2 25.10.13 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2013/10/circuitul-vaii-ampoita-trascau-19-20.html

Circuitul văii Ampoiţa- Trascău (19-20 octombrie 2013)



După ce la începutul săptămânii mai că mă zgâriam pe ochi văzând poze colorate de pe diverse coclauri, zilele următoare aşteptam cu nerăbdare weekendul pentru a ieşi pe dealuri. Musai, o tură de două zile cu dormit în cort.


Foto 1. La pas prin Platoul Carstic Ciumerna

 Sâmbătă dimineaţa cu puţin înainte de ora zece porneam din curtea pensiunii cu plăcinte (Mama Luţă), în formaţia Raluca, Anca, Luci şi subsemnata.


Foto 2. Satul Ampoiţa

Uşurel, ne îndreptăm spre uliţa ce ne duce până la ultimele case, apoi prindem diverse poteci de animale pe care urmăm până poalele pietrei Boului... prima piatră a traseului.


Foto 3. Spre Piatra Boului

 Întoarcem capul şi se arată şi fotogenicele Calcare de la Ampoiţa, situate pe dealul de vizavi. Priveliştea către satul din care am pornit, Ampoița, e tot mai frumoasă pe măsură ce ne îndepărtăm de el. Trecem de Piatra Boului şi continuăm spre vest, spre dealul Maciului.



Foto 4. Luând pulsul vântului


Foto 5. Drumul spre cer?

 Vreme bună, tot mai călduţ, astfel că ne mai întâlnim cu câte un bătrânel care-şi mână oile la păscut. Ploile de zilele trecute şi-au pus amprenta atât pe drumurile şi potecile de pământ, cât şi pe copaci. Majoritatea copacilor şi-au pierdut frunzele colorate mult prea repede, purtând straiele colorate doar câteva zile. Se pare că în acest an toamna colorată a ţinut mai puţin decât aş fi crezut. Totuşi pâlcurile de pădure aflate pe culmea dealului Măcinului ne întâmpină cu un miros caracteric toamnei.

Foto 6. Copac încăpăţanat


Foto 7. Cu paşi mărunţi

În urcare uşoară trecem de vârful Pripoarelor şi continuăm pe curbă de nivel pe sub vârful Bolfii. Vremea parcă zboară, e deja ora 13 şi noi nu am mers prea mult... am făcut poze, am mers lejer, am căutat porumbele cât mai brumate... facem o pauză de masă pe dealul Repausului.


Foto 8. Coboară cortina...

Apoi trecem pe lângă prima colibă/căsuță caracteristice Apusenilor... ridica-n vârf deal aceasta are ca şi străjeri câţiva stejari bătrâni. Câinii ce însoţesc turma de oi aflată mai în deal, ne întâmpină... destul de jucăuşi şi prietenoşi. Unul dintre ei avea un adulmecat ce aducea foarte mult cu un râs. Trecem de ei şi în urcare uşoară trecem pe sub vârful Padoşului... ne apropiem tot mai mult de altitudinea de 1000 de m... doar suntem în Trascău.


Foto 9.  Îmbrățișări de carst

Foto 10. Duo colorat

Câteva gospodării ce aparţin de satul Isca sunt aşezate foarte aproape de culmea dealului. Pe lângă pietrele de calcar, care cel mai adesea poartă un nume, dealurile de pe aici sunt împânzite de bucăţi mai mici de calcar ce însoţesc potecile ciobăneşti.


Foto 11. Alb pe sus, alb pe jos



Foto 12. Departe de agitaţie


Foto 13. Cheile Ampoiţei

Rămânem pe partea sudică, continuăm urcarea spre "platoul" dintre vârfurile Dosu Blidarului (1094 m) şi Muchia Mărului (1076 m). Doi cai apar ca din neant, alergând spre noi... curioşi probabil să vadă despre ce e vorba. Noi mărim pasul pentru ajunge cât mai repede spre primii copaci şi apoi drumul ne conduce pe sub Lazu Mărului spre coborârea spre şaua La Prepelicea.


Foto 14. Fotosinteză tot mai slabă

 Încet dar sigur ne îndreptăm spre dealurile ce mărginesc începutul văii Ampoiţa. Evident că din şa nu putem decât să continuăm cu o urcare. Aceasta se desfăşoară în mare parte prin pădure, acolo unde razele soarelui luminează tare frumos covorul de frunze, dar şi frunzele ce încă mai atârnă. Pe ultima porţiune remarcăm numeroase scuturi construite din lemn, folosite la vânatoare.


