7 12.7.12 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2012/07/creasta-rodnei-intr-o-zi-31-iunie-2012.html

Creasta Rodnei într-o zi (30 iunie 2012)



Statistică: 47.5 km, 2500 m diferenţă de nivel, din pasul Rotunda până la Zăvoaiele Borcutului (valea Strâmba)

Foto: Marian Poară, powered by Sony Nex 5, mersi Radu!

Din 2008, când am fost pentru prima dată acolo și până am acum am făcut câteva ture în acești munți, în toate anotimpurile, pe creastă, picioare nordice sau sudice, văi... iar după ce vara doi colegi de club au parcurs creasta într-o singură zi, m-am întrebat de nenumărate ori dacă eu aş putea.
Fiind vorba de cea de-a doua creasta montantă din țară, ca lungime (după cea a Făgărașilor),
pentru o asemenea tură era nevoie înainte de toate de o vreme perfectă. Bineînțeles că nici logistica sau condiția fizică nu trebuiau să fie mai prejos.
Sperând ca toate cele enumerate să fie în parametri favorabili, după lungi dezbateri, mă alătur împreună cu Marian, celor care au răspuns afirmativ invitației colegului nostru, Lușu.
Pentru că trupa număra 7 persoane, Lușu vine cu ideea să ne împărțim în două echipe, să parcurgem creasta din capate diferite, întâlnindu-ne la un moment dat pe traseu, să facem schimb de chei de mașină, urmând ca seara la sfârșitul turei să ne vedem fericiți și sănătoși.
Perfect! sună atât de bine încât nu putem să nu fim de acord.
Datele problemei: 7 colegi de club mergem să facem creasta Rodnei într-o singură zi.
Trei într-o mașină, patru în cealaltă, primii pornim dinspre est, ceilalți dinspre vest.

 Foto 1. Creasta Rodnei

Creasta Rodnei, pe marcaj bandă roșie are 53 de km dintr-un capăt în altul. Noi ne propunem să o parcurgem din pasul Rotunda (E), până pe valea Strâmba, la Zăvoaiele Borcutului, adică urma să părăsim marcajul de creastă o dată ajunși pe vârful Bătrâna.

Vineri până la ora plecării mai toate gândurile mele se îndreaptă către tura neobișnuită care urma să se desfășoare.
La ora 16 nu mai am stare și plec în viteză spre casă pentru a-mi pregăti lucrurile. Toate pregătirile ne iau ceva timp și acesta parcă zboară... abia la ora 18.20 pornim efectiv la drum. În gara din Salva ne întâlnim cu toții, stăm la o scurtă poveste iar apoi continuăm spre Borșa. Accesul către pasul Rotunda, în cazul nostru se putea face din două părți: Salva - Năsăud - Sângeorz-Băi - Rodna - Șanț - Valea Mare - pas Rotunda SAU Salva - Moisei - Borșa - pasul Prislop - Șesuri - pas Rotunda. Mă încăpățânez și aleg varianta care are mai mult asfalt, bazându-mă că până la intersecția cu valea Bila am fost anul trecut drumul era decent astfel că prefer să merg doar 4 km pe drumul județean DJ 17D neasfaltat, decât 13 câți erau din partea cealaltă. ÎNSĂ... bucata pe care nu o știam și care măsoară doar câțiva kilometri, a fost sub orice critică (de la Șesuri până la intersecția cu DJ), cu siguranță cel mai prost asfalt pe care am condus până în prezent. Evident că ultimii 4 km până la cabana din pas aveau să fie mult mai buni. Ocolul pe asfalt nu a meritat și astfel că în total au fost 237 km, parcurși în 5 h 20  min... practic am reușit să micșorez intervalul în care trebuia să ne odihnim. Ajungem la cabană și constatăm că cei care se ocupă de ea, dorm. Din cauza geamurilor termopane, strigătele noastre nu se fac auzite. Am fost la un pas de a monta cortul, chiar dacă gazdele știau că vor avea oaspeți. Cu 15 minute înainte de miezul nopții ne punem la somn, ceasul fiind setat ca la ora 4.30 să ne trezească. Bine ar fi fost dacă aș fi reușit să și adorm și să mă odihnesc... dar acest lucru nu se întâmplă. Încă de cu seara avem grijă să plătim și câte 40 lei/persoană pentru cele câteva ore.
Ceasul nu întârzie să sune, ne ridicăm, mâncăm forțat cât mai bine, ne punem doar strictul necesar în rucsacuri și pornim către creastă.

