2 30.4.11 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2011/05/cu-bicicleta-prin-metaliferi-si-gepida.html

Cu bicicleta prin Metaliferi şi Gepida MTB Maraton la Târgu- Mureş (30 aprilie- 1 mai 2011)



Sâmbătă, 30 aprilie

Traseu: Lupşa- Hădărău- Pârâu Cărbunari- iazul de decantare de pe Valea Şesii- Geamăna- Şasa- Valea Holhorii- Vinţa- Dl. Goleanu- Poiana- Tău Mare de la Roşia Montană- Picioru Muntelui- Piţiga- Lupşa
Participanţi: Aghi, Anca, Creţu, Dani, Marian, Alina
Poze: Marian

Foto 1. Pedalăm, pedalăm



Foto 2. Traseul


Foto 3. Profilul

Vineri după amiază, trebuia să decid unde aveam să-mi petrec ziua de sâmbătă: la cules de leurdă în Trascău, pe o bucată din traseul de la Maratonul Apuseni- Muntele Mare, tură în zona vârfului Detunata Golaşa- Metaliferi sau... o tură cu bicicleta prin Metaliferi având ca şi obiectiv trecerea pe la lacul de decantare de pe Valea Şesii şi tăul de la Roşia Montană+ cătune izolate în care mai trăiesc abia câteva suflete, în compania unei găşti cu chef de pedalat.
Cea din urmă avea să fie şi propunerea câştigătoare.

Foto 4. Deasupra Arieşului

Foto 5. Doi boi frumoşi

La ora 10 suntem echipaţi de pedalat, în localitatea Lupşa de pe valea Arieşului. Trecem podul peste Arieş şi în scurt timp satul rămâne în urmă, pedalăm prin cătunele Hădărău, Pârău Cărbunari... şi dintr-o dată apare coada lacului de decantare de pe Valea Şesii.

Foto 6. Biserica din Lupşa

Foto 7. Drumul prin Hădărău

În această parte apa are o culoare ireală care ne îmbie la poze.

Foto 8. Apă îmbogăţită cu oxizi de cupru şi fier

Treptat, treptat, ea dispare şi îşi face apariţia sterilul gri, solidificat.
Aşa cum spuneam suntem la lacul de decantare de pe Valea Şesii; acest lac a înghiţit acum mai bine de 30 de ani localitatea Geamăna (satul înainte de 1986): "Geamăna - satul care nu mai este- un iaz de decantare adânc de peste 120 de metri, pe fundul căruia zac peste 1000 de gospodării şi din care se mai iveşte doar turla bisericii; aflată odinioară în punctul cel mai de sus al localităţii, ea marchează acum doar una din multele graniţe temporare între apele acide şi sterilul solidificat."
Foto 9. Ultima dovadă a satului Geamăna


Foto 10. Natură moartă


Foto 11. Suport de bicicletă


Foto 12. Mărturie...

Foto 13. Sterilul solificat

"
Unica mărturie că pe Valea Şesii, în judeţul Alba, se afla localitatea Geamăna e turnul vechii biserici, care se înalţă dintr-un lac de steril, a cărui apă este înroşită de deşeurile de la exploatarea de cupru de la Roşia Poieni."
Foto 14. "turnul vechii biserici, care se înalţă dintr-un lac de steril"


Foto 15. Balet pe steril


Foto 16. Şi-au încercat norocul

Foto 17. Dar sterilul a vrut să-i înghită de vii


Foto 18. Soluţie salvatoare


Foto 19. O altă capcană


Foto 20. Gri...

"
Şuvoaie de apă roşie ca sângele se preling pe versanţi. Se varsă apoi în lacul-mormânt sub care e îngropat satul Geamăna. Un lac roşu pe margini, din cauza depunerilor de cupru, iar în rest alb şi cenuşiu, dar niciodată limpede. Lacul artificial, întins pe o suprafaţă de peste 100 de hectare, a fost format pentru a înmagazina milioanele de tone de steril rezultat ca urmare a exploatării de cupru de la Roşia Poieni."

Foto 21. "şuvoaie de apă roşie"

Foto 22. "se varsă apoi în lacul-mormânt"

Foto 23." sub care e îngropat satul Geamăna"

Foto 24. "şuvoaie de apă roşie ca sângele"

Foto 25. ca sângele...

"Numai turnul şi acoperişul bisericii vechi de sute de ani şi câteva cruci din cimitir mai amintesc de faptul că mâlul cenuşiu ascunde ceea ce, odată, era cel mai mândru sat din zonă. La mai bine de 30 de ani de la începerea exploatării de la Roşia Poieni, peisajul e sinistru.

