14 29.8.09 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2009/09/weekend-in-paring-22-23-august-2009.html

Weekend în Parîng (22-23 august 2009)



de ALINA
Iniţial pentru acest weekend suna foarte bine o tură pe Negoiu, însă vorbind cu Geta am aflat că nici ei nu intenţionează să stea pe acasă, aşa că la orizont se profila, după mult timp, o tură în spiritul Banda Roşie. La mijlocul săptămânii destinaţia nu era clară: Retezat, Părâng sau Făgăraş, abia joi decidem până la urmă să ne îndreptăm spre Parâng.

Foto 1. Vale de Parâng (foto: Radu Vădan)


În formaţia din Trascău, luăm mocăniţa care travesează de la est la vest The land of choice, România, la miezul nopţii din Cluj şi nu coborâm decât în gara "Siberia" (Simeria) . Mocăniţa soseşte cu o întârziere de vreo 20 minute în Gherla, unde urc eu, iar întârzierea se păstrează până în Simeria. Acest lucru nu ne deranjează prea tare, fiindcă oricum avem de stat destul până vine legătura pentru Petroşani. Ţinând cont că intenţionam să facem creasta, în Petroşani cumpărăm ceva rezervă de apă, iar apoi ne urcăm într-un taxi pentru ajunge la baza telescaunului din staţiune. Acolo mai pierdem vremea preţ de o oră şi ceva până porneşte telefericul, timp în care se adună şi lumea din tura organizată de acelaşi Claudiu. În schimbul a 10 lei ne îmbarcăm şi, ţinând rucsacul în braţe, urmărim cu atenţie traseul demenţial al concursului de mountainbike ce trece chiar printre pilonii telescaunului. Salvamontiştii de serviciu ne dau bună ziua, ne întrebă ce traseu vom face şi, după ce se asigură că ne-am luat suficientă apă, ne ureză drum bun.

Foto 2. Pro Parâng

Foto 3. Pe traseu (foto: Radu Vădan)

Foto 4. Punct de belvedere (foto: Radu Vădan)

Foto 5. Foto session
După 2 ore de la pornire ajungem pe vf. Cârja (2405 m), mâncăm bine şi, aşa cum am plănuit, tragem un pui de somn, direct pe iarbă.
Foto 6. Lăsăm în urmă refugiul Cârja
Pauza pentru siestă ajunge aproape la 2 ore, interval în care mai multe grupuri se îndreaptă către Parângul Mare. Greu, foarte greu, ne luăm rucsacii şi pornim şi noi.
Foto 7. Tot înainte
În cele ce urmează, traseul marcat cu bandă roşie merge peste 2 vârfuri mai puţin cunoscute: vf. Stoieniţa (2421 m) şi vf. Gemănarea (2426m). Urmează apoi vf. Parângul Mare (2519 m), al patrulea ca şi altitudine din ţară.
Foto 8. După ce au făcut o baie au venit pe Parângul Mare, în plimbare :P (foto: Radu Vădan)
Radu pune trepiedul, ne tragem în chip şi ne punem repede în mişcare scopul fiind să campăm undeva cât mai aproape de lacul Câlcescu (acesta fiind alimentat de un izvor). Ajunşi deasupra spectaculoaselor lacuri Mândra, Roşiile şi Lung tot facem/ne facem poze.
Foto 9. Geta :) (foto: Radu Vădan)

Foto 10. În ordinea numerelor de pe tricouri: Lung (st sus), Roşiile (dr sus) şi Mândra (jos)

Foto 11. Deasupra Mândrei

Foto 12. Lacul Roşiile

Foto 13. Foto session
Din şaua Gruiul începe marcajul punct roşu ce coboră către lacuri iar apoi spre Refugiul Agăţat, însă noi ne continuăm drumeţia pe creastă. Dacă până aici creasta a fost destul de aglomerată, de acum numai noi mai suntem pe creastă, lumea preferând să coboare la lacuri sau să se întoarcă.
Foto 14. Aglomeraţie alpină 2 (vezi 1)
Poteca sinusoidală urcă vf. Gruiul (2345 m), coboară în şaua Pâclişa, urcă pe vârful cu acelaşi nume (2335 m), trece peste vf. Ieşul (2375 m), coboară în şaua Ghereşul urmând o ultimă ascensiune pentru noi pentru prima zi: cea până în şaua Piatra Tăiată. De sus, din şa, se văd cele mari lacuri ale căldării lacul Zănoaga Mare şi lacul Câlcescu, dar şi alte câteva lacuri mai mici, nepermanente. Începem coborârea pe traseul cruce roşie; chiar dacă marcajul e vechi şi rar, aşa cum putem observa şi pe hartă, totuşi poteca e vizibilă şi marcată din când în când cu momâi. Trecem de Zănoaga Mare şi înaintăm spre Câlcescu.
După o zi aşa frumoasă pe creastă numai ceva mai lipsea: nişte afine. Radu şi cu mine, dorind să ajungem cât mai repede la malul lacului, nu ne prea uităm în stânga şi-n dreapta, noroc cu Geta care ne întrebă la un moment dat dacă am văzut afinele. Într-adevăr, avea dreptate: erau la multe tufe de afine chiar lângă potecă. Zăbovim vreo jumătate de oră în care atacăm puternic afinele. La malul lacului Câlcescu supriză: mai erau şi alte corturi, ceea ce nu ne aşteptam să se întâmple.
Foto 15. Afine

