5 9.1.13 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2013/01/revelion-prin-muntii-bihorului-30.html

Revelion prin munții Bihorului (30 decembrie 2012- 2 ianuarie 2013)



Foto: Alina și Marian

Pentru al treilea an la rând am hotărât să întâmpin trecerea în noul an alături de prieteni și colegi de club...
Invitația venită din partea colegului Ovi a sunat foarte bine încă de la bun început: o cabană în cătunul Casa de Piatră, de pe valea Gârda Seacă, undeva la capăt de drum, la o distanță de 12 km de asfalt. Un loc în care nu am mai ajuns până acum, o zonă cu mult potențial de mișcare în orice sezon, fie pe culmi blânde, fie în întunericul numeroarelor forme de relief carstic, prezente aici.

Foto 1. La mulţi ani!



Doritorii nu întârzie să apară, iar în dimineața zilei de 30 decembrie majoritatea pornim înspre această locație. În unanimitate decidem ca până spre după amiază să facem ceva mișcare cu plecare din zona pasului Vârtop. Cunoscutul obiectiv Groapa Ruginoasă pare potrivit, mai ales că cei mai mulți nu l-am mai văzut.

Foto 2. Detaliu Groapa Ruginoasă


 Foto 3. Detaliu Groapa Ruginoasă

Chiar dacă skiurile erau pregătite de tură, echipate încă de acasă cu foci, zăpada înghețată, plină de urme, poteca care urcă abrupt ne descurajează puțin și astfel pornim pe bocanci.
La Groapa Ruginoasă se poate ajunge din cel puțin trei direcții, însă noi ne înscriem pe marcajul bandă galbenă pe care îl întersectăm în proximitatea pasului Vârtop. Urcăm pe niște urme înghețate, dornice să facă victime la fiecare pas, iar apoi ieșim într-o șa de unde pare că totul se sfârșește. La câțiva metri de ea, începe Groapa Ruginoasă. Zăborim pe aici, iar apoi unii se întorc pe același drum, iar ceilalți continuăm pe buza groapei. Apoi facem dreapta printr-un culoar, prin pădure, unde vom intersecța marcajul cruce roșie. Suntem în pădurea care se află față în față cu pârtiile de la Arieșeni. În curând coborâm în șoseaua națională și în funcție de preferințe încercăm puțin pârtiile, înainte de a porni spre cătunul Casa de Piatră.


Foto 4. Cabana şi cătunul Casa de Piatră

Duminică dimineața, mai mulți pornim într-o tură către poiana Călineasa. Care pe skiuri, care perpedes... Pornim de la 1000 de m, câți sunt în fața cabanei, direct pe skiuri, dar lipsa unui strat nou de zăpadă ne face să cautăm omăt cât mai bun pentru a proteja focile... drept urmare mergem mai mult pe fânațe, îngrădite, dar avem noroc căci nu suntem nevoiți să sărim vreun gard.


Foto 5. Autoportret în primele raze ale dimineţii

 Încet dar sigur ne îndreptăm spre prima poiana de pe traseu: Fundul Feții, iar zăpada e din ce în ce mai bună alunecării pe skiuri.
Topul Occidentalilor, vârful Cucurbăta care până mai nainte ni s-a arătat doar printre brazi, acum se vede tot mai bine.


Foto 6. Vf. Cucurbăta


Foto 8. La Fundul Feţii

 Poiana de aici e destul de întinsă, dar colibele nu foarte multe și cam abandonate la cum arăta, sunt situate mai mult în prima parte a poienii, din direcția Casa de Piatră- Călineasa. Tinem direcția nord și în linie dreaptă, urcăm încă puțin, prin pădure către poiana Călineasa.


Foto 9. Colibă la Fundul Feţii

Pe o curbă de nivel ajungem în vasta poiană... nu prea reușim să cuprindem cu ochii imensitatea acesteia. Coborâm puțin către niște căsuțe și punem de o pauză de masă în soare, căci e tare plăcut.


Foto 10. Echilibristică într-o focă


Foto 11. Prânz la soare

Ochesc una dintre posibile pante skiabile de aici, ciugulesc ceva mai pe fugă, mi se alătură Laura și Marian și facem  o rapidă urcare pe "pârtia" din apropiere. În vreo 10 minute suntem la liziera pădurii, gata să ne dăm drumul... zăpada ideală, a făcut ca această coborâre să fie cea mai faină de când am descoperit skiul de tură... mai mergeau câteva viraje pe acolo, dar nu renunțăm la ideea de a continua traseul inițial propus de Marlene și dl. Dinu.


Foto 12. O parte din poiana Călineasa


Foto 13. Hudă
 O parte mai rămân prin poiana, iar restul continuăm... Urcând spre șaua din dreapta vf. Bătrâna, admirăm meandrele izvorului Călineasa și poiana.


Foto 14. Meandrele izvorului Călineasa

După ce terminăm urcarea către șaua din dreapta vf. Bătrâna, ajungem la intrarea în poiana Bătrâna.... o poiană și mai mare decât precedenta. Spre deosebire de Călineasa, aceasta nu este populată cu așezări de vară.