"Mina care cândva le-a schimbat în bine destinele oamenilor, oferindu-le locuri de muncă, a distrus iremediabil localităţile din zonă: Geamăna şi alte şase cătune (Vinţa, Valea Holhorii, Şasa, Holobani, Curmătură, Bârzani) au dispărut sub lacul de steril."
Foto 26. Scăldaţi în sânge


Foto 27. Din ce în ce mai aproape

Foto 28. "Steril în loc de apă limpede..."

"La Geamăna mai trăiesc astăzi 20 de persoane. În 1986, când a început deversarea sterilului, erau peste 1.000. Locuiesc în case dărăpănate, răsfirate de-a lungul a câţiva kilometri, în jurul lacului. Cu toţii se plâng că, atunci când a început exploatarea de la Roşia Poieni, au fost minţiţi. "Ne-au promis că fac baraj şi lac cu apă limpede. În loc, au băgat sterilul ăsta nenorocit. Ne-au minţit că ne duc morţii de aici, la Câmpeni, la Abrud… Pe dracu’! Tot aici îs", spune Ion Holhorea, un localnic în vârstă de 63 de ani, după care calcă nervos pe o movilă de pământ: "Aici îi un frate de-al meu. Tot îl mutăm noi înainte să-l înghită tăul".

Foto 29. Din alt unghi...dar la fel de trist

Foto 30. Acelaşi steril oribil

Foto 31. Marea de steril

"Bărbatul a refuzat, acum 30 de ani, să plece din sat, pe motiv că banii primiţi drept despăgubire- statul a acordat, în total, două miliarde de lei, sumă uriaşă la vremea aceea, pentru strămutarea satului - nu îi ajungeau. "Unii or primit şi 80-100 de mii de lei. Mie mi-or dat 15.000. Nu aveam ce să fac cu ei, aşa că m-am tras mai în deal”, spune acesta."
După partea de steril solidificat urmează porţiunea în care apa are nunţe dintre cele mai înfiorătoare şi totodată sumbre: " culorile lui hipnotice şi fatale, de creatură veninoasă, apele lui roşii, sunt amestecate cu sînge de om- vieţi nevinovate făcute praf de-a lungul a peste treizeci de ani, care cresc şi ei în număr fiindcă nu există un sistem suficient de uman şi suficient de detaşat de mirajul/problema banului, încît să pună punct agoniei prelungite în care o civilizaţie întreagă îşi dă- deloc obştescul- sfîrşit."

Foto 32. viaţă- moarte

Foto 33. viaţa- moarte

Foto 34. steril

Foto 35. izvor mortal

Vinţa, următoarea ţintă

"La cinci kilometri de Geamăna, pe drumul care înconjoară lacul de steril, e ceea ce a mai rămas din satul Vinţa. Apa roşie ca sângele s-a apropiat la câteva zeci de metri de biserică şi cimitir. "Nu mai vine acum lacul peste noi", se amăgeşte Viorel Praţa..."

Foto 36. Viitorul nu sună prea bine prin aceste părţi

Ajunşi la capătul lacului, abia acum începe tura de mountainbike; cu urcarea pe dealul Goleanu sub ameninţarea ploii. Drumul se transformă într-unul forestier, iar de sus din culme, chiar şi la câtiva kilometri distanţă, biserica ce iese din sterilul solidificat încă se vede.

Foto 37. Tot pe dealuri, de la Debrecen

Foto 38. Primavară

În dreapta noastră se profilează de ceva vreme uriaşa carieră de la Roşia Poieni.
"Zona din apropierea exploatării de cupru de la Roşia Poieni stă sub ameninţarea unui dezastru ecologic.
"Cariera are 15 nivele, iar un nivel are 20 metri înălţime. Rezultă 300 metri diferenţă de nivel.''

Foto 39. Cariera de la Roşia Poienii

În cătunul Muntari avem parte de prima repriză de împins bicicleta; tot aici intersectăm marcajul turistic bandă roşie ce traversează Metaliferii şi se îndreaptă către masivul Trascău. Dacă tot împingeam bicicletele, pe iarbă, prin noroi, era momentul potrivit să înceapă şi ploaia. Track-ul era la 100 de metri în dreapta noastră dar pentru că eram prin pădure ţinem doar direcţia pe care această ne-o indică: tot în sus. La sfârşitul reprizei de împins bicicletele ieşim în drumul asfaltat ce leagă valea Arieşului de oraşul Abrud. De aici se vede Tăul Mare de la Roşia Montană, următorul obiectiv pe circuitul nostru. Coborâm la tău, apare din când în când şi soarele şi facem o pauză.

