0 14.3.11 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2011/03/tabara-de-iarna-car-u-cluj-in-rodnei-12.html

Tabăra de iarnă CAR U Cluj în Rodnei (12-13 martie 2011)



La fel ca şi anul trecut primii sosiţi au ajuns în munţii Rodnei încă de joi seara. Punctul de întâlnire ales a fost cabana lui Dorel, valea Blaznei. Ultimii 5 km de drum forestier ce duc spre valea Blaznei nu au pus probleme, astfel că am lăsat maşinile aproape de parcarea complexului.
Programul zile de vineri a fost următorul: urcare pe skiuri sau bocanci până pe vf. Cobăşel sau până pe vf. Roşu şi exerciţii de folosire al pioletului.

Foto 1. back in Rodnei


Noi am plecat la ora 18.30 din Cluj şi în jur de ora 23 am pus corturile lângă cabană. De la maşini s-a putut urca pe skiuri până la Dorel.
Sâmbătă dimineaţa, o parte am pornit către creastă la 8.35.

Foto 2. Apartamente de weekend

Zăpada puţin îngheţată a fost numai bună pentru skiuri, rareori am dat de porţiuni în care ne afundam sau în care a fost necesar să apăsăm mai tare pe canturi. Fiind pe skiuri imediat după vf. Staniştea am făcut stânga pe un drum de oi pentru a evita porţiunea de mers prin pădure. Înainte de a începe urcarea pe Cobăşel am revenit şi noi pe traseul clasic.

Foto 3. Înaintăm cu spor

Foto 4. Tot mai sus

Dacă atunci când ne-am pornit vremea promitea multe, având vizibilitate către trio-ul Rodnei, treptat plafonul de nori a coborât peste creastă, ridicându-se doar pentru câteva secunde din când în când.

Foto 5. Mândrul Ineu

După ce am trecut de Cobăşel am continuat pe skiuri până în şaua ce duce spre vf. Roşu şi de acolo pe bocanci. Întrucât vremea nu a dat semne să se îndrepte Marlene a hotărât să se întoarcă după ce am urcat pe vf. Roşu. De acolo am format o echipă de 7 oameni care am sperat să ajungem cât mai aproape de vf. Ineu. Cum o altă trupă de 5 colegi era în faţa noastră am beneficiat de urmele lor aşa că am înaintăm destul de repede.

Foto 6. "En garde!"

În şaua dintre vf. Roşu şi Ineuţ s-au format ceva cornişe însă nu foarte mari. Apropiindu-ne de Ineuţ vremea s-a îndreptat şi am avut posibilitatea să vedem piciorul Gajei, culmea Pleşcuţei şi o parte din valea Cobăşelului. De pe vârful Ineuţ am rămas în formaţie de 5 şi fără a fi presaţi de timp şi văzându-i pe alţii pe Ineu, am decis să nu ne oprim aici. Pentru că după şaua Ineuţ a urmat urcarea ce duce spre Şaua cu Lac şi pentru că aveam de trecut de cornişă ne-am luat colţarii. Pe ultima porţiune a traseului către Ineu am avut de înfruntat un vânt destul de puternic, însă am fost răsplătiţi o dată ajunşi sus: am putut admira creasta până la vf. Omului, piciorul Curăţel, căldarea Lalei şi din nou culmea Pleşcuţei şi cea a Gajei.

Foto 7. Drumul de pe culmea Gajei

Foto 8. Pe Ineu

Foto 9. Până la Omu

Foto 10. vf. Ineuţ dinspre Şaua cu Lac

La întoarcere vremea s-a păstrat asemănătoare şi abia la coborârea de pe Cobăşel cerul s-a mai limpezit şi astfel s-au arătat vârfurile de pe picioarele sudice scăldate în lumina apusului.

Foto 11. Piciorul Plescuţei

Foto 12. Culmi desprinse din piciorul Curăţel

Foto 13. Cornişe mici

Apusul părea să prevestescă exact ce spuneau şi prognozele, vreme frumoasă pentru ziua de duminică.

Foto 14. Înapoi pe Roşu

Foto 15. La apus cu capul în nori

Foto 16. Apusul

Încă de sâmbătă seara, dl. Dinu ne-a spus că duminică fiecare face ce vrea, el având în plan să facă un circuit pe dealurile la poalele munţilor Bârgău. Astfel că cei ce am vrut să-l însoţim la 8 jumătate am părăsit cabana; restul au rămas să mai facă nişte urcări şi coborâri pe skiuri.
După ce am ajuns la maşini, am coborât în Şanţ şi am pornit în tură din dreptul bisericii. De acolo am mai mers încă câteva sute de metri pe şosea, în direcţia localităţii Valea Mare iar apoi am intrat pe prima stradă la dreapta din sat, pe lângă valea Cârţibavului Mare.

Foto 17. Pe dealuri

Foto 18. Tot înainte

Traseul propus însă a fost de a face un circuit al văii Cârţibuşului, cu urcare pe dealul Preluca şi pe vf. Măgura (1057 m). Doar 4 au fost amatori ai unei ture pe skiuri restul am mers pe bocanci. Câştigând altitudine destul de repede s-a profilat creasta de vizavi, cu vârfurile pe unde am umblat ieri, vf. Capu Beneşului, Rabla, Laptelui dar şi poieni din Bârgău sau platourile mai îndepărtate ale Călimanilor.

Foto 19. Trio-ul de vizavi

Foto 20. Primăvara e tot mai aproape...

După aproape 4 ore ne-am încheiat plimbarea pe dealuri şi am plecat spre Cluj.
În tabăra din acest an am fost 35 de colegi de club (după numărătoarea mea), aşa că recordul ca şi număr de participanţi (39), stabilit în urmă cu un an, rămâne în picioare.


Comentează folosind contul Facebook:

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Pagina de pornire