Prin crovurile din Mehedinţi (2 mai 2013)

Foto: Alina şi Marian

După noaptea petrecută la mănăstirea Tismana, dimineaţa celei de-a doua zile de concediu ne găseşte pe drumuri noi, în scopul de a efectua prima tranziţie. Prin urmare, ne urcăm în maşini şi pornim către valea Cernei, zona motelului Dumbrava (la 12 km de Băile Herculane).
În drum spre valea Cernei, trecem prin Baia de Aramă, peste pasul Godeanu, admirăm din depărtare, apoi şi de mai aproape abruptul spectaculos al celui mai înalt vârf din Mehedinţi (vârful lui Stan) dar şi câteva cătune din munţii Cernei.
Suntem plăcut surprinşi de calitatea asfaltului de pe acest drum, aceasta până când ne apropiem tot mai mult de motel Dumbrava, probabil până cu vreo 10 kilometri înainte de destinaţia noastră din această zi. În acel loc vom rămâne surprinşi în mod neplăcut... drumul e în lucru, aşa că a fost aproape un infern pentru bicicletele şi suporturile ce erau cocoţate pe maşini. Cu destul de mulţi nervi ajungem pe parcarea din faţa motelului Dumbrava. În mare grabă dăm jos bicicletele, e aproare ora prânzului, le legăm în curtea motelului, ne luăm rucsacii şi pornim în tură.

Foto 1. Înspre crovuri, de pe vf. Pietrele Albe

E aproape ora 13, soarele arde... nu mai stăm în loc. Luăm în piept urcuşul către cheile Ţăsnei. Profităm că e pe la umbră şi ţinem un ritm foarte ridicat. Curând suntem la "porţile" cheile Ţăsnei, mai repede decât ne aduceam aminte de data trecută.

Foto 2. Simbolul acestor locuri: pinul negru de Banat

Aici, parcă păşim brusc într-o altă lume, fauna cu influenţe submediteraneene e foarte diferită faţă de ceea cu ce suntem noi obişnuiti. Aruncând câte o privire pinilor negri de Banat, alta culmilor de prin Cernei, trecând succesiv din când în când apele Ţăsnei, ajungem la moara de apă.

Foto 3. Influenţe submediteraneene

Foto 4. Moara de apă

Coborâm la umbra şi răcoarea de acolo ne refacem propriziile de apă şi pornim mai departe. De aici în sus nici unul dintre noi nu mai fusese.
Poteca marcată cu punct galben intră în pădure unde, nu trec mai mult de câteva minute şi, ajungem în dreptul unei stâni situată de cealaltă parte a apelor Ţăsnei. Brusc apare întrebarea oarecum firească, oare chiar e potabilă apa pe care am băut-o la moară?!
Ieşim din pădure într-o poiană destul de mare unde ni se arată abruptul Arjanei, din munţii Cernei.

Foto 5. Abrupturi ce adună nori

 Din poiana destul de vastă vom face stânga, tot pe marcajul punct galben. Totodată întâlnim şi marcajul bandă roşie, însă e destul de vechi. Cele două vor merge o bucată împreună. Odată ce reintrăm în pădure suntem cu ochii în patru pentru ca nu cumva să rătăcim marcajul... ştim că mulţi au păţit-o.

Foto 6. Slalom prin fauna poienii

Vreme de vreo 2 ore şi ceva vom tot urca, pante mai înclinate, pante mai moi, pe poteci nu prea clare, însoţite în mare parte de marcaj. Pădurile de pe aici par să nu se mai sfârşescă, abia aşteptăm să ieşim în culme.

Foto 7. Pietrele Albe la ieşirea din pădure

Foto 8. Promenadă pe calcar

Efortul nostru va fi răsplătit în momentul în care ieşim din pădure... vârful Pietrele Albe plin de calcar e cu totul impresionant. Acestuia i se alătură trapezul (din care fac parte vârfurile Vlaşcu Mic şi Vlaşcu Mare) şi nu în ultimul rând priveliştea de aici, spre crovuri.

Foto 9. Echilibru precar

 Foto 10. Către Cernei

Vf. Pietrele Albe măsoară 1335 m, însă până aici s-au adunat 1000 de m diferenţă de nivel de la start. Nu aveam cum să nu ne aducem aminte de Retezatul Mic, zona Piatra Iorgovanului în momentul în care am văzut calcarul de aici.