 Foto 2. Bună dimineața!

5.17 start! Încrezători și cu zâmbetul pe buze o luăm la pas: Călin, Marian și cu mine.
Avem tot felul de timpi intermediari, din tura lui Lușu și a lui Laurențiu, gps-ul are statistica lui, așa că, pe cai că se filmează!
Afară e lumină deja, iar soarele își face apariția când suntem  în poiana de sub vârful Nichitaș. El și ceața din vale ne încântă privirea. Tiptil trecem de stâna din această zonă, câinii nu ne-au simțit prezența și urmăm drumul însoțit de banda roșie.
Foto 3. Pe drumul spre șaua Gajei, după vf. Nichitaș

Înainte de șaua Gajei, trio-ul "Roșu- Ineuț- Ineu" ni se dezvăluie.

Foto 4. Primul contact vizual cu creasta

Apoi, din șa avem în câmpul vizual și căldarea Lala, dar și piciorul nordic al Ineului, muchia Pleșcuța.
Panoul informativ cu Parcul Național munții Rodnei rămâne și el în urmă ceea ce înseamnă că ne apropiem cu pași repezi de urcușul final de sub Ineuț. În ciuda orei matinale începem să resimțim căldura soarelui.

Foto 5. Intrarea în PNMR

Azi iarna această porțiune părea destul de înfiorătoare, îngustă, abruptă și cu cornișă... acum e abruptă și destul de dificilă datorită distanței mari dintre unele "trepte".

Foto 6. Piciorul nordic al Ineuțului

Cu câțiva metri înainte de vârf facem dreapta, pe curbă de nivel până în poteca ce coboară de pe Ineuț. Întoarcem capul când în spate către vârful Roșu, când către lacul Lala acolo unde era și un cort.

Foto 7. Lala Mare

Amintiri din numeroasele ture pe care le-am făcut prin Rodnei au început să se deruleze încă de la punctul de start. Privim cu ochi de iarnă urcarea din șaua Ineuțului către Șaua cu Lac, ne înpingem în bețe și ieșim sub vârful Ineu.

Foto 8. Vârful Roșu

Foto 9. Ineul, 2279 m

După fix 3 ore suntem în fața adăpostului de sub Ineu, singurul adăpost de pe creasta Rodnei. Avem un timp cu câteva minute mai bun decât timpii în care s-a mers anul trecut.
Ne permitem o pauză de ceva dulce, căci până pe Gărgălău vom fi puși la încercare de sus-josurile crestei. E bine căci încă suntem fresh. La ora asta nici țipenie de om pe creastă, doar oile, ciobanii și nelipsiții câini par să-și croiască drum spre ea. O turmă dinspre lacul de sub Ineu, alta dinspre valea Izvorului Roșu...

Foto 10. Pe creastă

Șaua Ineului, un vârf care nu are nume, Șaua Putredă și în față avem zona Coasta Netedă. Aici se află și singura zonă cu adevărat periculoasă de pe creasta Rodnei, 2 porțiuni scurte în care e nevoie să te ții de stâncă.
Acum eram pentru a 4-a oară pe aici, și prima dată cu rucsac mic. Nu-mi făceam griji căci știam că am trecut cu bine  în rândurile precedente. Acum, amețesc brusc și mi se înmoaie picioarele; apoi, fără să ne grăbim, trecem toți cu multă atenție. După emoțiile de aici, vreo 8 câini de la una dintre turme, ne-au văzut și ne așteaptă fix în potecă.

