0 4.7.13 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2013/07/rodnei-pe-culmi-sudice-29-30-iunie-2013.html

Rodnei pe culmile sudice ce mărginesc valea Cormaia (29-30 iunie 2013)



Acum că am terminat de povestit turele din minivacanta de la începutul lunii mai, voi sări la weekendul ce tocmai a trecut... ultimul al lunii iunie...
urmând ca mai apoi să revin asupra intervalului neacoperit căci ieșiri am tot făcut.
Planul pentru cele două zile se conturează abia vineri cu puțin înainte de prânz, atunci când primesc un mail de la dl. Dinu, în care își exprimă dorința de a mă însoți pe culmi sudice. Alăturarea de cuvinte "pe culmi sudice" ascundea de fapt doar două culmi sudice, culmi pe care toți le putem vedea din creasta principală;
fie din colțul estic, fie din cel vestic. Pe aceste două culmi se remarcă vârful piramidal a cărui siluetă nu poate fi confundată (vf. Laptelui) și singurele două vârfuri de peste 2000 de m aflate pe culmi sudice (vf. Pietros și vf. Țapului).


Foto 1. Survolând împrejurimile

Îmi aduc perfect aminte cum încă din prima tură prin Rodnei mi-au atras atenția, apoi citind relatarea dl. Dinu și descoperind skiul de tură îmi pusesem eu în gând o tură pe acolo...
și cum toate se întâmplă la timpul lor, se pare că acum chiar le-a venit rândul.
Cele două culmi despre care am început să vă povestesc, mărginesc de-o parte și de alta spectaculoasa vale Cormaia. Cea aflată înspre vest se poate mândri cu al doilea traseu ca lungime și dificultate (din punctul de vedere al diferenței de nivel) după traseul de pe creasta principală... însă nici cea dinspre est nu se lasă mai prejos.
Pentru ca sâmbâtă să beneficiem de cât mai multe ore de lumină pe munte, vineri după amiază plecăm înspre Sângeorz Băi în formația: Marlene și Dinu Mititeanu, Raluca, Dragoș și subsemnata. După aproximativ 3 ore intrăm pe drumul spre satul Cormaia. Trecem de sat și continuăm către cabana Farmecul Pădurii (cabană ce mai nou poartă apelativul de La Birtuț). Când începem să ne apropiem tot mai mult de intersecția spre cabană, căutăm un loc de pus cortul, o poieniță, pe marginea drumului. Cu aproximativ 1 km înainte de cabana Farmecul Pădurii, trecem podul de lemn construit peste Cormaia să studiem zona. Peste apă se află niște bazine și niște căsuțe de lemn ce aparțin de o păstrăvărie privată. Păstrăm distanța față de proprietatea respectivă pentru a nu fi prea aproape de câini și începem să ne pregătim de somn.
Între timp paznicul păstrăvăriei trece să vadă ce se întâmplă. Schimbăm câteva vorbe, apoi pleacă și revine cu niște păstrăvi... așa că ne delectăm cu o cină tare gustoasă într-una din căsuțe. După păstrăvul prăjit cum mujdei ne îndreptăm spre sacii de dormit. Ceasul va suna după nu prea multe ore, la ora 5.
Sâmbătă la 6.45 suntem cu rucsacii în spate gata de urcușul spre culmea ce mărginește înspre vest valea Cormaia.
Un drum de taf, destul de nou, pornește chiar de lângă locul în care am înnoptat.
Cu speranța că poate va duce spre culme, dar în același timp și cu riscul că poate va dispărea brusc hotărâm să ne înscriem pe el. Nu cred că trec mai mult de 20 de minute de la pornire, moment în care ne lasă cu ochii în soare. Nu stăm pe gânduri, urcăm malul abrupt și ne aventurăm în pădure. Pădurea tânără și deasă își arată tot timpul colții, prin panta accentuată și labirintul prin care se pare că numai noi suntem... Nu știu câți oameni au avut treburi pe aici, însă la un moment dat ceva care se deplasa cu o viteză foarte mare se îndrepta tocmai spre noi. În câteva fracțiuni de secundă o căprioară a trecut spre vale tocmai printre noi, la o distanță foarte mică, fiind urmărită de 3 câini de vânătoare.
Scăpăm nevătămați  și continuăm urcușul, îndreptându-ne spre poiana ce apare pe hartă. Acolo ar trebui să se afle o stână, poate și vreo potecă/drum către culme. După o ultimă confruntare cu tufele de zmeură, cu vegetația deasă dar și cu trunchiurile unor copaci căzuți ieșim la lumină, în poiană. Stâna nu există... printre flori de câmp și frăguțe punem de-o pauză înainte de a reintra în necunoscut.