Foto 16. "Cazare" pe malul lacului Câlcescu

Noaptea nu a fost una friguroasă, iar vântul nu a bătut deloc. Dimineaţa le dau trezirea, devreme, la 7, dar numai la 9 fără 10 ne întoarcem către creastă. De la 1940 m până la 2225 m, în şaua Piatra Tăiată, facem 50 de minute. Creasta principală se continuă pe banda roşie peste vârfurile Setea Mică Setea Mare, Pleşcoaia, Mohoru, Iezer până în Pasul Urdele, dar cum noi trebuia să ajungem la cabana Groapa Seacă alegem banda albastră. Aveam ceva dubii despre starea marcajului, chiar dacă primele marcajele păreau a fi noi.
Poteca e inexistentă, dar marcajul rămâne aşa cum a început: se pare că a fost refăcut chiar în acest an. Totuşi a trebuit să fim mereu atenţi pentru că e destul de rar, iar şansele de a-l pierde sunt mari. Deşi am părăsit creasta principală priveliştea e la înălţime. Trecem de vf. Coasta lui Rus, apoi de Curmătura Ţiganilor, după care coborâm pe o vale unde printre jnepeniş facem o pauză de afine.
Sub vârful Găuri pierdem marcajul şi o luăm puţin la dreapta. Pierdem vreo 15 minute până realizăm că în loc să o luăm prin partea stângă a vârfului am luat-o în direcţia opusă. Revenim la baza vârfului şi regăsim marcajul pierdut; de aici coborâm lin până în şaua Huluzul (1824 m), şa marcată cu un indicator ce indică către: Cabana Groapa Seacă (punct albastru:1 1-2 ore), Cabana Obârşia Lotrului (cruce roşie: 2/2 1-2 ore), Pasul Groapa Seacă (banda albastră: 1 oră). În şa ne uităm la ceas şi vedem că există posibilitatea de a prinde trenul de 15.15 din Petroşani, cu condiţia de prinde semnal pentru a-l anunţa pe taximetrist să urce mai repede la Groapa Seacă. Marcajul punct albastru merge o parte pe potecă, iar apoi pe un drum forestier destul de abrupt, până când iese pe DN 7A.
Foto 17. Şi-am ieşit pe DN 7A
Ieşiti la şosea, mergem aproximativ 2-2.5 km pe asfalt până la cabană.
Foto 18. Cabana Groapa Seacă
Cum nu am reuşit să prindem semnal, rămânem să mâncăm o mămăliguţă cu brânză şi smântână, iar apoi ne retragem în curtea din spatele cabanei unde dormim până când vine taxiul după noi. Pentru cei 16 km până în Petroşani îi plătim 25 lei taximetristului. Coborâţi în oraş, rămânem la o teresă de prin centru până la ora trenului.


Comentează folosind contul Facebook:

14 comentarii

  1. Felicitari tuturor!foarte frumos jurnal de tura cu poze pe masura!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da' cum nu va asteptati sa mai fie corturi la Calcescu!? Acolo poti avea "norocul" sa gasesti si casetofoane pornite. Accesul e relativ usor dinspre Obarsia Lotrului, caci se poate inainta mult cu masina. Lacul Calcescu este cel mai aglomerat loc de campare din Parang!

    Ha!, asta chiar ca e tare! In aceeasi zi, putin inaintea voastra, cand am ajuns la Cabana Groapa Seaca au zis ca nu servesc mancare!... Si noua, cele doua taxiuri chemate ne-au luat cate 40 de lei de masina :(

    Amu' referitor la continut: ai scris undeva varful Lesu... este de fapt varful Iesu :)
    Iar Parangul Mare este al cincilea varf din tara, ca altitudine :). Al patrulea este Lespezi-Caltun, din Faragars, cu 2522 m.

    Si o intrebare: traseul banda albastra, ziceai ca este marcat dar nu e poteca vizibila... ei bine, poate fi urmat daca este ceata?

