Rodnei cu iz de Apuseni (3 august 2013)

Foto: Marian

La începutul lui august, am revenit spre Rodnei, cu scopul de a vedea în ce stadiu ce află două trasee, acompaniate de marcaje, spre care puţină lume îşi îndreaptă atenţia. De fapt, excepţie de la acestă afirmaţie fac vreo 6 trasee + traseul crestei principale.... restul sunt ale muntelui şi cel mult a drumeţilor curioşi.

  Foto 1. Colindând extremitatea sudică a munţilor Rodnei

Într-o toridă zi de sâmbătă am fugit din oraş înspre partea sudică a întinşilor munţi Rodnei (Făgăraşii Nordului).
După aproape 150 de kilometri ajungem în staţiunea Sângeorz-Băi şi efectiv începem să cercetăm unde e startul marcajului bandă albastră.

Foto 2. Căldură mare

Ca o simplă observaţie, marcajul bandă albastră îi aparţine celei mai lungi culmi sudice, având un traseu ce însumează nu mai puţin de 34 de km, cu o diferență de nivel de 2800 de m. Vă asigur însă că parcugerea acesteia de la început până-n creasta principală, e mai grea decât parcugerea întregii creste (de la un capăt la altul). Inflexiunile pe care aceasta ni le propune ne vor purta peste numeroase vârfuri (Craiu, Scărişoara, Bulgărelui, Detunatei, Paltinu), iar apoi două vârfuri de peste 2000 de m (Pietros şi Ţapului)- singurele de peste 2000 de m aflate pe culme sudică.

În iunie am parcurs porţiune de la vârful Craiu până-n Tarniţa la Cărţi (vezi aici), aşa că acum m-am întors pentru bucata până-n vf. Craia.

Alături de Marian, Simi, Dodi, pornesc în căutarea bandei albastre, urmând ca Adi să ne recupereze din Parva.

 Foto 3. Rodnei sau Apuseni?

Marcajul a apărut relativ de curând, prin 2006, însă cei care au avut iniţiativa de a-l trasa, s-au cam încurcat în teriotoriu. L-am găsit dus ba pe o uliţă, ba pe alta, apoi a dispărut fără urmă, reîntâlnindu-ne cu el abia pe dealul Gârciului.

Foto 4. Nu trecem nevăzuţi

 Foto 5. Apărătorul, stăpânul şi unealta- toate de-o schioapă

Culmea acestui deal e una tare pitorească, purtându-ne printre fânaţele sătenilor (cu cei ce am vorbit, erau veniţi din Parva), printre sălaşe... sălaşe atât de prezente prin Apuseni.

Foto 6. P-un picior de plai...

Colbul drumurilor amplifica şi mai mult cele peste 30 de grade din aer.

Poveşti cu unii săteni ieşiti la munca câmpului, mai toţi adunau fânul, o scurtă iniţiere în a culege afine cu piaptănele specific şi ajungem la joncţiunea cu ipoteticul triunghi galben (Dimap 2008).

Foto 7. Transport pe culme

 Foto 8. Străjer

Continuăm pe banda albastră, urmând să efectuăm un dus-întors de vreo 12 kilometri.

Căldura nu dă semne că s-ar potoli, drumurile înecate-n praf devin forestiere. Singura plăcere a parcurgerii acestora rezumându-se la tentaţia care vine adesea din marginea drumului... tufe de zmeură, de mure sau afine.
 

Foto 9. Labirint verde şi umbros

Foto 10. A nimănui?

După o pauză de prânz, Simi şi Dodi decid să rămână fideli fructelor de pădure şi unei eventuali sieste, iar eu şi Marian continuăm în pas grăbit spre ultima porţiune de dus-întors, printr-o adevărată reţea de drumuri forestiere.

Coborâm în pas foarte alert spre o şa fără nume, adâncă, în vestul vf. Măgura Sângeorz fiind oarecum grăbiți şi de zgomotul pe care l-am auzit dintre copaci. Folosim în mod constant fluierii din dotarea rucsacilor, pentru a ne ne anunţa prezenţa, şi începem să urcăm cu spor cei 500 de m diferenţă de nivel până sub vârful Craiu.

Foto 11. Drumul spre nori...

 Foto 12. E vreme afinelor

Cu puţin înainte de ieşirea propriu-zisă în culme, trecem pe lângă o stână unde oamenii, culegători de afine în sezon, se aflau în plin proces de curăţare şi vânturare a fructelor culese pe parcusul zilei.

Foto 13. Vitamine mov

Foto 14. Vârful Craiu (1659 m), în centrul imaginii

 Până Marian rămâne să le facă câteva poze, eu dau o fugă până mai sus, apoi revin la poveşti, cumpărăm nişte afine şi facem cale întoarsă până în locul unde ne-am despărţit de coehipierii noştri.

Foto 15. Sângeorz-Băi şi inconfundabilul Heniu (în partea dreapta, cu releu)

 Foto 16. Aşezare sezonieră

Când ajungem la intersecţia cu drumul ce vine dinspre muntele Lucurel, facem dreapta şi coborâm către Parva. Pentru început printre fânaţe şi aşezări de vară, mai apoi printre gospodării ale satului, case locuite până-n vârf de munte.

Foto 17. Sat răsfirat de munte

Muntele Lucurel (denumirea fiind o prescurtare de la Lucruri Rele), ne primeşte cu lucruri bune... cu lumina blândă ce prevesteşte apusul şi cu privelişti frumoase asupra satului.

Foto 18. Coborând muntele Lucurel

La ora stabilită Adi vine să ne recupereze, mergem să luăm nişte borcut de la izvorul Carpatia, iar apoi revenim în Cluj.