Foto 2. Porția de vitamine

Vremea trece și mai avem mai bine de 200 de m diferență de nivel până când vom intersecta culmea. De această dată intrăm în pădure matură astfel că inaintăm ceva mai ușor.
Avem ocazia să mâncăm niște afine, primele din acest sezon. Îndârjirea noastră e răsplătită într-un final; intersectăm un drum de taf care după numai câteva minute ne scoate din pădure. Vreme de aproape 3 ore și jumătate am urcat ~650 m diferență de nivel.


Foto 3. Suntem încercuiți?!

Intersectăm culme la aproximativ 1500 m, înaintăm puțin înspre vest iar apoi înspre nord, pentru ca mai apoi să avem în față vârful Craiu. În timp ce facem o pauză apare o turmă de oi, zărim o trupă de vânători și apoi pornim pe lunga culme.
Marcajul bandă albastră pornește tocmai din Sângeorz-Băi, urmând culmi cu altitudini mai mici dar pitorești până ajunge aici.


Foto 4. Spre vf. Craiu

Având vf. Craiu în fața noastră ne îndreptăm spre el pe niște poteci de animale. Trecem printre niște cai, privim spre stâna aflată mai jos, identificăm Izvorul Negru de pe valea Rebra și trecem de vf. Craiu printr-un culoar prin pădure aflat pe partea vestică.
La ieșirea din pădure mergem puțin pe curbă de nivel înspre următorul vârf, Scărișoara. Odată ieșiti în culme avem în partea dreaptă cealaltă culme din care se evidențiază pentru moment trio-ul: Rabla, Laptelui, Jneapănul.


Foto 5. Invitație spre cer

Coborârea de pe Scărița spre Tarnița Scăricelei.. se face pe o potecă care abia se mai vede printre tufele de afine, apoi se continuă prin pădure. Abia când ajungem Tarnița Scăricelei vedem cât de mult am coborât.
Chiar dacă unii nori joși mai trec peste vârfurile din zonă, noi suntem cu privirea când în stânga, când în dreapta căci multe sunt de admirat.


Foto 6. Sălbăticie cât vezi cu ochii...

În drumul nostru spre vf. Detunatei suntem nevoiți să înaintăm pe o pajiște cu afiniș ce a ars cândva. După zona incendiată încep și apar câteva lespezi  izolate, de dimensiune destul de mari.


Foto 7. Au apărut!


Foto 8. Vf. Paltinului, vf. Pietrosu și câteva vârfuri din creasta principală

Spre vf. Bulgărelui culmea devine tot mai îngustă, puțin mergem chiar la aderență. Poteca coboară apoi din culme, îndreptându-se pe curbă de nivel spre șaua dintre cele două vârfuri ce poartă numele Paltin. Sub șa, spre sud-est se află o stână de la care urcă niște câini pentru întâmpinare și chiar în adânca șa se află o cruce de lemn și un pilon cu marcaj turistic.


Foto 9. De la stânga la dreapta: Jneapănul, Laptelui, Rabla


Foto 10. Șaua Zânelor


Poposim puțin aici pentru a ne pregăti sufletește de urcușul ce ne așteaptă, 500 de metri diferență de nivel până pe vf. Pietrosu. Din șa încercăm să intuim pe unde mergea cândva poteca și se pare că reușim să prindem poteca prin pădure. La ieșirea dintre brazi nici urmă de potecă, urcăm cu pași mici prin iarbă.
Urcușul se mai domolește înspre șaua dintre cele două vârfuri Paltin, parcă tocmai pentru a avea puțin răgaz înainte de ultima panta care avea să ne ducă până la 2003 m cât are vf. Pietros. Această ultimă pantă imi amintește de lespezile atât de caracteristice Retezatului ori Parângului.


