4 24.8.09 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2009/09/doua-zile-in-velebit-croatia-18-19.html

Două zile în Velebit, Croaţia (18-19 august 2009)



Deşi site-ul de faţă este dedicat în general munţilor Carpaţi, facem o excepţie şi ieşim puţin din sfera lor, pentru că în concediul din vara aceasta am reuşit să ajungem prin Croaţia.
În România, concediul de odihnă coincide, pentru o majoritate covârşitoare a populaţiei, cu mersul la mare! Ca români adevăraţi ce suntem (căci suntem, cel puţin deocamdată, mai mult români decât motaniarzi :-p), nu puteam să ieşim din tipare. Cum ne-am cam săturat de "marea noastră" (plus că în staţiunile româneşti nu cred c-am încăpea cu toţii) am ales o mare oarecum mai îndepărtată, în care să ne saramurăm trupurile slăbite după un an muncitoresc epuizant: Marea Adriatică.

Foto 1. Şedere plăcută!


Din cele 10 zile alocate pentru această excursie, am "sacrificat" două pentru a ne bucura privirile şi cu alte înălţimi şi trasee montane decât cele cu care ne-am obişnuit pe la noi.

Prima zi
Crnopac - Put Malog Princa
Deşi obiectivul principal în vizita noastră prin Croaţia îl reprezenta litoralul PN Plitvice, descoperirea zonei Crnopac din munţii Velebit m-a făcut să-mi doresc să ajungem cât mai degrabă pe pământul croat. Am aflat de Crnopac de pe situl lui Lia şi Leo Şuteu (ei au renunţat să mai facă Crnopac, după ce văzuseră alte zone din Velebit), iar descrierea de pe SummitPost m-a convins din prima. Harta -> aici (nouă ne-a fost suficientă, marcajele şi indicatoarele sunt destul de multe, e greu să te pierzi).

Iar după două zile de la sosirea pe tărâmurile croate, îmi vedeam visul cu ochii! Am lăsat maşina într-o parcare pe marginea drumului naţional 27 (care aproape că ar putea concura cu Transfăgărăşanul nostru), puţin mai sus faţă de intrarea pe drumul forestier pe care începe ruta nordică de acces spre vârful Crnopac (1404 m). Drumul forestier (un pic cam bolovănos pentru o maşină sensibilă - ceva mai prost decât Nucşoara - Cârnic, de exemplu) se parcurge la pas în cca. 45 min, iar apoi până la refugiul Crnopac mai sunt alte 45 min.

Puţin mai la vale de refugiul Crnopac (Tatek, pe hartă) începe circuitul Micul Prinţ (Mali Princ Trail, pe hartă), un traseu spectaculos de 3-4 ore printr-o grădină carstică în care pietrele s-au conturat sub diverse forme interesante, sub acţiunea apei şi a vântului. Punctele dificile din traseu sunt asigurate foarte bine cu lanţuri şi chiar scări de aluminiu. Traseul înconjoară vârful Bili Kuk (1171 m), pe care se poate urca spre finalul circuitului.

Descrierea traseului nu-şi are rostul, iar pozele strică din farmecul surprizelor ce care ţi le oferă acest itinerar la tot pasul. (am ataşat totuşi şi câteva poze ca să vă convigeţi că nu vorbesc prostii )

După 3 ore şi jumătate încheiem circuitul şi ne retragem la maşină, de unde ţuşti! pe plajă să ne răcorim. Căci munţii lor sunt călduroşi şi nici nu au apă aproape deloc! (noi am cărat câte 2 litri de om, pentru 6 ore şi jumătate de traseu total şi s-au dovedit cam puţini pe căldura pe care am suportat-o)

Foto 2. Tort cu frişcă

Foto 3. Urcând spre Bili kuk

Foto 4. În grădină
Foto 5. La bronzat

Foto 6. Liftul era defect, am luat-o pe scări
Foto 7. Te-aştept deseară la portiţă...
Foto 8. Greu la deal... dar şi la vale!

Foto 9. Pe bârnă

Foto 10. Printre pietre

A doua zi
Paklenica - Anića kuk
O idee interesantă, aceea de a vedea marea de pe un vârf de munte, ne-a purtat paşii înspre Parcul Naţional Paklenica. Deşi zona a fost bătută în lung şi-n lat de soţii Şuteu, noi ne-am inspirat dintr-un jurnal foarte detaliat (şi extrem de util!) publicat de Mircea Ardelean pe Alpinet.org.

În primă fază am vrut să urmăm exact traseul lor, adică să urcăm pe Velika Paklenica şi să coborâm pe Mala Paklenica, însă căldura sufocantă de care ne-am lovit ne-a determinat să ne mulţumim cu urcarea vârfului Anića kuk (712 m). Pare puţin să urci doar până la 700 m altitudine... dar când începi de la zero - e ceva . Iată panorama ce ni s-a deschis de la înălţime:


Deplasare: clic şi tras | Zoom: click în centrul imaginii si tras
Varianta mai elegantă - pe alpinet.org

Nu insist cu descrierea, dacă aveţi nevoie de informaţii suplimentare, vă rugăm să ne contactaţi (bandarosie la gmail punct com sau prin comentarii).

Foto 11. Scrutând zările: se vede Italia?

Foto 12. Velika Paklenica

Foto 13. Velika Paklenica

Şi, dacă nu v-aţi plictisit până acum, iată şi alte imagini din excursia noastră:

Parcul Naţional Plitvice (link):









Velencei tó (link):

Zagreb:

Zadar:





Podul Maslenica 1 (link):

Podul Maslenica 2 (link):

Parcul Naţional Kornati, insula Mana (link):







Comentează folosind contul Facebook:

4 comentarii

  1. Muntii nu este neaparat necesar sa fie inalti, ei au un farmec aparte la orice inaltime. O dovedeste si expeditia voastra.Daca tot ati inceput cu ascensiunile in strainatate, programati-va neaparat pentru Norvegia.Merita efortul fizic si mai ales financiar.

    RăspundețiȘtergere
  2. absolut superb. vă admir pentru pasiunea voastră şi pentru curajul de a vă căţăra precum caprele negre... felicitări! :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Deci mai sunt romani bantuiti de Crnopac :)
    Noi ca sa nu ramanem cu sechele ca n-am vazut Crnopacul am revenit in zona. Adica in 18 august eram pe Bojin Kuk iar in 19 in Crnopac...

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce coincidenta! Ar fi fost o surpriza foarte placuta sa va intalnim! :)

    RăspundețiȘtergere

Pagina de pornire