărâm că nu mai are rost să continuăm spre vârful Copilaşul (1611 m), aşa că de pe vârful Furatik alegem să coborâm pe o culme, până la drumul forestier de pe valea Rica.

Foto 7. Stâlp de demarcaţie româno-polonez din perioada interbelică

Foto 8. Prins în mreje

Foto 9. Voi vedeţi ce văd eu?!

Foto 10. Păstraţi coloana şi ţara!

După un marş de cca. 10 km pe drumul forestier, ajungem la punctul final al circuitului nostru de aproape 50 km şi 11 ore de mers efectiv (total 16 ore, incluzând pauzele)... dacă e să am încredere în GPS-ul care ne-a furnizat datele.

Foto 11. Puteam scăpa de tropăiala pe un drum forestier?

Din păcate, mie îmi lipseşte o hartă detaliată a munţilor, aşa că vă ofer mai jos schema traseului realizată cu Google Earth. Puteţi să o descărcaţi de aici (şi să o încărcaţi în Google Earth-ul de pe calculatorul vostru).

Foto 12. Traseul parcurs (click pentru a mări)

În formaţie restrânsă (adică doar noi, cei 4 din maşina a doua) am sărbătorit o nouă tură reuşită, nu cu bere şi mici, ci cu prăjituri de la cofetăria "Lemnul Verde" din Dej.



Comentează folosind contul Facebook:

3 comentarii

  1. Interesanta drumetie! Chestia cu semnul de frontiera m-a dat gata. Credeam ca "fratii sovietici" au inlaturat orice urma a trecutului. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. s'am aparut pe trilulilu :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumos traseu!Si bine detaliat!
    Am citit foarte atent in speranta ca poate am sa ajung si eu peacolo!
    Felicitari pt blog si mai ales pentru povestioare si fotografii!

    RăspundețiȘtergere

Pagina de pornire