 Foto 11. Puncte de belle vedere la tot pasul

Pe vârf ciugulim câte ceva, Dragoș profită de vânt și mânuiește zmeul iar apoi pornim mai departe... întorcând capul încă se zărește locul în care am ieșit în culme dar vârfurile de vizavi sunt tot acolo.

Foto 12. Bucurie colorată


Foto 13. Vârfuri ce ne-au urmărit pe parcursul zilei de sâmbătă

Venim deja de mult și până în creasta principală mai e...
Norii și ceața par să se apropie de noi cu câțiva stropi de ploaie. Ne luăm repede pelerinele pe noi și reușim să speriem eventuala ploaie. Când terminăm coborârea și atingem șaua dintre cele două vârfuri de peste 2000 de m de pe o culme sudice (de fapt, singurele) renunțăm la pelerine și începem ușor urcarea spre vf. Țapului.


Foto 14. Speriem ploaia cu patriotism....

Norii ce se mișcă cu repeziciune și razele de soare ce reușesc să se strecoare printre ei creează o atmosferă misterioară. Tot pe aici își fac apariția plaiurile cu rododendron.


Foto 15. și soarele se arată

Între vârful Țapului și Cormaia, aflat deja în creasta principală, se mai află un vârf fără nume care trebuie urcat și el.
Chiar dacă e vară frigul ce vine odată cu seara începe să ne cuprindă. Acesta ne fugărește de pe vârful fără nume și ne îndemnă spre urcare spre Cormaia. După Cormaia e rândul vârfului Repedea să fie urcat.


Foto 16. Pășim pe creastă


Foto 17. Cortina se ridică în ceas de seară

Ieșim cu capul din nori și vedem jocul norilor de pe creasta principală. După 24.6 km cu 2500 m diferență de nivel ajungem La Cărți, acolo unde campăm.
Noaptea e liniștită și la ora 5.45 ne trezim. Soarele începe timid să se arate de după Negoiasa. Cele mai mari vârfuri poartă căciulă.


Foto 18. Dimineață colorată


Foto 19. Smârdar

În jur de ora 7 pornim către pilonul din Șaua Între Izvoare unde ne înscriem pe marcajul punct roșu. Acesta merge o porțiune pe aceeași potecă pe unde se află crucea galbenă, apoi cotește spre dreapta îndreptându-se spre primul vârf de pe culmea sudică: Nedeia Strajă.


Foto 20. Dimineață de vară

Luăm curba spre dreapta și în partea stângă ni se arată niște formațiuni de stâncă, atipice pentru munții în care ne aflăm. Încă de pe acum vedem o stână, localizată mult sub vf. Jneapănul.


 Foto 21. Nedeia Strajă, Jneapănul, Laptelui...

Foto 22. Și azi ni se arată :)

Trecem pe lângă un izvor ce iese din stâncă și curge în trepte, trecem prin zonă cu jneapăn și încercăm să prindem niște poteci ciobănești care să ne ducă spre baza vârfului Jneapănul. Pe acoluri reușim să urmăm potecile animalelor, alteori mergem fără a avea vreo potecă.


