1 13.5.13 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2013/05/cu-bicicletele-in-marele-v-muntii-meses.html

Cu bicicletele în marele V- munții Meseș și Șes (19 aprilie 2013)



Foto: Marian, Alina

Cu minivacanța de 1 mai și Paște, dar și cu ocazia weekendurilor de dinainte au început să se adune câteva restanțe care așteaptă să fie scrise.
Prima ar fi aferentă unei ieșiri de o zi, prin munții cei mai apropiați de Cluj (munții Gilăului), ieșire făcută pe data de 6 aprilie... doar că pentru moment prefer să o mai amân puțin și asta pentru că: cu vremea bună de afară (de câteva săptămâni încoace) am și uitat de ceața ori ploaia pe care am prins-o atunci, la sfârșit de iarnă. Probabil voi reveni la ea, în miezul verii când deja mă voi fi săturat de căldură, ori la toamnă când va fi în ton cu vremea de afară.
Următorul weekend a fost ca un fel de duatlon; sâmbătă- o tură cu bicicletele, duminică- o ieșire la ski.
Vremea bună ce se anunța o așteptam de ceva timp, astfel că nu am rezistat tentației de a împăca dorința de a lua startul biciclistic pe de o parte și cea de a reveni la zăpadă, pe de altă parte.


Foto 1. Am scos bicicletele la dezmorțire




 Foto 2. Primăvară, primăvară!

Marian, vine cu o propunere tare tentantă: un traseu circuit, intitulat "Cu bicicletele în Mare V"... "Marele V"?!  care V? cine știe de el? :D
Arunc o privire pe o formă incipientă a trackului și văd că ar urma să pedălăm pe meleagurile munților Șes și Meseș... de fapt în depresiunea pe care cele două mici masive o formează (mici- din punctul de vedere al altitudinilor).
"Marele V"- numele născocit de amicul meu, nu se referă la altceva decât la aspectul pe care cele două formațiuni muntoase îl formează înspre valea Crișului.
Toată lumea e punctuală și reușim să plecăm la ora stabilită înspre localitatea Ciucea (județul Cluj). După ~73 de kilometri ajungem la intrarea în traseu și fără să pierdem vremea ne încălecăm caii cu două roți.


 Foto 3. Un scurt single trail la început de traseu

Foto 4. Începutul urcării spre Vânători

Trecem europeanul și intrăm pe o uliță din sat, care după câteva sute de metri ne conduce pe un single trail printre gospodării. După supriza și bucuria pe care ne-a provocat-o poteca de single trail, urmează un scurt urcuș tocmai pe lângă cimitirul satului, însă astfel vom avea priveliște spre Ciucea.


Foto 5. Niște ieduți tare prietenoși


 Foto 6. Așteptând albinele

Primăvara începe să-și intre tot mai mult în drepturi, deși de dimineață priveam cu ochi de iarnă către Vlădeasa, care încă avea destulă zăpadă.


Foto 7. Vlădeasa

Verdele e tot mai crud și nu cred că mai e prea mult până pomii vor exploda în culori și miresme.
Se pare că am ales destul de bine startul sezonului de pedalat, căci e foarte plăcut în tricou și pantaloni scurți. Interesantă trecere... de la suprapantaloni.
De deasupra Ciucii continuăm urcușul către Vânători, pe drumuri de macadam, însă perfect ciclabile.


Foto 8. În Vânători


Foto 9. Fete, fete și ultraviolete

Tot pe culme trecem peste sus-josurile pe care drumurile de pe aici le fac, iar apoi coborâm spre Mal.


Foto 10. Printre case uitate de oameni și timp

Foto 11. Împodobit

Drumul mare îl urmăm doar pentru puțin, iar mai apoi cotim stânga pe un drum/ vale pe unde am pedalat o bucată prin apă... a fost o adevarată plăcere.


Foto 12. Păzea ca venim!


Foto 13. Drept prin apă

Ușurel ne apropiem de Sârbi, acolo unde intenționăm să vizităm vechea bisericuță de lemn.
Aici, curtea bisericuței, pomii înfloriți, ne îmbie parcă la o pauză. Scoatem câte ceva de mâncare din desagă, pun hamacul și ne relaxăm puțin înainte de a continua traseul.

Foto 14. Hămăceală în curtea bisericuței


Foto 15. Cupola bisericii de lemn din Sârbi


Foto 16. Mai departe, scrie-n track

O potecă printre lanurile din câmp ne scoate în preajma bisericii satului, edificiu situat în proximitatea celeilalte.


 Foto 17. Uța-uța

Foto 18. O altă biserică de lemn, cea din Tusa

Satele de pe aici, par să fie unul în continuarea celuilat, astfel că o eventuală graniță între ele pare destul de greu de identificat.
În căldura și soarele de afară avem de dovedit un urcuș de vreo 400 de metri. O parte e pe asfalt, o parte pe drumuri pietruite.


 Foto 19. Sate răsfirate, pe fundal culmea Meseșului

Foto 20. Se pregătește un foc uriaș?

Undeva pe la mijlocul urcării, ne abatem puțin de la drum pentru a trece pe la alte două obiective interesante: izbucul și cascada Barcăului. O coborâre înierbată ne duce drept la izbuc și la apa lui rece, numai bună pentru a ne potoli setea. Parcăm caii cum se cuvine, se odihnesc și ei; între timp mai coborâm puțin până la cascada pe care apele ce ies din ponor o formează la doar două, trei minute după ce iese la lumină.


Foto 21. Cascada Barcăului

Revenim la drum și continuăm restul urcușului către platoul Ponorului, care face parte din munții Șes-Plopiș.
Un drum ca-n palmă, printr-o pădure de brad și pini se strecoară pe aici.
 
Foto 22. În numele marelui V


Foto 23. Drum ca-n palma, pe platoul Ponorului


Foto 24. Platoul Ponorului

Pe platoul Ponorului își fac apariția dolinele, atât de specifice reliefului carstic.


Foto 25. O nouă culme


 Foto 26. Mai că am reușit...

Părăsim asfaltul și intrăm pe un drum de culme. Mici urcări și coborâri, o căsuță tare mică și fotogenică, niște sălașe ca-n Trascău și pedalăm tot pe culme, până ajungem în Negreni Bucium de unde coborâm spre Negreni.


Foto 27. Coborâre!

Până la mașini nu mai avem decât încă vreo 3 kilometri, însă tragem pe stânga pentru o pauză de hidratare înainte de a porni spre Cluj.

Duminică, în cu totul altă formulă, mergem  la skiiiii :)

Foto 28. Duathon weekend :)



Comentează folosind contul Facebook:

Un comentariu

Pagina de pornire