6 26.9.09 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2009/09/o-zi-in-latoritei-20-septembrie-2009.html

O zi în Latoriţei (20 septembrie 2009)



Speriaţi de iuţeala cu care se asfaltează DN67c "Transalpina" (aici, aici sau aici), am decis să facem şi noi o tură în zonă, cât mai e oarecum linişte.

N-aş fi crezut că o să mă inspir vreodată de la Hoinari, fiindcă ei sunt performeri, iar noi suntem simpli turişti. Şi, ca simpli turişti, nu ne ocupăm după-mesele din timpul săptămânii cu antrenamente, ci mai degrabă cu ieşiri la bere cu prietenii. Însă dacă mai găseşti printre ei şi câte unul cu spirit de aventură (rarităţi, fireşte), atunci avantajul e de ambele părţi.

Foto 1. Opel Agila pe Transalpina


Întovărăşiţi de super-şoferul Dan, am pornit duminică dimineaţa spre Obârşia Lotrului. Pe drum, am inventariat planurile "de bătaie" şi ne-am dat seama că o să ne hotărâm numai la faţa locului. Fiindcă micuţul Polo s-a ambiţionat să urce toată Transalpina, ne-am văzut debarcaţi din maşină în pasul Urdele la 2141 m, probabil cea mai mare altitudine de la care am pornit vreodată într-un traseu.


Foto 2. Ultimele pregătiri

Foto 3. Rezervaţia naturală căldarea Muntinu

Ne-am despărţit de Dan (cu care ne-am înţeles să ne întâlnim în Voineasa) şi am pornit la vale spre şaua Ştefanu (prin căldarea Muntinu), unde am cotit dreapta pe "Strategica", în munţii Latoriţei.

Foto 4. Spider-sheep

Foto 5. Promenadă

"Aşa numitul „Drum Strategic” se desprinde din acesta în Şaua Stefanu (punct unde Munţii Latoriţei se desprind de cei ai Parângului-1915 m), parcurgând întreaga creasta principală a Munţilor Latoriţei, de la est la vest, până la întâlnirea cu DN 7A în satul Valea Măceşului-Voineasa." (de aici) Supranumit şi "Drumul Regal", se pare că a fost construit în primul război mondial (în 1916) de către armata germană (de fapt, Puterile Centrale).

Foto 6. Covor tomnatic

Foto 7. Pe Coasta Benghii

Foto 8. Plaiuri mioritice

Am mers pe creastă până după stâna din Plaiul Poienii, unde am găsit o cabană a Ocolului Silvic (cred) de la care se auzeau nişte chiuieli ale unor oameni care s-ar părea că se distrau. De aici, la îndrumarea celor cu maşina de teren pe care i-am întâlnit puţin mai devreme, am găsit înspre vale un drum forestier bun, care să ne ducă înspre satul Ciungetu, pe valea Rudăreasa. Astfel reuşim să evităm şoseaua asfaltată de pe valea Lotrului.

Foto 9a. Se recomandă vizitarea cu avionul...

Foto 9b. ... cu căruţa...

Foto 9c. ... sau cu maşina!

Foto 10. Valea Turcinului

Foto 11. Lacul Vidra

Într-un moment în care prindem semnal pe telefonul mobil, îl sunăm pe Dan şi îi spunem să ne aştepte la intersecţia dintre DN 7A şi drumul judeţean care duce în Ciungetu. În timp ce noi pedalam de zor (sau mai bine zis... ţineam frânele ), el a coborât Transalpina până în Novaci, pe o ceaţă groasă (păcat, dar măcar bine că a avut ce vedea la urcare), apoi a mers la Petroşani (prin Bumbeşti-Jiu), de unde a trecut din nou munţii, pe la Groapa Seacă, Obârşia Lotrului şi lacul Vidra.

Foto 12. Enjoying the ride

Foto 13. Valea Rudăreasa şi Pietrele Albe

Foto 14. O cascadă de final

Mii de mulţumiri lui Dan pentru logistică.

Traseul cu bicicleta, 52 km (din care ultimii 7 pe asfalt), cca. 6 ore , nivel începător (diferenţa de nivel în urcare - mai puţin de 1000 m):

Schema 1. Traseul cu bicicleta (click pe poză pentru mărire)



Comentează folosind contul Facebook:

6 comentarii

  1. Cu tura asta ati spart gheata! :) Data viitoare sa nu ma uitati. :P

    RăspundețiȘtergere
  2. Incet, incet spre Turul Romaniei! Succes!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu mie tre sa-mi multumesti, ci micutului Polo.
    Ai vazut ce cuminte o fost si nu si-o rupt nimic.

    Poate o sa mai vrea si alte aventuri.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur ca v-am trezit interesul.
    Foarte faina si tura voastra :)

    RăspundețiȘtergere

Pagina de pornire