Foto 15. Fiecare cu umbra lui

Foto 16. X

Lumina tot mai caldă a ultimelor ore de întuneric ne regăseşte sub Poiana Măgurii, făcând realimentarea cu apă, admirând abruptul Rezervației Cheile Caprei, aflate pe valea Feneşului. Trecem pe lângă cele două aşezări sezoniere, căci am hotărât să campăm sus. Găsim un loc pentru corturi pe vârful Poiana Măgurii la 1235 m. Apus cu vedere la Cheile Caprei, Retezat, Şureanu sau Făgăraş, dar şi vârful Cucurbătă.
 
Foto 17. Avioane-n apus


Foto 18. Cu vedere la abruptul Rezervaţiei Piatra Caprei


Foto 19. Lumină naturală

Odată cu apariţia întunericul, îşi face apariţia şi luna... o lună plină, luminoasă, ce apare de după dealuri, dinspre platoul Ciumerna. Toate bune şi frumoase, nu e prea frig, vântul nu suflă... asta până cu puţin înainte de miezul nopţii când practic începe distracţia. Începe o vântoasă ce nu se renunţă nici măcar când răsare soarele. Zgomotul creat de foliile cortului e mult prea mare pentru ca unii dintre noi să adormim. Către zorii zilei oboseala ne răpune şi pe noi, în ciuda zgomotului şi reuşim să ne odihnim vreo patru ore. Dimineaţa dorm iepureşte în aşteptarea soarelui şi ies pe afară în întâmpinarea lui.


Foto 20. Ce puneţi la cale?

Abia pe la 9 jumătate ne pornim efectiv pe restul traseului. Deodată, zărim o maşină tocmai în culme, chiar dacă nici vorbă de drum pe aici. Şi în timp ce ne apropiem, căci pe acolo mergea traseul nostru, vedem cum coboară 4 bărbaţi şi cum imediat şi iau puştile-n primire. Le dăm bună-ziua şi suntem atenţionaţi că în zonă e vănătoare. Bărbaţii sunt interesaţi încotro o vom lua (se doveşte că cel puţin unul dintre ei era un bun cunoscător al locurilor şi denumirilor) iar apoi suntem avertizaţi să avem grijă că în zonă mai sunt şi alţi colegi de-ai lor. După ce 3 dintre ei rămân rând pe rând în locurile deja ştiute, cel de-al patrulea ne însoţeste o bucată pentru a ne arată cam în ce zonă ne-am putea întâlni cu alţi vânători. Ulterior am fost atenţionaţi să nu facem prea mult zgomot ca să nu deranjăm vânătoarea... Nesimţindu-ne prea confortabil continuăm urmărind track-ul iniţial, fiind cu ochi-n patru. Coborând către pârâul Ampoiţa, în prima fază intersectăm marcajul cruce albastră şi undeva aproape de drumul din vale ne întâlnim cu doi vânători. Coborârea din culme se face printr-un culoar prin pădure, care m-a făcut să-mi imaginez o coborâre pe skiuri pe acolo... lat, cu pantă suficient de mare, fără bolovani. Jos, trecem micul pârâu al Ampoiţei şi rămânem pe acelaşi marcaj în apropierea noastră spre Platoul Carstic Ciumerna.

Foto 21. Izvor de frunze


Foto 22. Roşcovanul

Între noi şi platou se află o urcare de vreo 500 de metri diferenţă de nivel. Aceasta se desfăşoară pe partea stângă a unui pârâu, afluent al Ampoiţei. În drumul nostru spre poiana Hăldăhăii vom trece prin stângă unei mari formaţiuni stâncoase, fără nume... vom vedea două căprioare. Din păcate auzim şi vreo 7-8 împuşcături de partea cealaltă a văii.


Foto 23. De pe vf. Băieşului spre Metaliferi şi platoul Muntele Mare

Când suntem pe buza platoului Ciumerna, le propun celorlalţi să ieşim de pe traseul propus de marcajul CA şi să intrăm pe platou prin partea lui vestică. Încă înainte de a poposi pe vf. Băieşului (1300 m) zările se deschid larg. Ştiam încă de la prima vizită pe aici câte se pot vedea din acest punct. De la vest la est- următoarele: Rezervaţia Piatra Caprei, piatra Buceş-Vulcan, Gemenele, Detunatele, vf. Muntele Mare, abruptul Scăriţei-Belioara, cel al Bedeleului, cheile Întregalde; iar în sud, crestele înzăpezite ale Făgăraşilor, Retezatului şi Şureanului. După tururi şi tururi de orizont, căci vizibilitatea era excelentă, pornim mai departe.

Foto 24. Răpus de atâtea pietre

În compania norilor ciruşi, am mai zăbovi căte puţin pe aici... Coborâm înspre crovurile platoului Ciumerna. Acum doi ani, încă de la primii paşi prin platoul carstic Ciumerna, am asociat aceste locuri cu mult mai cunoscutele crovuri din Mehedinţi. Noroc că aste locuri sunt mult mai aproape de noi, căci frumoase sunt cu siguranţă.