Foto 15. Poiana Bătrâna

De aici, zărim stația meteo de pe Vlădeasa, iar în timp ce o străbatem, ne dăm seamă că se aseamănă destul de mult cu crovurile din Mehedinți, doar că în locul fagilor, pe aici cresc brazi.


Foto 16. Alunecare prin crovuri Apusene


 Foto 17. Crovuri?!

În același ritm ne îndreptăm spre ultima porțiune de pădure pe care o avem de traversat astăzi, tot în campania BA. Când ieșim din pădure, suntem iar în razele soarelui care se pregătește de apus.
Vârfurile Răchita și Cârligatele, șaua Cumpănețelu, toate din Padiș arată impresionant de aici, mai ales ca în jur avem doar culmi blânde. Parcă ar face parte dintr-o creastă de peste 2000 de metri...

Foto 18. Către Padiș

Lecția de geografie continuă cu vf. Biserica Moțului, șaua Trei Județe, iar apoi începem să studiem care ar fi cea mai bună variantă de coborâre către izvorul Gârdei Seci. Dat fiind că va trebui să coborâm o panta sudică, alegem să mai mergem puțin pe culme și abia apoi să luăm focile jos. Cu multă grijă, iar apoi cu puțin slalom printre lespezile care încă așteaptă să fie acoperite de zăpadă trecem pe lângă căsuțele de la Baliceana. De aici, cotim puțin spre stânga pentru a ne înscrie pe drumul de pe valea Gârda Seacă. 
Concentrarea maximă și în continuare pentru a avea grijă la urmele înghetațe făcute de mașinile care au urcat după lemne, însă ajungem pe skiuri, cu bine la destinație. La cabană, gps-urile indică că am parcurs un circuit de 16 km.

Traseu tură pe skiuri

Venirea întunericului nu poate decât să anunțe momentul în care vom pleca cu urat. Mersul la colindat, a fost o condiție obligatorie, pentru toți membrii din gașca numeroasă care ne-am strâns... o condiție care nu a putut decât să ne bucure.


Foto 19. Am pornit să colindăm!

Cătunul Casa de Piatră, numără 10 gospodării, așa că avem toate șansele să-i colindăm pe toți locuitorii.  În acest sens, Ovi propune ca într-o seară să mergem pe la primele 5, iar în a doua la restul... Așa că să pornim! Să nu uit să vă spun, că înainte am făcut și o scurtă repetiție, pentru a ne mai aduce aminte versurile colindelor.
Cu mic cu mare, îmbrăcați corespunzător, înarmați cu frontale, clopoței, tălăngi, unii și cu traistă pornim pe ulițele satului. În prima seara, vom colinda gospodăriile care sunt așezate în parte de jos a dealului.
Pentru a nu fi luați prin surprindere, mai ales că alaiul de colindători e numeros, Ovi le-a sugerat sătenilor că vom trece să-i urăm.
Încetul cu încetul, începem să ne intrăm în mână și sperăm că am urat din ce în ce mai frumos. La fiecare casă am cântat o colindă, apoi Ovi a recitat o urare care are și versuri care-i aparțin, iar apoi conform obiceiului suntem poftiți în casă pentru a fi răsplătiți pentru colinda noastră... și înainte de plecare mai cântam o colindă.... :)
Afinata, țuica (sub diversele denumiri ale locului), prăjiturile, cozonacul  de casă, frigul de afară, căldura din case, poveștile cu sătenii,  făceau parte din etapele mersului cu uratul...
Când revenim la cabana unde suntem gazduiţi, vine rândul proprietarilor de aici să fie uraţi, iar apoi începem să pregătim masa festivă de revelion.
La câţi suntem pe acolo, aceasta e gata destul de repede, iar apoi, până la venirea noului an, ne cufundăm în diverse jocuri de cabană. 

Foto 20. La mulți ani! La mulți munți!

Anul noul, aproape că ne ia prin surprindere... totuși reușim să-l întâmpinăm așa cum se cuvine, iar apoi ne vedem în continuare de jocuri... 
În ciuda faptului că dormim doar câteva ore, forfota de prin cabană, vremea frumoasă de afară ne mobilizează și dimineața, chiar dacă nu foarte devreme pornim într-o drumeție perpedes.
O parte ceva mai matinali, plecaseră ceva mai devreme tot în aceeași direcție, o alta cu puțin înainte noastră iar o a patra după noi... așa că cătunul Hodobana a avut vreo 4 grupuri de drumeți în prima zi a noului an.
Mergem la vale, doi kilometri pe drumul ce însoțeste valea Gârda Seacă, iar apoi facem dreapta pe drumul de pe valea Sohodolului. Încă vreo 2,5 km pe drumul tapetat cu gheață, iar apoi ieșim din vale, urmând o potecă bătrânească, de acces în cătunul Hodobana. 


Foto 21. Gospodării în Hodobana


Foto 22. În reflector

După câte minute de urcuș ajungem în culme, la soare... și în curând ne întâlnim cu o bătrânică. Zărim skiurile celor care plecaseră înaintea noastră și care acum se întorceau dintr-o plimbare, pe clăpari, printre gospodăriile cătunului. 


