4 30.8.12 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2012/08/cicloturism-in-apuseni-4-5-august-2012.html

Cicloturism în Apuseni (4-5 august 2012)



Foto: Marian Poară

Prima tură de cicloturism... de ceva vreme tot vroiam să încerc așa ceva, însă până acum doar la ture de mountainbike m-am rezumat. O dată ce am hotărât că ne pornim într-o astfel de tură, întrebarea pe care mi-o puneam cel mai des era: oare cum e cu bagajele pe bicicletă? Aveam să aflu după 200 de km, pedalați pe drumuri din județele Cluj și Alba, pe parcursul a două zile caniculare de vară, .


Foto 1. Bucurie happy

Astfel, la ora 8.10, echipați cu toate cele necesare unei astfel de ture, începem să pedalăm. Înainte de a părăsi drumul mare (E60) și a începe să ne  bucurăm de liniștea de pe satele prin care urma să trecem, ne luăm porția de inhalat gazele țevilor de eșapament. La intersecția spre Băișoara facem stânga de pe european.

Foto 2. Încă e răcoare, așa că înaintăm cu spor

 Rând pe rând trecem prin Luna de Sus, Vlaha, Săvădisla, facem față și primelor urcușuri de la Lita și Liteni... e dimineață și de pe bicicletetă, observăm diversele activități cu care se ocupă sătenii. Canicula anunțată nu se lasă așteptată și dă năvală. Chiar dacă drumul ne este cunoscut, de pe bicicletă pare în mare parte nou, avem vreme să privim casele de pe marginea drumului, dealurile din jur și totodată descoperim noi pante, față de cele care ne erau cunoscute din mașină. Din Băișoara sat urmăm valea Ierii, ce trece prin comuna Iara, satul Surduc iar apoi ajunge în valea Arieșului. Până în valea Arieșului e mai multă coborâre, nu prea îmi aduc aminte să fi pedat prea mult. În zona defileului Surducului, suntem întâmpinați de Andra care a venit din Turda pentru a ne însoți pe restul traseului. Din trupa de 3, căci atâția am pornit din Cluj, Miruna ne va părăsi, dar o dată cu întâlnirea Andrei, tot în formație de trei vom pedala și de acum încolo. Pe valea Arieșului e căldură mare, noroc că din când în când soarele se mai ascunde după câte un nor.


Foto 3. Pe valea Arieșului, cu vf. Ugerului în față

Chiar dacă prin satele: Lungești, Vidolm, Sălciua am trecut de multe ori, niciodată nu am avut atâta timp pentru a privi vf. Ugerului sau abruptul Bedeleului. Ora prânzului ne găsește la intrarea în Sălciua de Jos. De asemenea, se văd și ceva nori amenințători, așa că numai bine facem o pauză de masă.


Foto 4. Leneveală cu priveliște spre Bedeleu

Trecem de cealaltă partea a Arieșului și urcăm către pensiunea Totu' Bun. Nici bine nu ajungem la intrare că  suntem întâmpinați de proprietarului acesteia și fără să ne uităm într-un meniu stabilim ce vrem să mâncăm. A fost de departe cea mai rapidă servire la care am asistat vreodată, mâncare excelentă, toate produsele fiind din producție proprie. Până terminăm de mâncat se oprește și vântoasa pornită, ploaia se pare că ne ocolește, însă nu e posibil să pornim către Dumești cu burțile pline. Ne luăm izolirele și ne retragem la o siestă sub un nuc, de un avem priveliște către Bedeleu.
 
Foto 5. Abruptul Bedeleului

Cu greu ne ridicăm, mai ales că ne aștepta cea mai grea porțiune a traseului: urcarea din sat până sus la Dumești. Deși pe asfalt, panta foarte mare cere multă determinare pentru a rămâne în șa. Către o oră să ne fi luat urcușul... apoi asfaltul a fost înlocuit cu drumul de piatră și pământ.


Foto 6. Pe urcarea spre Dumești


Foto 7. Pitită...

 Din șa, privim către vale, spre mănăstirea de Sub Piatră, Vânătările Ponorului, iar apoi începem să coborâm către cătunul Valea Poienii. Pe aici am mai fost și în toamna lui 2010, însă în sens invers. Bicicleta mea abia cum pare să fie fericită, uită că are un rucsac legat pe portbagaj și mă coboară tare fain către primele case.


Foto 8. Sus, în șa


Foto 9. Gata cu asfaltul pe azi! rock on!

 Aici stăm la povești cu un local, aflăm că pe ultima porțiunea, cea înainte de urcarea în drumul mare (Aiud - Mogoș), drumul a fost spălat de ape; refacem și proviziile de apă, îi urăm sănătate și încălecăm șeile. Drumul e tare pitoresc, ideal de pedalat, înierbat, case ici-colo...


Foto 10. Prin Valea Poienii...


Foto 11. ... pe covor verde
După un scurt urcuș ajungem în Brădești. E timpul rememorării altor ture de pedalat prin aceste locuri. Apusul e aproape, iar ultima lumină scaldă cheile Mănăstirii. Încă o porțiune pe care o savurez din plin. În dreptul primelor case ce aparțin de Valea Inzelului, zărim un platou de pe care avem o priveliște deosebită.