Foto 11. Păşind cu atenţie

Pe muchia calcaroasă se află, de fapt, două vârfuri Pietrele Albe. Pauza de prânz o vom lua pe cel de-al doilea, aflat înspre vest din direcţia care venim, acolo unde avem parte de o privelişte nemaipomenită spre crovuri.

Foto 12. Crovuri sau dinţi de rechin?

Foto 13. Cernei, crovuri, vf. lui Stan

Până acolo mergem la aderenţă, facem pauze şi sperăm ca amicii noştri porniţi pe acelaşi traseu mai devreme, să apară. Pauza luată a fost de mai bine vreo oră, vreme în care au apărut amicii noştri, am admirat zările, au făcut o poză de grup extins, iar apoi am pornit pe coborârea către crovuri.

Foto 14. Întâlnire programată cu telefonul

Coborârea către Ploştinoare e una destul de abruptă, aşa cum ne-am obişnuit până acum, pe o potecă nu foarte clară. Apoi vom lua crovurile la rând. Prima e poiana Ploştina, flancată înspre sud de Ploştinioarele. Acestea s-ar putea asemăna cu nişte diniţi uriaşi de rechin, acoperiti cu calcar şi vegetaţie.

Foto 15. Trapez în Cernei

Foto 16. Coborâm către crovuri

Foto 17. O pată colorată

Foto 18. Fag bătrân şi bolnav

Specific acestor poieni care poartă numele de crovuri sunt întinderile de lapiezuri; aceastea sunt bucăţi de calcar uneori rotunjite sau găurite ce ies la suprafaţă. Un alt specific al acestor crovuri este reprezentat de trecerea dintr-un crov în următorul; orice trecere presupune câte un urcuş de aproximativ 100-150 m diferenţă de nivel.

Foto 19. Viaţa la margine de prăpastie

Foto 20. Printre lapiezuri

Un alt lucru pe aş vrea să-l menţionez are legătură cu fagii pe care i-aţi putea întâlni pe aici... probabil nu sunt foarte multe locuri cu fagi uriaşi şi atât de frumoşi.

 Foto 21. Fagi cu multă personalitate

Foto 22. Nu mai urcă nimeni la ea...

 

Foto 23. "Nu ai o minge?"

Primul urcuş îl facem când ajungem în capătul poineii Ploştina, căci ne vom muta în crovul Medved.
Într-unul dintre fagii de aici, Ibi şi Andrei (ce ni s-au alăturat după întâlnirea pe vf. Pietrele Albe) zăresc ciuperci. E vorba despre păstrăvul de fag ce creşte în trunchiul unor astfel de copaci.

Foto 24. Piramida albă

Foto 25. De-a căţaratul p-un lapiez uriaş

Foto 26. Pui de ravenă?

Revedem locul până unde am ajuns în 2010, atunci urcând prin cheile Tamnei. După crovul Medved, urmează Poienile Porcului. Acestea par a fi un teren de fotbal uriaş. Tocmai când spuneam de prezenţa cailor şi al unei turme cu ei de data trecută, nişte căluţi îşi fac apariţia.

Foto 27. Cină în lumina asfinţitului

De retinuţ că prin crovuri nu există nici o sursă de apă potabilă. Doar pe lângă o băltoacă am trecut prin crovurile Porcului.

Foto 28. Petec supravieţuitor

Foto 29. Tot printre lapiezuri

Ultimele raze ale soarelui le prindem în capătul Poienilor Porcului. În urma lor se face destul de friguţ, aşa că hotărâm să coborâm prin cheile Tamnei. Totuşi având destul timp la dispoziţie până la ora la care Arnold va veni să ne culeagă din valea Cernei, mergem fără grabă.

Foto 30. Se lasă cortina...

Foto 31. Prin cheile Tamnei

Atunci când ieşim din chei găsim un loc asemeni unui balcon cu o privelişte tare frumoasă spre Cernei şi, facem o pauză mai lungă. În acest interval ajung şi amicii noştri.

Foto 32. Inima pământului

Grupul numeros de C.A.R-işti va pune în continuare stăpânire asupra coborârii până în valea Cernei, unde ajungem la lumina frontalelor.
Mai devreme sau mai ceva mai târziu toată lumea ajunge într-un final în faina poiana de lângă motel Dumbrava. Proprietarul iei îşi face apariţia, achităm taxa de rigoare şi undeva bine după miezul nopţii reuşim să adormim fiind bruiaţi de gălăgia de prin poiană.
Dimineaţa ne regăseşte făcând bagajele, montând bicicletele şi îndreptându-ne spre o nouă locaţie pentru o nouă tură. Unde? Vă povestesc zilele viitoare.