5 23.5.11 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2011/05/o-zi-la-vulturese-muntele-mare-15-mai.html

O zi la Vulturese - Muntele Mare (15 mai 2011)



Dacă cu două săptămâni în urmă am bătut meleagurile Fefelegii, ar fi fost frumos să n-o supărăm pe Agripina lui Gala Galaction şi să planificăm o tură de pe valea Iablanicioarei până pe culmea Scripetelui. Fiindcă habar n-avem unde ar putea fi acestea (ne-ajută oare cineva?), am ales să facem o tură „La Vulturese”.

Foarte târziu ne-am mobilizat duminică dimineaţa, aşa că abia pe la 11 ajungem în Ocoliş. În sat întrebăm un domn călare pe un ATV unde e valea Craca. Ne corectează, zicându-ne că e Crăca (!), după care ne adresează întrebarea cu care deja ne-am obişnuit: "Da` cu maşina vreţi să mergeţi?!" (Se citeşte mila pentru automobil în privirea celor care pun întrebarea.)

Parcăm lângă troiţa de la intersecţia cu drumul care urmăreşte pârâul Craca, o eliberăm pe Flea din portbagaj şi pornim pe jos. S-ar mai fi putut merge cu maşina cel puţin până la ultima casă din sat, dar nu prea merită (sunt doar vreo 500 m).

Foto 1. Codobatură albă (Motacilla alba)



Foto 2. Căsuţă pe valea Craca

Pe la ora 12 (şi cca. 3 km în amonte) ajungem în punctul în care drumul coteşte brusc la stânga şi părăseşte valea Craca. Observăm o urmă de potecă ce continuă pe vale spre Vulturese, dar hotarâm să ţinem drumul, chiar dacă ne îndepărtează de obiectivul nostru final. Drumul urcă pe versantul drept al văii Craca, îl ocoleşte în urcare uşoară şi iese pe valea imediat următoare.

Ajungem la o nouă intersecţie în care am putea vira la dreapta şi să urcăm pieptiş până pe culmea împădurită, dar din nou alegem să rămânem pe drumul principal până ajungem în culme. Liniştea pădurii e cutremurată de un “minunat” zumzet de drujbă. Câteva minute mai târziu, ne întâlnim cu tăietorul de lemne, care ne confirmă că suntem pe drumul cel bun.

Foto 3. Un spion bine camuflat

La ora 13:10 ieşim în “gol alpin”, într-o poiană de unde ne dăm seama că suntem destul de aproape de valea Poşegii, suntem undeva între Dealul Măgura şi culmea Vulturese. Vedem în sfârşit o parte din Vulturese, dar mult în dreapta. Luăm prânzul şi apoi bălăurim prin pădurea de mesteceni până dăm de poteca marcată cu triunghi roşu care vine dinspre Cheile Poşegii. Marcajul triunghi roşu e “dublat” de un marcaj făcut cu bandă de delimitare alb-roşie, iar noi am presupus că e pusă pentru a pregăti remarcarea traseului.

Foto 4. "Aleea Mesteacănului"

Foto 5. Cruce marcată cu triunghi roşu. De la distanţă am văzut crucea, dar n-am văzut marcajul. Am urmat direcţia indicată de marcaj şi, după foarte puţină bălăureală, am găsit poteca.

Foto 6. O omidă ne deranjează de la masă

Foto 7. O căsuţă

Foto 8. Altă căsuţă

Ne mişcăm mult mai vioi pe potecă şi marcaj, aşa că pe la 14:40 ajungem sub vf. Vultureasa, îmbătaţi de mirosul plăcut al miilor de Petrocallis Pyrenaica tămâițe (merci, Adrian) ce populează golul alpin.

Foto 9. Privelişte asupra văii Poşegii

Foto 10. Mănăstirea Poşaga


Foto 11. Admirând Scăriţa-Belioara

Continuăm pe potecă şi marcaj (TR se vede foarte rar, în schimb benzile alb-roşii de plastic sunt foarte frecvente) până într-o şa de deasupra văii Craca, punct atins la 15:15. Marcajul continuă înspre Scăriţa-Belioara, dar noi cotim dreapta, înspre vale. Nu coborâm direct în vale, mergem pe curbă de nivel înspre Vulturese şi avem noroc să găsim o potecă ce ne duce direct la destinaţie, unde ajungem 30 de minute mai târziu.

Foto 12. La Vulturese 1

Foto 13. La Vulturese 2

Foto 14. La Vulturese 3

Foto 15. La Vulturese 4

Foto 16. Valea Craca

Foto 17. Bedeleul, peste drum

Coborârea (oblică, nu directă) până în valea Craca (la baza Vultureselor) ne ia aproape o oră, iar de acolo continuăm fără nicio problemă pe vale până la drumul principal. O vizită la Vulturese pe vreme umedă ar putea fi cam neplăcută; n-o recomand.

Foto 18. La Vulturese 5

Foto 19. La Vulturese 6

Foto 20. La Vulturese 7

Foto 21. La revedere, Vulturese!

Foto 22. Atenţie, capcană!

Încheiem tura la ora 18 şi pornim în lungul drum spre casă (porţiunea clujeană a drumului naţional de pe valea Arieşului - DN75 - seamănă cu un drum din plăci de beton înspre o mină de mult închisă; mulţumim pe această cale DRDP Cluj)

Ne-au încântat vizual şi olfactiv pe traseu:






PS. Ataşez şi traseul orientativ în Google Earth.




Comentează folosind contul Facebook:

5 comentarii

  1. Interesant traseu. Foto placute ochiului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna Seara!
    Eu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper – un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.
    Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.
    Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
    M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:
    Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi luăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.
    Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta_whisper sau un e-mail, tot la asculta_whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe.

    http://www.radiowhisper.com
    Multumesc,
    Cu stimă Vlad!

    RăspundețiȘtergere
  3. Salut
    As dori sa te atentionez referitor la specia Petrocallis pyrenaica, este o eroare majora. Specia este rara in Romania, mentionata doar in Bucegi, in etajul subalpin-alpin, adica la peste 1800 de metri altitudine. Daca ai poze, sau poate chiar plante presate, as fi foarte curios sa le vad, desi daca spui miile de plante, e improbabil sa fie aceasta specie. Da-mi un semn la adrian.stoica@icbcluj.ro.
    Drumuri faine!

    RăspundețiȘtergere

Pagina de pornire