Foto 23. Hodobana

Continuăm puțin spre sud, mai dăm bună ziua unor localnici, iar apoi pornim spre partea cealaltă a satului. Casele sunt destul de răspirate și grupate câte două trei. Pe curbă ne nivel, ajungem iar în valea de unde am început să urcăm mai devreme, doar că ceva mai sus, o traversăm și urcăm o pantă mai abruptă, însorită. 
Aici, iarna parcă se confundă cu primavară... e tare plăcut și datorită orientării sudice, abia dacă au supraviețuit câteva petice de zăpadă. Niște câini, paznici ai caselor spre care ne îndreptăm, ne simt de la distanță și își anunță stăpânii de apropierea noastră. 
Schimbăm și aici câteva vorbe și râd destul de bine la poveștile unui bătrânel, care în timp ce enumera câți președinți a avut țara, pe parcursul vieții lui, nu a uitat să-l numere și pe Stalin.


Foto 24. Hodobana

Pe următoarea culme, par să mai fie încă vreo două, trei căsuțe, așa că ne mai lungim puțin. Ovi, care știe foarte bine zona, ne povestește multe lucruri faine...  și atfel când ajungem în dreptul grupului ce numără trei case, aflăm că acestea poartă numele de Sohodoale. 


 Foto 25. Ciurgău cu robinet

De aici nu mai continuăm în față, ci mergem puțin pe culmea unde se află casele, iar apoi facem stânga și coborâm pe un afluent al văii Sohodolului. Pe drumul înapoi spre cabana din Casa de Piatră, frigul începe să-și facă tot mai simțită prezența și brusc vremea primăvăratică de mai devreme este dată uitării...
Obiceiul din ziua precedentă se păstrează și după ce grupurile sosesc rând pe rând de pe trasee, continuăm cu uratul!
Până să ajungem la prima casă, urcăm vreo 15 minute, până în capătul satului, însă de acolo știm că doar spre vale vom veni cu colinda...

Foto 26. Colinde, jocuri, povești...

Coincidență sau nu, la prima casă, suntem serviți cu afinată, la fel ca și aseară... O colindă, o urare, o colindă, o nouă casă și tot așa, până când în cele din urmă ajungem la cea de-a zecea și ultima. Căsuța nu pare să aibă nici un geam spre noi, așa că Ovi aruncă un ochi spre fereastra din dos... însă nici o lumină. Acum asta e: nu e nici un bai, hotărâm să colindăm chiar dacă nu are cine să ne primească. Ne aranjăm frumos, sub forma unui cort și începem. O colindă, apoi și cea de-a doua, între timp s-a aprins un bec în fața ușii, probabil un bec cu sezon... mai trec câteva secunde, iar apoi se deschide și o ușă. Se pare că am trezit gazdele cu colindul nostru. Nenea își aprinde liniștit o țigară, se proptește de ușă și ascultă colinda și urarea. La sfârșit suntem poftiți în casă și omeniți cu must, plăcinte, pâine de casă, cârnați și mere. Tanti Sofia și soțul ei sunt doi bătrânei tare simpatici, niște oameni pe care oricare cred ca am vrea să-i avem ca bunici.
Cu o mare bucurie, sper să mai repet cândva mersul la colindat, din casă în casă, prin astfel de locuri.
Ultima dimineață pe care ne-o petrecem la faină cabană din Casa de Piatră, ne regăsește la fel de matinali ca și până acum. 
În timpul micului dejun, avem parte de o vizită neașteptată: tanti Sofia, cea care ne-a servit aseară cu plăcinte, ne-a adus acum un vraf de plăcinte calde... ne lasă fără cuvinte.

Foto 27. La plăcinte, înainte!

Vremea trece și pe la ora prânzului reușim să adunăm totul și să pornim către Cluj; dar nu înainte de a trece și a saluta gazdele, colegilor (dl. Dinu, Marlenei, lui Radu și lui Adi).... Cu această ocazie văd unde e fosta școală din Casa de Piatră, biserica veche și cea nouă și cunosc încă niște oameni simpli, dar la fel de primitori și ospitalieri, care nu ne lasă să plecăm la drum fără să primim merinde pentru drum, o jumătate de pâine de casă, făcută în acea dimineață.
4 zile presărate cu drumeții, povești multe, jocuri, colindat și urat din casă în casă... zile care poartă multe amintiri frumoase. :)


Comentează folosind contul Facebook:

5 comentarii

  1. Ce poate fi mai frumos pentru un inceput de an!

    RăspundețiȘtergere
  2. Tinerete ,voiosie,locuri frumoase! felicitari si La Multi Ani !

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumoase pozele, felicitari! Frumosi mai sunt Apusenii indiferent de anotimp :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce frumos ati petrecut! :) Imi pare rau ca nu am venit si noi, dar am vazut ca era vorba de schi de tura si cred ca eram singurii care n-aveau decat bocanci..

    RăspundețiȘtergere

Pagina de pornire