Foto 23. O parte din culmea de ieri

Între vf. Nedeia Strajă și Jneapănul la o oarecare distanță sub culme se află o suprafață destul de întinsă, asemănătoare cu uriașul teren de fotbal din crovul Medvev (munții Mehedinți)... de care se bucură caii care pasc în liniște pe aici. Trecem pe o potecă ciobănească ce se desfășoară undeva la mijlocul distanței dintre stână și șaua dintre cele două vârfuri amintite mai sus și continuăm în urcare pentru a ocoli vf. Jneapănul. Așa cum probabil bănuiți acesta e acoperit cu jnepeni deci nici că se pune problema să fie urcat.
Marlene și dl. Dinu ne împărtăseșc amintirile lor din două ture pe aceste meleaguri; una făcută pe skiuri la trecerea dintre milenii și alta făcută acum 10 ani, pe timp de vară.
Ocolirea vf. Jneapănul se dovedește a fi destul de lungă... potecile ciobănești ne poartă către o zonă cu pădure acolo unde poteca este destul de lată fiind folosită zilnic de turma de la stâna pe deasupra căreia am trecut, apoi continuăm pe poteci înierbate spre șaua ce se află în partea estică a vf. Jneapănul.



Foto 24. Jneapănul, Mireș, Mireșa

Pârtia care le trezește amintiri atât de frumoase dl. Dinu și lui Marlene, își cere tributul. Totodată oferă și răsplată celor ce ajung sus... culmea lungă cu numeroase inflexiuni se arată pentru a fi admirată.
Din șa urmăm curba de nivel pentru a trece pe lângă două vârfulețe gemene, mai mici...Mireș și Mireșa.
Și de aceasta dată, revenirea într-un punct în care priveliște către cealaltă culme sudică reapare presupune dezvăluirea a ceva nou pentru noi. 3 tăuri mici (plasate sub noi) din care unul pare tare mlăștinos ne invită la o pauză pe care nu o putem refuza.
După ele tronează piramida vârfului Laptelui (1931 m), cel mai înalt de pe această culme.
Piramida și pantele abrupte ale vârfului nu au nici o sanșă de a fi ocoli pe timp de iarnă, acum coborâm până în șaua de dinaintea vârfului și apoi urcăm puțin pentru a continua pe curbă de nivel.
În șa se poate observa locul unde cândva a fost un lac, acum fiind secat.


Foto 25.Numai zâmbete

E incredibil cât de interesat profilul culmii pe care am parcurs-o ieri!
Până în acest am mers constant ocolind vârfurile, de fiecare dată pe partea estică, acum însă vom urca primul vârf, Rabla.


Foto 26. Cam așa arată culmea de la vf. Craiu până la vf. Paltinul

Din direcția din care venim vârful se prezintă sub forma a două trepte înierbate, care le bază au o suprafață plată marginită înspre est de un perete de stâncă din care par a curge șiroaie de pietre. Prindem și pe aici ceva poteci ciobănești care ne condus într-o șa, înspre vest. De acolo vom urca până aproape pe vârf, pe partea estică. Spun aproape până spre vârf deoarece acesta este fiind acoperit cu jneapăn prin care nu este potecă.


 Foto 27. Căluți

Foto 28. Ocolind Nedeia Țăranului și îndreptându-ne spre Muntele Cucului

Urmează să lăsăm în urmă vârful Rabla și să luăm la rând vf. Nedeia Țăranului, Muntele Cucului și Nedeia Bârladelor. Acesta din urmă are în partea inferioară câteva așezări sezoniere... poteca ce abia se mai zărește serpuiește printre ele.


Foto 29. Pe poteci uitate...


Foto 30. Valea Cormaia

Florile colorate și ciripitul păsărelor sunt menite pentru a mai ușura coborârea apruptă. Poiana de pe Nedeia Bârladelor devine tot mai îngustă pe măsură ce ne apropiem de pădure. Câinii ce se aud lătrând ne confirmă că în scurt timp ajungem la drumul de pe valea Vinului. Panta nu se înmoaie nici măcar prin pădure așa că suntem tare fericiți când ieșim în drum. De acolo mai avem câteva sute de metri până la drum de pe valea Cormaia și apoi aproximativ 1 km până la mașină.

Foto 31. Vara din iarbă ...

La sfârșit, statistică înregistrătă de gps ne arată că am parcurs distanța similară unui maraton: ~43 de km cu ~3200 m diferență de nivel.
Mă bucur că am avut ocazia să descopăr cele două culmi, uitate de lume, într-o companie atât de plăcută.


Comentează folosind contul Facebook:

Niciun comentariu

Pagina de pornire