Foto 25. În vârtejul norilor

 Cum pădurea a cam renunţat la straiele de sărbătoare, vom continua pe un traseu care ne va permite să ne bucurăm cât mai mult de cerul ce nu conteneşte să ne surprindă. De asemenea, ţin să le arăt şi amicilor mei de una comparaţia mea cu meleagurile din valea Cernei. Trecem de brâul de pădure ce mărgineşte platoul şi o luăm înspre sud, printre dealurile Podu Horai şi Grota Pragului.


Foto 26.


Foto 27. Pân' la graniţă şi 'napoi
 
Foto 28. Copaci fumegând

După ce trecem dintr-un căuş în altul reintersectăm marcajul turistic ce a trecut pe la lacul Ighiel. Dau o fugă cu Raluca până pe malul lacului pentru a vedea/ revedea lacul împrejmuit de pădure.


Foto 29. Detaliu lacul Ighiel

În câteva minute revenim la Anca şi Luci şi cum călătorului îi şade bine cu drumul luăm calea marcajului cruce galbenă. E trecut binişor de ora prânzului şi abia acum începem să ne apropiem de maşină. Adevărul e că vremea excelentă de afară nu ne determină să ne grăbim prea tare. Pare de necrezut că putem înainta în tricou. Şi pentru că suntem la munte, un munte format din multe multe dealuri, continuăm aşa: urcăm în dealul Ponorei, coborâm în pârâul Braicului şi urcăm spre vf. Prislopului.


Foto 30. Cheile Ampoiţei, văzute de deasupra cătunului Vârtoape

Crucea galbenă ne conduce prin pădurea tânără, care are acum un covor destul de gros şi pufos. Pe urcare doar sunetul frunzelor pe care păşim se aude. Când ieşim din pădure facem o pauză în care privim culmile ce tocmai au apărut în peisaj.


Foto 31. Uliţă de basm

Din acest unghi apar şi primele vârfuri vestice din creasta Făgăraşului, însă abia aştept să ajunjem cu vreo 3 dealuri mai în faţă. Câteva căsuţe presărate ici colo, sporesc frumuseţea acestor dealuri. Agale coborâm spre o şa mică, iar apoi ţinem drumul de care, ce serpuieşte pe curbă de nivel, împodobit margine cu tufe de măceşe. Mici sus, josuri şi suntem deasupra cătunului Vârtoape. Atât eu cât şi Raluca, continuăm să ne aducem aminte de tura făcută acum 3 ani, în compania altor colegi de club prin aceste părţi.


Foto 32. Gospodării ce ţin de Vârtoape

Casele ripite ale cătunului urcă până aproape de vârful dealului. Una ici, una colo, însă toate parcă desprinse din câte o poveste. Un animal, căpiţe de fân, câte o voce de pe alt deal, câte un bătrânel ce-şi lucreză pământul, semne sigure că gospodăriile încă locuite.

Foto 33. Lucru manual


Prima casă pe lângă care trecem, de altfel şi ultimă până când vom ajunge deasupra satului Ampoiţa, îmi fura privirea. Dăm bună ziua, le urăm sănătate oamenilor şi continuăm la deal spre Piatra Bulzului. O alta Piatra Bulzului decât cea de aici, probabil ceva mai cunoscută.


Foto 34. Împietritul

Cu-n ochi când în stânga către Piatra Craivii, când în dreapta către cheile Ampoiţei, ţinem drumul înierbat ce ne duce spre dealul Mărului. Dealul Mărului, însă nici urmă de vreun măr sau orice alt fruct pe aici... doar o stână care ne bucurăm că nu mai are gazde. Coborârea din dealul Mărului o facem fără a avea vreo potecă ori un drum, important e că vedem drumul la care trebuie să ajungem. Prin aceste părţi pădurea pare ceva mai colorată, iar creasta întreaga creată a Făgăraşilor întregeşte plăcerea plimbării. Curând o luăm prin partea nordică a vârfului Popii, pentru a începe lunga apropiere spre sat. Coborâm pe dealul Fierului şi abia după ce trecem de gospodăriile situate-n deal, vedem Calcarele de la Ampoiţa şi Piatra Boului. Cam deodată cu întunericul ajungem la maşină, cu mare poftă de plăcintele de la Mama Luţă.




Comentează folosind contul Facebook:

2 comentarii

  1. Foarte frumoase poze, reusita iesire.
    Imi place articolul, te mobilizeaza :)

    RăspundețiȘtergere
  2. superba zona iar fotografiile reusesc sa scoata in evidenta acest lucru

    RăspundețiȘtergere

Pagina de pornire