Cu bicicletele în Semenic (14-15 iulie 2012 )

Foto: Marian Poară

Cu ocazia festivalului de jazz de la Gărâna, ne luăm  inima în dinți (mai mult din cauza distanței care ne desparte de această locație), punem bicicletele cu noi, iar vineri cât mai devreme pornim într-acolo. După un drum de aproape 6 ore și jumătate, ajungem la locul faptei, găsim un loc de cort și mașină în schimbul sumei de 15 lei (/2 nopți) și ne îndreptăm către curtea festivalului.

Foto 1. Weekend cu de toate

Sâmbătă dimineața chiar dacă am mai fi dormit, căldura ne invită să ieșim din cort și să ne pregătim de pedalat. Mâncăm câte ceva și pornim către satul Gărâna (Wolfsdorf).

Foto 2. Străbatem satul în ritm de pedalat

Din Poiana Lupului, avem o scurtă coborâre pe asfalt până la indicatorul de intrare în sat, după care începem urcarea pe strada principală. Fiind așezat pe un picior de deal, înaintarea prin sat presupune doar urcare. În acest timp avem suficient timp să admirăm casele ce ne amintesc de localitățile săsești de prin Transilvania. O dată cu trecerea pe lângă ultimele gospodării, ieșim de pe asfalt și urmăm drumul care avea să ne scoată în culme.

Foto 3. Drumuri perfecte de bicicletă

 Încă din sat intersectăm banda roșie ce coboară din complexul turistic Semenic și merge către vârful Nemanu Mare. Drumul merge pe lângă liziera  pădurii, dar suntem nevoiți să pedalăm prin soare. Munții Semenic fiind niște munți cu altitudini scăzute, par să se preteze perfect la pedalat.

Foto 4. Pe o culme domoală

Încă de când am sosit aici nu aveam cum să nu observ prezența unui număr impresionant de biciclete și cicliști. Azi sperăm să ajungem în satul părăsit Lindenfeld (Câmpul cu tei).  Localitatea Lindenfeld a fost constituită în anul 1827 de coloniştii sosiţi din Boemia. În prezent nu mai trăiește nimeni pe acolo, în picioare mai fiind doar câteva case și biserica. Din când în când mai apar intersecții, însă drumul pe care trebuie să-l urmăm e cât de cât clar. După câțiva kilometri intrăm în pădure. Aici avem parte de o coborâre destul de tehnică pe unele porțiuni. Consultăm harta mai atent și vedem că cei aproximativ 15 km care ar mai fi până în Lindenfeld ne-ar supune la câteva urcușuri și coborâșuri cu o diferență de nivel notabilă, foarte probabil pe un teren destul de accidentat. Mâncăm niște zmeură iar apoi facem cale întoarsă, schimbând destinația.

Foto 5. Coborâre către Brebu Nou

Foto 6. Casa părăsită

 O vom lua către lacul Trei Ape, însă prima dată vom trece și prin satul Brebu Nou. La începutul coborârii, pe o porţiune mai mult decât uşoară, reuşesc să cad destul de urât... mă scutur de praf, dau cu nişte apă pe răni şi continuăm. În curând vedem satul. Şi aici admirăm casele îngrijite, chiar dacă unele sunt părăsite... iar apoi facem o scurtă pauză în curtea bisericii.

Foto 7. În curtea biserici din Brebu Nou

 Ne pare rău că nu am ştiut de concertul din locaşul de cult, concert din cadrul festivalului de jazz.Trecem de sat şi ajungem pe malul lacului Trei Ape. Apa caldă parcă ne îmbie la o baie... în timp ce Marian se scaldă puţin, eu îmi curăţ rănile. Deoarece atmosfera de aici nu e prea pe placul nostru, ne urcăm pe biciclete şi pedalăm în continuare pe malul lacului în căutarea unui loc de pus hamacul. 

Foto 8. În hamac tot am fi stat...

După ce îl găsim, ne bucurăm fiecare de câte o scurtă leneveală în hamac, iar apoi pornim către Poiana Lupului, pentru a ne pregăti de o nouă seară de muzică bună.
Duminică repetăm povestea... acum suntem şi puţin presaţi de timp pentru că aveam de făcut şi drumul, deloc scurt, înapoi acasă. Nu stăm pe gânduri şi pornim către staţiunea Semenic.

Foto 9. Răcoreală pe piatră cubică

 Chiar dacă pe hartă apar diverse drumuri care duc spre platoul Semenicului, se pare că nici unul nu ajunge până sus. E evident că s-ar fi putut şi pe acolo, dar cu ceva împins de biciclete. Nu prea avem timp de aşa ceva, în consecinţă alegem varianta mai simplă, urcarea către staţiune pe asfalt.
Până la intersecţia cu acest drum, avem de urcat încă vreo 3 km. Aceştia îi facem în vizorul soarelui, însă următorii îi pedalăm aproape integral în umbra pădurii. 

Foto 10. Cu chef de pedalat

Mi-a plăcut mult acest lucru, dar şi faptul că din când în când asfaltul alterna cu scurte porţiuni de piatră cubică. La ieşirea din pădure priveliştea se deschide;  pe stânga vârful Semenic, iar în faţă vârful Goznea (1446 m), cel mai înalt punct al masivului. 

Foto 11. Releul de pe vârful Goznea

Privim cu uimire cele 2 turbine eoliene aflate în paragină, facem o pauză lângă un lan de flori mov, iar apoi continuăm către staţiune.

Foto 12. În paragină

Foto 13. Lan mov

 Facem un mic circuit pe acolo, urcăm pe vârf, ne bucurăm de un pepsi la barul "La Cornel" şi ne îndreptăm către vf. Semenic. Ieşim de pe asfalt şi intrăm pe drumul înierbat ce şi-a făcut loc prin marea de afiniş. 

Foto 14. Drum înierbat către vârful Semenic

Foto 15. Pe vârful Semenic

Marcăm momentul printr-o poză chiar pe vârf şi apoi ne pregătim de coborâre. Spre deosebire de alte coborâri pe asfalt acesta trece mult mai repede decât ne-am fi aşteptat  şi ieşim în drumul mare (Văliug- Gărâna). Un ultim popas la tabăra de sculptură din aer liber, ale cărei sculpturi sunt expuse în imediata vecinătate a drumului, iar apoi ne pregătim de plecare. Pe drum urmează să facem două pauze de fotografiat, una în lanul de grâu şi alta în lanul de floarea soarelui. 

Foto 16. Sperăm să revenim la anul...

După ce scăpăm cu bine de furtuna care ne prinde la doar câţiva kilometri de Cluj, încheiem un weekend frumos, petrecut pe ritmuri de jazz dintre cele mai diverse, pedalat într-un munte nou, leneveală în hamac, poze şi distracţie în lanul de grâu  şi floarea soarelui.