1 26.12.11 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2011/12/circuitul-vladesei-pe-zapada-18.html

Circuitul Vlădesei pe zăpadă (18 decembrie 2011)



Participanţi: (23!!!) Andrei Aşchilean, Ibi Kratochwil , Cristina Jurcovan, Vlad Iobagiu, Mara Constantinescu, Adi Pop, Mirela Dragomir, Adi Alex Pop, Călin Cara, Mihăiţă Nagy, Eva Veress, Andrei Aştilean, Puiu Chiseliţă, Bogdan Balogh, Mona Varga, Gabi Jurca, Adela şi Florin Stan, Maria şi Adrian Boer, Andra Felea, Mihai Moruţ, Alina Cîrja

Foto 1. Mult aşteptata iarnă!

După skiul din Austria nu prea am mai văzut zăpadă aşa că dorinţa de a ajunge la ea era din ce în ce mai mare. Din păcate prognoza nu anunţă vremea bună pentru tot weekendul aşa că de o tură de două zile nu poate fi vorba... rămâne varianta unei ieşiri de o zi.



Foto 2. Printre gospodării

Drumeţie de o zi dar în care să ajungem la zăpadă... prea multe opţiuni nu aveam: Muntele Mare sau Vlădeasa.
Vorbesc cu Andrei care e şi amator, trimite un mail pe grup şi ne adunăm mai mulţi decât mi-aş fi putut imagina. E clar că la atâta popor nu vom avea nu ştiu ce ritm de înaintare... însă noi avem planuri mari.

Foto 3. Căpiţe fotogenice

Fără o întârziere notabilă pornim în jur de ora 8 spre Huedin. Acolo ne regrupăm şi facem stânga spre Răchiţele. Drumul e acoperit de zăpadă şi chiar dacă e aruncat material antiderapant nu prea avem nici o şansă să urcăm cu maşinile mai sus de cascada Valul Miresei, spre noul refugiu Salvamont. Nu ne surâde ideea de a merge câteva ore pe un drum forestier ca apoi să ajungem la Pietrele Albe şi mai apoi să fim nevoiţi să ne întoarcem pe acelaşi drum. Noroc ca de aici avem varianta de a ajunge Rogojel.

Foto 4. Rogojelul rămâne în urmă

Intrăm pe valea Alunişului, parcurgem cei 5 kilometri până în centrul satului şi parcăm maşinile lângă magazinul sătesc.
La ora 10 intrăm pe traseul bandă albatră ce urcă spre cabana Vlădeasa. De la maşini pornim pe zăpadă... nu ne aşteptam ca stratul să fie aşa mare, unora ne pare rău că nu am luat skiurile de tură cu noi.

Foto 5. La momentul potrivit, o altă căpiţă

Poteca marcată ne poartă printre gospodării, pe uliţele răsfiratului sat Rogojel. Vremea e şi ea mai bună decât ne-am fi aşteptat: soarele se arată printre nori. Vântul totuşi bate cu putere pregătindu-ne pentru ceea ce ne va aşteapta sus.

Foto 6. Nori plumburii

Foto 7. În straie de iarnă

Primii ajungem la cabană după fix 1 h 40 min. Rând pe rând sosesc şi restu, mâncăm ceva în sala de mese a cabanei care brusc a devenit arhiplină şi pornim mai departe... chiar dacă meteorologul de la staţia meteo de lângă cabană ne spune că sus vântul bate foarte tare, vizibilitatea e scăzută şi că pe la Pietrele Albe dă târcoale o ursoică cu pui.

Foto 8. Mai sus sus de cabana Vlădeasa

Chiar şi aşa doar Eva şi Andrei aleg să rămână în căldura cabanei, restul continuăm. Părăsim incinta cabanei şi ne îndreptăm spre pilonii viitoarei pârtii de ski (lucrările la ea au început în primii ani ai noului mileniu, însă mare lucru dacă vor fi finalizate vreodată).

Foto 9. Încă nu e rău

Alegem să înaintăm prin pădure pentru a fi mai feriţi de vânt... însă nu pentru prea mult timp. În curând ieşim şi urmăm drumul ce merge spre culme, totuşi încă e bine chiar dacă vizibilitatea s-a redus foarte mult. Cum dăm în culme vânturile de vest (probabil :D) se fac simţite şi trebuie să avem mare grijă dacă vrem să nu ne îngheţe obrazul drept. E şi foarte frig, din cauza vântului temperatura resimţită a fost mai mică de -10 grade.

Foto 10. Îngheţaţi şi ei

În condiţiile date drumul până la cabana meteorologică de pe vârful Vlădeasa (1836 m) pare interminabil. Ne punem toate speranţele că vom putea intra în clădirea staţiei meteo pentru a ne dezgheţa.

Foto 11. Mara, insistă să deschidă portiera

Foto 12. Încă puţin şi îngheţam de tot

Avem noroc, intrăm pentru câteva minute şi pentru a hotărî ce facem în continuare: ne întoarcem pe unde am venit şi probabil ajungem pe lumină jos la maşini sau continuăm spre Pietrele Albe şi vom avea de mers 2 ore prin întuneric.
Majoritatea vrem să continuăm pentru a face astfel un circuit. Din cei 20 câţi am ajuns până aici continuăm pe punct roşu, 15, ceilalţi se întorc spre cabană, pe unde au venit, urmând ca la maşini să coborâm cu toţii.
Acelaşi vânt şi vizibilitate ne însoţesc şi până pe vârful Vlădeasa Sud iar de acolo în scurt timp intrăm sub culme aşa că nu vom mai fi în vânt. Ieşim şi din vizibilitatea redusă şi astfel, după multe ore, apare timid şi soarele. În timp ce coborâm panta spre Pietrele Albe, stâncile ce portă acest nume ni se înfăţişează tot mai frumos. Aici stratul de zăpadă atinge lejer 60-70 de cm!

Foto 13. "norii fug, doritul soare..."

Foto 14. Soarele îşi face apariţia

Facem o pauză în locul de belvedere iar apoi ne înscriem pe drumul ce merge prin pădure. De aici, vara se face o oră jumătate până la cabană. Noi vom ajungem acolo după 1 h 45 min. Îi anunţăm pe cei ce sunt în cabană că am ajuns şi coborâm împreună la maşini.
Astfel terminăm o tură destul de lungă pentru o zi de decembrie atât de scurtă şi friguroasă .


Comentează folosind contul Facebook:

Un comentariu

Pagina de pornire