Pedalând prin sate ceheşti- munţii Almăjului (3 mai 2013)

Foto şi traseu: Marian

Dimineaţa următoare săvârşim acelaşi ritual... pusul bicicletelor pe maşini, ritual ce durează destul de mult pentru că suntem şi noi mulţi. Odată încheiat pornim spre o nouă locaţie, mergem înspre Băile Herculane, ieşim în european şi coborâm către Dunăre. Cu siguranţă nu prea multă lume ştie că acolo se află nişte sate ceheşti: Ravensca, Bigăr, Eibenthal, Gârnic, Sfânta Elena şi Şumiţa. 
Până să ajungem la momentul încălecării cailor pe două roţi, facem o pauză de cumpărături în Orşova. De aici continuăm către Moldova Nouă pe o şosea aflată pe malul Dunării. Priveliştea oferită e spectaculoasă, atât pe partea românească cât şi pe partea sârbescă, însă drumul.... a fost tare neplăcut, porţiuni cu asfalt ca-n palmă care erau urmate de lungi porţiuni foarte proaste.
Poposim puţin la ruinele cetăţii Trikule, admirăm capul lui Decebal şi apoi ne apropiem tot mai mult de Liubcova. Suntem din nou în grafic, căci e ora prânzului...

Foto 1. Start în Liubcova

Încercăm să fim cât mai operativi şi să pornim pe traseu în cel mai scurt timp cu putiinţă. 
Dăm bună ziua câtorva săteni aflaţi la taclale şi apoi ieşim de pe asfalt, unde ne aşteaptă o urcare 700 de m diferenţă de nivel, pe o lungime de 15 km. 

Foto 2. Cald şi pe la umbră...

Întreaga urcare se desfăşoară de-a lungul unei văi liniştite, iar suprafaţa avea să fie 100% ciclabilă. La sfârşitul celor 15 km ajungem în primul sat cehesc: Ravensca.

Foto 3. Bine aţi venit în Rovensko!

Drumul ne scoate tocmai în centrul satului, unde întâlnim indicatoare în limba cehă (la şcoală, la magazin, indicatoarele turistice spre celelalte sate). De asemenea, întâlnim marcajul bandă roşie, o bandă orizontală, aşa cum e obiceiul prin alte ţări.

Foto 4. Prânz cu bule de zmeură

Foto 5. Casă tradiţională

Situat în vârful unui deal de aproximativ 740 m, satul mai numără abia 80 de suflete. După cum aflăm, majoritatea lumii e plecată la muncă în Cehia, în timp ce în sat au rămas mai mult oameni în etate. 
Tânărul cu care ne întâlnim ne spune că el e unul din cei doi copii care încă merg la şcoala din sat. Datorită lui avem ocazia să vizităm şcoala... instituţie care de la toamnă îşi va închide uşa datorită lipsei de copii.

Foto 6. Centrul satului Ravensca

După prânzul servit în centrul satului, pornim mai departe pe frumoasele culmi ale munţilor Almăjului. Aceste culmi ne oferă drumuri perfecte pentru pedalat. O bucată urmăm banda roşie cehească.
Kilometri ce ne oferă mici urcuşuri datorită ruperilor de pantă care se regăsesc în general pe culmi, aproape că zboară şi astfel ne apropiem de localitatea Gârnic.

Foto 7. Drumuri de culme

Foto 8. Aceeaşi trupă

Foto 9. Sus- josuri

Înainte de a ajunge în sat, coborâm în valea Gravensca pentru a vizita nişte mori de apă. Unele par a fi ascunse în vegetaţia de aici, însă la o scurtă privire prin interior, acestea par a funcţionale.

Foto 10. Moară de apă încă funcţională

Foto 11. Pedalare cu parfum

Coborârea la morile de apă e urmată de o urcare pentru a ajunge în Gârnic. Până să ajungem într-un drum mai mare aflat printre culturi agricole, pedalăm puţin pe poteci de single trail, facem şi puţin pushing...
Efortul avea însă să ne fie răsplătit: drumul printre culturile agricole ne duce într-un punct de unde putem admira întregul sat. Gârnic e clar un sat mult mai întins şi mai populat decât Ravensca, sat ce mie mi-a adus aminte de Gărâna (munţii Semenic)... prin prisma poziţionării.

Foto 12. Gârnic

După ce ne regrupăm pornim efectiv către uliţele satului. Acestea ne primesc cu porţi şi case foarte colorate, decorate popular, cu numeroase oglinzi pe la porţi, probabil în dulcele stil cehesc.

Foto 13. Case şi...

Foto 14. porţi...

Foto 15. colorate

Indicatoare spre satele din zona vom întâlni şi aici. Apusul e tot mai aproape aşa că noi vom coborî spre Sicheviţa, sat aflat la 16 km. 
Cei 16 km se desfăşoară de-a lungul unui drum pietruit, acesta făcând legătura între Sicheviţa şi Gârnic, însă în prezent nu prea mai e folosit.

Foto 16. Odihnă pe malul Dunării

Întunericul ne prinde undeva pe coborâre, astfel că la maşini ajungem la lumina frontalelor. Seara ne-o petrecem într-o pensiune aflată pe malul Dunării în localitatea Dubova.