5 13.11.12 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2012/11/cu-bicicletele-in-tinutul-padurenilor.html

Cu bicicletele în Ținutul Pădurenilor, munții Poiana Ruscă (24 octombrie 2012)



Foto și traseu: Marian Poară

Cea de-a doua zi a mini concediului intenționăm să ne-o petrecem pedalând prin Ținutul Pădurenilor.
"Pe platoul Munţilor Poiana Ruscă, pe plaiurile însorite ale culmilor care coboară din vîrful Rusca, s-a conservat o populaţie băştinaşă cu rădăcini adânci în trecutul neamului românesc. Locuitorii aşezărilor din această regiune îşi spun „pădureni“. Ei reprezintă o „insulă etnografică“ în care s-a păstrat cultura populară arhaică, extrem de originală şi de diferenţiată faţă de aceea a regiunilor învecinate. Trăsăturile principale ale acestei culturi constau în: amplasarea aşezărilor pe culme, culturi agricole pe dealuri terasate, lipsa olăritului, portul specific (în special al femeilor) şi graiul."

 Foto 1. Pe drumul de marmură

În acest scop ne-am cazat la motel Cinciș, pe malul lacului omonin, județul Hunedoara.
Dimineața nu suntem foarte matinali cu plecarea astfel că va trebui să scoatem o medie foarte bună / oră  dacă dorim să parcugem întregul circuit.
De la motel, ne dăm drumul pe o coborâre destul de lungă care merge pe malul lacului; nu prea îmi vine în minte nici o tură în care să fi început cu o coborâre.

Foto 2. Ce rămas din fostele sate, sacrificate pentru barajul de pe lacul Cinciș

Ajungem la coada lacului și brusc apare un drum proaspăt asfaltat ce urcă foarte abrupt. Al nostru e!
Borna arată 2 kilometri până în Dealul Mic, însă o diferență de nivel mare.  Mai pe bicicletă, mai pe lângă bicicletă, ajungem în sat. O scurtă coborâre prin sat, iar apoi continuăm urcarea spre Ghelari pe drum neasfaltat.


Foto 3. Drum pădurean

Foto 4. Toamnă frumoasă și pe aici

Toamna abia dacă își face simțită prezența zilele astea. La prânz temperatura e una foarte plăcută, chiar dacă drumul nostru merge mai mult prin pădure.
Într-o pauză, ne aducem aminte de mărul pe care l-am împărțit în 5, în refugiul Grind 2- din Piatra Craiului, așa că pe același principiu vom împărți un măr gutui, primit de la o localnică întâlnită mai devreme.
Nu trece mult și se arată satul Ghelari cu a lui biserică uriașă. Acolo dăm în drumul mare, pe care însă nu zăborim prea mult căci ne îndreptăm spre satul Poienița Voinii, dar până acolo mai trecem și prin satul Ruda. Chiar dacă satele ce fac parte din Ținutul Pădurenilor nu numără prea mulți locuitori, drumurile de pe aici se mențin într-o stare foarte bună.
Înainte de Ruda, mai facem o pauză de mâncat mere de pe marginea drumului, interval  în care  își face apariția o mașină de poliție. Peste câțiva kilometri, o alta, fapt care ne amuză... căci pe aici ne vine greu să ne imaginăm că s-ar putea întâmpla ceva.


Foto 5. Poienița Voinii

În Poienița Voinii vizităm muzeul pădurenilor, aflat în casa fostului doinitor Drăgan Muntean.
Curând ne înscriem pe coborârea care ne va duce către  drumul de marmură.


Foto 6. Coborârea din Poienița Voinii către drumul de marmură

Din câte știm acesta este unic în țară, la fel ca și biserica de marmură din satul Alun, spre care ne îndreptăm. Drumul de marmură arată el tare interesent însă nu e deloc plăcut la pedalat, mergem cât putem pe marginea lui. Ce tocmai am coborât acum avem de urcat, însă pe un drum de marmură... Câteva serpentine și ajungem la tabla ce marchează intrarea în Alun.

Foto 7. Bucățile de marmură sunt ocolite  cu grijă

 Băieții se abat  pe la cariera de aici, iar apoi ne regrupăm la biserica din sat. Vizităm biserica, iar apoi la îndemnul măicuțelor de aici și luăm pauza de masă în curtea bisericii. Între timp se adună destul de mulți nori pe cer, ora este din ce în ce mai târzie, așa că ne hotărâm să scurtăm tura. Nu vom mai  merge către Lelești, ci vom coborî pe valea Nădrab.

 Foto 8. Biserica din marmură, sat Alun

După ce coborâm drumul de marmură se pare că ni se pregătește un adevărat spectacol: lumina soarelui se proiecta perfect pe pădurea colorată. În continuare ocolim cât putem bucățile de marmură cu care este pavat drumul.

 Foto 9. Pe valea Nădrab...

Drumul acesta ne încântă cum puține alte drumuri au făcut-o înainte: panta e suficientă, ploaia a fugit de noi, iar culorile copacilor sunt atât de frumoase.


Foto 10.  băieții...

Foto 11. și fetele au pozat sincron

Foto 12. Pe covorul din pădure

La capătul văii intrăm pe un drum județean care ne duce către Govâjdie. Aici e rost de încă o pauză căci trecem pe lângă furnalul în care s-a produs fonta folosită acum mai bine de 100 de ani, la ridicarea turnului Eiffel. Furnalul a fost construit acum 200 de ani, însă de 100 de ani nu mai e funcțional.
Pentru că toată ziua am târnjit după un lichid cu bule și pentru că nici un magazin nu s-a arătat în calea noastră până acum, nu ne grăbim și mai tragem o dată pe dreapta. Cu această ocazie descoperim că există locuri în țară un se poate cumpăra Coca Cola la pahar...

 Foto 13. Lacul Cinciș-Cerna după apus

De ceva vreme am intrat pe asfalt și așa vom și continua. Cu mult spor și în plotun compact ajungem în Teliuc Inferior, iar apoi ne pregătim de ultima bucată de traseu: urcarea către lacul Cinciș. Ajungem la motel după ce soarele a apus și pentru că e prea târziu dar și pentru că ne place cazarea de aici, mai rămânem o noapte, însă dimineață vom porni spre o nouă locație.

Traseul:




Comentează folosind contul Facebook:

5 comentarii

  1. Superb traseu ati facut, Tinutul Padurenilor este un loc de vis. Iar fotografiile de toamna sunt tare, tare faine :) Asta chiar trebuie sa fie unul din traseele pentru anul viitor :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Extraordinare peisajele de toamna si traseele!

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos fotoreportaj...Judetul Hunedoara are multe locuri frumoase.))))

    RăspundețiȘtergere
  4. prin ce se deosebesc padurenii de ceilalti? ce anume in graiul lor e diferit?? Padureni mai existau si in Moldova, zona Husi, Falciu, Tigheci - zona cu paduri, si oamenii se considerau diferiti de ceilalti, isi spuneau "codreni" sau "padureni"...

    RăspundețiȘtergere

Pagina de pornire