Foto 12. Aici am înnoptat

Hotărâm să nu mai coborâm în vale și să punem cortul aici, astfel oprim gps-ul după aproape 100 de km. Locul pe care ne-am instalat tabăra e al unei bătrânici tare cumsecade; aceasta ne oferă o găleată de lapte proaspăt muls, palaneț cu varză și un pup (pâine de casă)... o cină pe cinste. Peste noapte nu suntem deranjați de aproape nici o mașină... iar duminică dimineață în jur de 9 coborâm pe Valea Inzelului.


Foto 13. Lumina dimineții pe o casă părăsită din Valea Inzelului
 
Foto 14. Prin Valea Inzelului

 Mai mult de jumătate din lungimea drumului de pe Valea Inzelului e tare bun, doar ultima porțiune... necesită ceva mai multă atenție, fiind nevoie să trecem de mai multe ori apa. O dată ce ne apropiem de intersecția cu drumul ce coboară către Poiana Aiudului, trecem pe lângă cabanele din zonă, (re)vedem piatra Butanului.


Foto 15. Către drumul ce coboară în Poiana Aiudului


Foto 16. Stupi cu personalitate

Urmează un nou drum pe care am mai fost pe care știm că e ideal de pedalat. Ajunși la asfalt, visăm la o răcorire La Găvane... aflăm însă că din cauza secetei nu mai curge apă pe acolo.


Foto 17. Prin cheile Vălișoarei

 Pădurea și pereții din cheile Vălișoarei ne mai feresc de caniculă, iar apoi eu una mă gândesc la pauza pe care o vom face în Rimetea... dar până acolo sunt destui kilometri în care pedalăm direct sub soare. Pentru câteva minute ne bucurăm de corcodușele aflate chiar la marginea drumului. Urcușuri și coborâșuri de care nu știam și într-un final ajungem în satul de la poalele Pietrei Secuiului.


Foto 18. Către Piatra Secuiului


Foto 19. Piatra Secuiului, văzută din profil

 Ne potolim setea, parțial și foamea cu un pepene galben și cu câte ceva de prin bagaj.
 
Foto 20. La un pepene galben în Rimetea

Kilometrii rămași până în valea Arieșului, la Buru, trec foarte repede...căci doar coborâm. De la Buru gonim către Cornești, unde luăm masa la Casa Moțească. Apoi ne întoarcem până la intersecția cu drumul ce ne duce către podul, acum abandonat, care era folosit de mocănița de pe valea Arieșului.


Foto 21. Pe drumul fostei mocănițe

 Îl trecem cu mare grijă ne îndreptăm către cascada Ciucaș de pe valea Hășdate. La cascadă nu am găsit cam ce căutam; mult prea multă lume și mizerie astfel că nu stăm mai deloc. Pentru a trage de timp și cu speranța că poate se lasă puțină răcoare, am tras pe dreapta în parcul din satul Cheia și am savurat o bere-limonadă. Nu avem încotro și ieșim iar în soare; cu destul de mult spor dar și sudoare ajungem la cabana Cheile Turzii. Triungiul albatru ne devine călăuză până pe culmea Săndulești.


Foto 22. Ajungem și pe bandă roșie

Foto 23. Deasupra cheilor Tureni

 Acolo ne mutăm pe banda roșie. Noul marcaj ne întâmpină cu drumuri înierbate și lumină bună pentru poze. Coborâm și ajungem la asfalt, aici ne despărțim de Andra care merge spre Turda, în timp ce noi o vom lua spre Petreștii de Sus- Ciurila- Sălicea... căci lung mai e drumul Clujului. Ca și în ziua precedentă ultimele raze ale apusului ne prind pedalând.


Foto 24. Apusul celei de-a doua zi, ne prinde pedalând happy

 În Ciurila reîmprospătăm bateriile, cu un Pepsi iar apoi nu ne mai oprim până acasă unde ajungem la lumina frontalelor în jur de ora 22.30. Puțin obosiți dar extrem de fericiți de ceea ce am reușit, ne retragem la somn căci în câteva ore începe o nouă săptămână de lucru.
După prima experiența de cicloturism în care am pedalat 200 de km, în două zile, pe niște temperaturi care te îmbiau doar la leneveală, nu pot spune, decât că o aștept cu nerăbdare pe următoarea!

Track și profil: aici


Comentează folosind contul Facebook:

4 comentarii

  1. Foarte frumoasa tura... Mi-a placut cu atat mai mult cu cat am fost mereu prin acele locuri, chiar recent, cu bicicletele. Probabi stilul relatarii ne-a cucerit si a facut ca locuri cunoscute sa ni se para noi... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Perfect, pozele sunt din ce in ce mai bune

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte fain, felicitari!. Intr-adevar din saua bicicletei lucrurile arata altfel, cu masina mergi prea repede, pe jos mergi prea incet, cu bicicleta e perfect !
    Lusu.

    RăspundețiȘtergere
  4. Salut.felicitari pentru toate turele voastre minunate, in primul rand. As avea nevoie de o informatie de la voi: peste trei saptamani o sa ajung in Salciua si ma gandeam ca venind din Bucuresti sa incep urcarea din satul Izvoarele spre Huda lui Papara si de-aici in Salciua. Intrebarea mea era daca drumul pe care il vad pe o harta veche marcat cu cruce rosie apoi banda rosie mai exista si daca marcajul e corespunzator. Sau daca aveti alta idee de traseu din zona Rimetea - Coltesti - Izvoarele care sa ma scoata in Salciua in 3-4 ore. Multumesc frumos,Alex

    RăspundețiȘtergere

Pagina de pornire