4 26.9.12 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2012/09/cu-bicicletele-in-muntii-bargau-8.html

Cu bicicletele în munții Bârgău (8 septembrie 2012)



Foto: Marian Poară

Sâmbătă dimineața, cu caii cocoțați pe mașini pornim către județul Bistrița-Năsăud, localitatea Tureac. La intrarea în sat, facem stânga pe valea Tureac, dăm jos bicicletele și intrăm pe traseul propus de Marian. Circuitul care însumează 60 de km, avea să adune aproximativ 1700 m diferență de nivel, după un profil care are 3 urcări și 3 coborâri mari. Deoarece trupa era destul de măricică pentru o tură de pedalat era nevoie să menținem un ritm constant pentru a ajunge la mașini, pe lumină.


 Foto 1. Pauză de  masă cu vedere spre Rodnei

Prima urcare a zilei o facem pe valea Tureac, unde pentru început înaintăm pe o uliță din sat, iar apoi pe un drum forestier. Imediat după ce pornim identificăm poiana Făgețel în partea dreaptă. Chiar și prin sat drumul e destul de bolovănos, dar e în regulă atâta timp cât putem rămâne în șaua bicicletei. Primul urcuș are ~600 m diferență de nivel și se sfârșește în șaua dintre vârful Pietrei și dealul Bârgău, la o altitudine de  1050 m. Pe ultima porțiune am fost nevoiți să împingem bicicletele.


Foto 2. Privind peste gard


Foto 3. În șa, după prima urcare

 Înainte să ne dăm drumul la vale, privim către valea Leșului și culmea pe care se află vf. Măgura Neagră, culme spre care vom urca în curând.

 Foto 4. Vf. Măgura Neagră și începutul culmii spre care ne îndreptăm

Drumul ales pentru coborâre e destul de accidentat, fiind spălat de ape și plin de praf. Trecem prin poiana Bondarului și continuăm tot prin pădure. Până jos în vale avem parte și de câteva minute de mers pe lângă bicicletă, panta fiind mult prea mare.

 Foto 5. În poiana Bondarului

Ajungem cu bine în valea Leșului și cu câțiva metri înainte de clădirea școlii din satul Valea Măgurii, vom trece peste un pod pentru a ne înscrie pe drumul ce urcă spre culme. Privit pe Google Earth acesta pare perfect pentru pedalat, însă la fața locului, avem parte de o supriză nedorită: drumul arată ca și cum s-au fi răsturnat camione întregi cu bolovani. În vara anului 2010, am văzut cât de bolovănoase pot fi unele drumuri prin acești munți, așa că ne-am asumat un anumit risc încă de cum am plecat de acasă.

 
Foto 6. Așa a fost o mare parte a celui de-al doilea urcuș


Foto 7.

Pentru că nu prea avem încotro, facem push-ing. În caz contrar, panta de aici ar fi fost ciclabilă. Împingem, împingem și iar împingem... nu ne vine să credem cum de un astfel de drum arată așa, căci case nu prea sunt pe aici. Soarele iese de după nori și devine din ce în ce mai puternic făcând toată treaba și mai grea; în total vreo două treimi din acest drum am împins bicicletele la deal.


Foto 8. În ultima parte mai și pedalăm

Ne bucurăm și ne punem pe pedalat căci  mai aveam ceva până sus, la Măgura Neagră.  Chiar înainte de urcușul final vom ocoli vf. Măgura Neagră, pe curbă de nivel, pe partea sudică. Ultimii 500 de metri (tot de push-ing) ne solicită ultima picătură de energie, astfel că ajungem sus aproape lenișati de foame.

Foto 9. Cu burțile pline, numai de râs mai sunt în stare

"Urcuș" mai greu și mai lung nu țin minte să fi făcut vreodată. Răsplata însă e pe măsură: avem munții Rodnei în față! :) Pe acest fundal  luăm o pauză mai lungă de masă. După câteva minute începem să uităm de urcușul din valea Leșului până aici.


Foto 10. Poiana Puțoaia și spre munții Rodnei

Culmea pe care ne aflăm are în partea stângă valea Leșului, iar în dreapta valea Ilvei, dacă direcția de parcurgere e de la est la vest. Deoarece încă nu eram nici măcar la jumătatea traseului pe care ni-l propusesem, ne repunem în mișcare.

 
Foto 11. Drum de culme

Foto 12. Gospodării din Lunca Leșului; în fundal Călimanii


Foto 13. Pedalând pe iarbă

În mare parte drumul de pe această culme este unul  înierbat dar se prezintă sub forma unor urcări și coborâri succesive și de viteză. Pe unde nu era iarbă, era nisip, parcă pedalam pe o plajă. Următorii kilometri mi-au adus aminte de tura de pe culmea munților Șes- Plopiș.
În spate se vedeau Călimanii și Bistriței, în stânga vârful Heniu cu al său releu, iar în dreapta creasta Rodnei (ale cărei vârfuri le-am identificat în nenumărate rânduri până am părăsit culmea). Plăcerea de a pedala pe aici se putea citi pe fețele noastre.

Foto 14. Tot pe culme

Rând pe rând trecem prin poiana Puţoaia, pe sub vârfurile Căţelei, Stegii, Pietrii şi ne înscriem pe o coborâre spre satul Leşu. La sfârşitul acesteia toţi eram praf din cap până în picioare.


Foto 16. Peisaj de pe culme
Foto 17. După secetă, praf cât cuprinde...

După ce ieşim din Leşu ne aşteaptă câţiva kilometri de pedalat pe asfalt până la intersecţia către pasul Strâmba, din Ilva Mică.
Ca şi cum nu eram destul de prăfuiţi, cu fiecare maşină care trece pe lângă noi, un nou strat de praf se depune. În punctul cel mai de sus (570 m) al pasului ajungem la apus... tare frumos cred că ar fi fost dacă am fi putut sta până la apus pe culmea de pe care am coborât mai devreme. Aici, ne regrupăm şi ne dăm drumul la vale până la E60, în Josenii Bârgăului. Pentru majoritatea tura s-a încheiat aici, dar șoferii mai au de pedalat încă 10 km pentru a recupera maşinile. În aşteptarea lor ne potolim setea cu câte o bere cu lămâie, iar apoi oprim pentru o cină undeva după Bistriţa.
Ieşirea se termină către miezul nopţii când revenim în Cluj...


Comentează folosind contul Facebook:

4 comentarii

  1. Demential de frumos. Avem o tara perfecta pentru biciclit...mai putin pe langa bucu :)

    RăspundețiȘtergere
  2. De aici esti aproape si de Austria... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. faina tura ati facut.
    p.s. cand mai veniti prin partile astea dati un semn, poate ne unim fortele :)

    RăspundețiȘtergere

Pagina de pornire