Foto 40. Tăul Mare de la Roşia Montană

Foto 41. Scrutând zările

Şi pentru că încă nu ne-am făcut norma la împinsul bicicletei mai avem parte şi de o a doua sanşă. Ajungem din nou la nivelul drumului asfaltat şi ţinem direcţia dată de staţia de concasare a minereului.

Foto 42. Roşia Montană

Cu puţin ajutor din partea portarului de aici reuşim să intrăm pe drumul ce merge pe Picioru Muntelui şi coboară în satul Piţiga. De aici ieşim pe şoseaua de pe valea Arieşului şi după câtiva kilometri de asfalt încheiem circuitul propus şi ajungem la maşini.

Foto 43. Satele Muşca şi Lupşa de pe valea Arieşului

Foto 44. Înnoroit

P.S. Sursa citatelor: aici

Duminică, 1 mai

Cu bicicleta spălată în mare viteză în apele Arieşului hotărăsc să merg şi să pariticip la primul meu concurs de mtb, la Târgu- Mureş: Gepida MTB Maraton- Primăvara pe două roţi, concurs aflat la cea de-a treia ediţie.
Concursul a oferit doritorilor 3 probe: un traseu de 10 km, semimaratonul de 30 de km şi maratonul de 60 de km (parcurgerea de două ori a traseului de semimaraton).

Foto 1'. Gata de start

Foto 2'. Încă câteva secunde

Ajungem în zona în care are loc concursul cu aproape 2 ore înainte de ora startului, aşa că avem destul timp pentru a ne înscrie, a pregăti bicicletele şi a ne încălzi.
Multe feţe cunoscute, multă lume din Cluj... deşi acest concurs a fost a avut concurenţă serioasă: My Mtb Race Iaşi sau Liman Bike Race, a reuşit să adune la start aproape 150 de participanţi.
Primii au pornit cei înscrişi la proba de 60 de km, apoi cei la 10 km, iar la 11 şi câteva minute noi, restul, cei ce urmam să parcurgem 30 de km.
Dacă în ziua precedentă am avut parte de noroi din plin, suprinzător pădurile şi dealurile de la Târgu- Mureş nu aveau nici urmă de noroi.
Zona startului a fost amplasată pe iarbă, iar după câteva sute de metri s-a intrat în pădure, urmând o urcare lină. La soare deja erau peste 20 de grade...foarte cald!

Foto 3'. Gulaş pentru toată lumea

Foto 4'. În mişcare

Traseul a continuat aproximativ 5 km prin pădure iar apoi am ieşit în căldura din câmp. După câteva urcări şi coborâri a urmat traversarea satului Poieniţa iar apoi o urcare destul de urâtă din cauza pietrişului pe care nu aveai nici un fel de aderenţă. În această zonă am trecut şi pe lângă cel de-al cincilea punct de control, ceea ce marca că am parcurs jumătate din distanţă.
Exact ca şi în prima jumătate, restul traseului a avut nenumărate urcuşuri şi coborâşuri, zone de pădure, de câmp, drum pietruit, drum de animale, potecă, într-un cuvânt: de toate.
Grupurile de oameni ieşite la iarbă verde, erau destul de numeroase mai ales când spre sfârşitul traseului; şi totodată nelalocul loc, când au trecut a doua oară cei ce au concurat la 60 de km.

Din punctul meu de vedere traseul a fost destul de bine marcat, nu am avut probleme de orientare, dar chiar şi aşa unele persoane au reuşit să se rătăcească.

Foto 5'. Spre direcţia corectă

Foto 6'. O căzătură destul de gravă

În total au fost 8 puncte de control şi 2 puncte de alimentare. Punctele de alimentare au plasate destul de aiurea: unul cam pe la jumătatea traseului iar cel de-al doilea la doar câtiva kilometri înainte de finish.

Traseul în sine a fost unul destul de frumos şi nu prea dificil aşa că am încheiat cu bine primul meu concurs! Urmează cel de-al doilea!


Comentează folosind contul Facebook:

2 comentarii

  1. Pentru mine ce ati prezentat voi in aceasta tura au fost noutati. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. Pentru mine ce ati prezentat voi in aceasta tura au fost noutati. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere

Pagina de pornire