    Acelasi Claudiu :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Referitor la continut, iti raspund eu, pana vine Alina :)

    Am modificat Lesu in Iesu - merci de observatie ;)

    Probabil ca ai dreptate ca Parangul Mare este al cincilea, desi exista o polemica pe acest subiect, fiindca in unele publicatii/harti apare Lespezi-Caltun avand doar 2517 m. Nu c-ar conta foarte mult, dar noua ne place sa credem ca al patrulea e Parangul Mare (Fagarasii au ocupat oricum tot podiumul romanesc, pot ceda locul 4 :P). Plus ca - fac pariu - asa a invatat Alina la Geografie in liceu :)

    Adi.

    RăspundețiȘtergere
  4. Evident ca depinde de ceata. :) daca e mare si n-ai mai fost sansele sa pierzi marcajul sunt mari.

    RăspundețiȘtergere
  5. Am verificat...pe harta celor de la Dimap e trecut vf Lesul.

    RăspundețiȘtergere
  6. Nenea langa care ne-am pus corturile avea un radio si un bat de fier (pe care il cara de zeci de ani cu el pe munte) cu ajutorul caruia a putut asculta nu stiu ce meci de fotbal.:P

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu cred ca Alina a invatat ca este al 3-lea varf din tara :D. Cel putin eu asa am invatat. varful Vistea nu era mentionat pe niciunde. Eu am invatat ca al 4-lea varf din tara este Retezat (!?), nici macar Peleaga, iar al cincilea varf era Omu. ma intreb ce nota as fi luat daca le-as fi spus cum sta treaba :).

    @ Alina: te cred ca poate pe harta aia scrie Lesul, dar este Iesul. Poata harta aia a facuta tot de profesori de geaografie :)
    ca exemplu, daca te uiti pe harta lui danut Calin, cu muntii parang, apare un traseu marcat cu cruce rosie chiar pe custura carjei! si stii si tu cum e custura aia si ca niciodata n-a fost marcaj pe acolo.
    Din pacate, se pare ca nu tot ce scrie sau apare pe harti, e totdeauna verificabil in teren.

    Cat despre inaltimi, in afara de fagaras, parangul e cel mai mare :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Mai, mai dar voi va tot urmariti cu Claudiu :) Intai in Retezatul Mic, apoi in tura lui Mike din Parang si apoi acum :) hihi :) Mica mai e lumea :)

    Apropos de hartile Dimap, am gasit si eu pe cea cu Fagarasul niste greseli grave, adica vreo doua marcaje pe acolo pe unde nu exista

    RăspundețiȘtergere
  9. Daca ne-am fi intalnit cu sotii Suteu in Velebit, chiar ca as fi putut afirma raspicat ca lumea e extrem de mica. :) Pacat ca nu pot scapa azi de la serviciu mai repede, ca am sta la o poveste deseara cu Claudiu la Balea :)

    Or fi greselile din hartile Dimap grave (am descoperit si eu in Rodnei) - dar raman, totusi, niste harti bune. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Pai noi la Balea cel mai probabil o sa ajungem maine dimineata,ca din cate stiu tunelul e inchis noaptea, deci probabil vom dormi prin zona cabanei Capra, asa ca ai timp pana maine sa ajungi ;)

    RăspundețiȘtergere
  11. Noi am reusit pana la urma sa ajungem la Balea pe la 1 noaptea, ca era tunelul deschis, si oricum nu avea nimeni chef sa doarma pe partea cu Capra dupa ce am vazut ursul din Bucegi plimbandu-se agale pe drum...
    Da la 8.30 cand am plecat noi in tura nu era nici urma de alt turist montan pe acolo :D
    Ce-ati facut ati fost pe Negoiu? V-a plouat rau duminica? :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Noi am ajuns sambata dimineata la 9.30, odata cu mai multi turisti montani. Am parcat chiar langa un Astra rosu cu numar identic cu semnatura voastra si am fugit repede pe Negoiu (am tinut neaparat sa-l facem sambata, tinand cont de prognoza pentru duminica :) )
    Sambata noaptea am dormit la Balea, iar duminica am facut un traseu "cultural" prin Sibiu si Aiud :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Opelul Astra Rosu... ala era :)
    Am dormit peste noapte la Balea (dupa ce pe drumul de urcare ne-am "impiedicat" de un urs, in apropiere de Piscu Negru), am plecat sambata spre Moldoveanu si ne-am intors tot pe creasta, am dormit pe malul lacului Podul Giurgiului, iar duminica am ajuns putin dupa ora 14 la Balea. Pe ultima ora ne-a cam plouat oleaca. Am parasit Balea pe ploaie si cand ne-am uitat inapoi de pe drumul de coborare spre Curtea de Arges, Lespezi-Caltun deja incaruntise :)

    RăspundețiȘtergere

Pagina de pornire