Foto 11. Valea Bila

Foto 12. Ineul rămâne în urmă

Unii își ascultă stăpânii care îi cheamă de undeva de jos, alții curajoși rămân să ne latre. Îi tratăm cu ignoranță și ne îndreptăm către Tarnița lui Putredu. Piramida Corongișului o văd tot mai de aproape și sper să ajung și pe acolo în curând.
De aici urcăm vârful Cișa, coborâm în șaua omonimă și atacăm vârful Omului.

Foto 13. De pe vf. Coasta Neteda spre Tarnița lui Putredu, vf. Cișa, vf. Omului și vf. Corongiș

Foto 14. Vf. Omului

 Până la pauza binemeritată de pe Gărgălău mai avem două vârfuri: vf. Clăii și vf. La Cepi. La 10:50 atingem cei 2134 de metri ai Gărgălăului, exact când aveam nevoie de forțe proaspete. Luăm o masă consistentă și pornim după 55 de minute. Ce a fost mai greu a trecut, până aici am urcat mai toate vârfurile, de acum, poteca cu marcaj cam taie vârfurile pe curbă de nivel. Din acest punct de vedere trebuia să fie mai ușor, însă picioarele noastre au mers 20 de km până acum.

Foto 15. Obârșie pentru izvoare

Foto 16. Borna și piciorul Danciului

Fără grabă ne înscriem pe coborârea spre șaua Gărgălău. Admirăm și căldarea Știol, sunt corturi pe marginea lacului, zăresc și jeep-uri (și de această dată) în parc național și ne îndreptăm cu spor către izvorul de sub șaua de care ne apropiam.

 Foto 17. Corturi și mașini la Izvorul Bistriței

Foto 18. De pe Gărgălau, până la Pietrosu

Tinerii de la cele vreo 8 corturi  pornesc către Gărgălău. Între ei îi zărim și pe ai noștri. Suntem bucuroși de  întâlnire, facem poza de grup, schimbăm 2,3 vorbe, primesc cheile mașinii lui Lusu și ne urăm drum bun. Facem o pauză și la izvorul de dinaintea muntelui Cailor.

Foto 19. Mult așteptata întâlnire

Lacul Cailor, mai bine zis balta, anul acesta aproape că e secat. Vârful Galațului e următorul pe care îl urcăm. Vârful Laptelui Mare pare imens, nici nu vreau să-mi imaginez că ar fi trebuit să-l urcăm. E bine că-i vară și că-l  putem ocoli pe parea lui nordică, pe curbă de nivel (în urcare).

 Foto 20. Sub șaua Gărgălău, către vf. Galațului

Foto 21. Impunătorul vârf Laptelui Mare

Mai arunc o privire către ruinele fostei cabane Puzdrele și îmi aduc aminte de sălbatica valea Negoiescu Mare. Vârful Pudrele ne face cu mâna din dreapta, puțini turiști cred că au ajuns pe el.
Ajunși în șaua Puzdrelor ne așteaptă o lungă curbă de nivel până la Șaua între Izvoare. Parcă nu-mi vine să cred cum arăta muntele la începutul aceleiași luni, în urmă cu un an: roz cât vedeai cu ochii. Mă întreb de mai multe ori: oare chiar s-a uscat rodhodendronul sau o fi întârziat în acest an?! Aveam să aflu răspunsul  în zona Negoieselor.

Foto 22. Puzdrele pe un picior secundar

Ne luptăm puțin cu jneapănul de dinaintea Tarniței Bârsanului, noroc că poteca e cât de cât întreținută. Între timp simt tot mai acut lipsa somnului de peste noapte, mă împiedic des și în ciuda muzicii din urechi, pleoapele îmi sunt tot mai grele.Am în gând doar un somn la Tarnița la Cărți. Doar gândul acesta mă face să nu micșorez ritmul în care merg.

Foto 23. Tot înainte!

Se termină și lunga curbă de nivel și ajungem "La Cărți". Ciugulim câte ceva și ne întindem pe iarbă. De la șaua Gărgălăului încoace au fost multe momente în care soarele a intrat în nori, dar acum nu ne face nicicum pe plac. Astfel că fiind puternic nu reușim să ațipim. Coincidență, tot 55 de minute avea să fie și pauza de aici.

Foto 24. La Tarnița între Izvoare

Fentăm și vârfurile Repede și Cormaia și o luăm pe curbă de nivel, pe sub ele, către șaua Obârșia-Rebrii. Vârful cu același nume,  iar apoi vedem șaua Tarnița la Cruce.

Foto 25. Lac de campat sub vf. Obârșia-Rebrii

Foto 26. Valea Izvorului Repede

E ceva lume și în această zonă, accesul fiind facil mai ales celor ce aleg jeepul pentru a ajunge aici.  Ne abatem puțin pentru a vedea/ revedea lacul Rebra. Remarc apariția unei noi stâne chiar lângă lac, aceasta nu exista anul trecut.

Foto 27. Lacul Rebra

Din șa abia dacă se mai vede Ineul... e departe de noi. Parcă nu-mi vine să cred că acum câteva ore eram pe acolo. Ne luăm rămas bun de la creasta căci ne înscriem pe o nouă curbă de nivel, acum și mai lungă, până pe vârful Bătrâna.

Vârfurile de mai devreme încep să nu se mai vadă, căci ne îndepărtăm de creastă, însă drumul care coboară către pasul Pietrii ne oferă perspective noi către Pietrosu, Buhăescu Mare, Buhăescu Mic, Rebra și spre vârful Țapului și Pietros (singurele două vârfuri cu altitudini mai mari de 2000 de m care se află pe picior sudic).

Foto 28. Țapului și Pietrosu, înafara crestei principale

 Pot spune că până în Tarnița Bătrânei mărșălium mecanic pe drum. Personal mă bucur când dăm de drumul înierbat spre Bătrâna. Admirăm împăduritul vf. Muncelul Râios și trio-ul (Țibleșul) aflat de partea cealaltă a pasului Șetref. O dată cu scurtul urcuș pe vf. Bătrâna vom părăsi marcajul de creasta, aceasta îndreptându-se către pasul Șetref, prin pasul Pietrii, pe sub vf. Muncelul Râios și Culmea Muntelui.

 Foto 29. Luungul drum către Bătrâna

Noi aveam de recuperat mașina lui Lusu de pe valea Strâmba, astfel că noua călăuză ne va fi marcajul triunghi roșu. De ce ne era cel mai groază, nu scăpăm: coborârea de pe vârf în vale, ~3.5 km cu o diferență de aproape 800 de m. Picioarele protestează în zadar, din cauza pantei abrupte... dar alta alternativă nu aveam. Mici pauze, câteva minute în care cautăm marcajul prin vegetația deasă din pădure și ajungem la fosta cabană/canton de la Zăvoaiele Borcutului. Trecem valea Strâmba și ajungem la mașină după 15 ore de când am pornit. Facem un "duș"  în apele repezi, luăm în primire mașina lui Lușu și ne îndreptăm spre Salva. De îndată ce avem semnal la telefoane încercăm să-i sunăm pe cei din cealaltă trupă. În final ne și răspund, deci totul a fost ok și în trupa lor. Perfect! După vreo oră jumătate ne vom întâlni în Năsăud pentru a face schimb de mașini. Cam trași la față după efortul de peste zi, nu zăbovim prea mult și pornim către Cluj. Cei 90 de km rămași până acasă trec destul de greu și cu puțin înainte de ora 1 cobor de la volan.

Track și profil:  aici






Comentează folosind contul Facebook:

7 comentarii

  1. Superbe pozele, imi place la nebunie ceea ce a-ti facut. Astept si alte poze din excursiile voastre

    RăspundețiȘtergere
  2. Felicitări!
    Am parcurs acelaşi traseu, în mai multe etape, de două ori: în 1978 şi în 2008. Superb!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumim.
    Felicitari si dvoastra pentru repetarea traseului dupa atatia ani.

    RăspundețiȘtergere
  4. Felicitari! Am reusit Pietrosul Rodnei, Suhardul si Ineutul in 3 reprize, sper sa reusesc candva si creasta toata :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Va recomand sa faceti acelasi traseu in cel putin 4 zile, apoi mai vorbim.

    RăspundețiȘtergere

Pagina de pornire