Ciucaş la sfârşit de an (27-28 decembrie 2013)

Foto: Marian

Ultimul weekend al anului 2013 l-am petrecut alături prieteni şi colegi din club într-un munte mai micuţ, ceva mai departe de noi, dar un munte ce compensează prin frumuseţea lui.
Împrăştiaţi care pe unde cu ocazia vacanţei de sărbători, ne dăm întâlnire în Pasul Bratocea de pe DN 1A. În formula completă coborâm înspre localitatea Cheia, urmând să lăsăm maşinile la intrarea pe marcajul cruce roşie.
Alături de Oana, Raluca, Dragoş, Laura, Marian, Serghey, Adi, Radu, pornesc într-un circuit de două zile în Masivul Ciucaş.

Foto 1. La baza Tigăilor Mari

Planul e să parcurgem un traseu care să ne poarte pe culmile principale şi pe la fotogenicile formaţiuni de stânci.
În loc să fim undeva pe la zăpadă, începem şi urcăm pe o temperatură mult prea plăcută pentru această perioadă spre Piscul Turiştilor în ideea de a ne apropia de culmea Gropşoarele-Zăganu.

Foto 2. Popas pe culmea Turiştilor

Foto 3. Poteca spre vârful Zăganu

Vremea frumoasă, cerul albastru ne îndeamnă la poze, dar iarba uscată şi peticile mici de zăpadă prevestesc parcă apropierea toamnei sau a primăverii... Se pare că povestea tristă a anotimpului prezent continuă să se scrie, fără a putea face prea multe.

Foto 4. Vârful Ciucaş

Din preajma stânei Zăganu, stâncile de conglomerate încep să se arate cu adevărat şi inevitabil, repede, găsim asemănări pe ici şi colo cu Ceahlăul, Bucegii...
Poteca turistică ne propune să ocolim succcesiv mai multe formaţiuni, şi de fiecare dată când ajungem în următoarea şa o nouă privelişte ni se arată.

Foto 5. Spre zări îndepărtate

Rotunjimile atât de specifice Ciucaşului şi în general reliefului sculptat de vânt şi ploaie pe conglomerate ne-au cucerit pe toţi.
Muntele e frumos şi aşa cu petece de zăpadă, însă mie gânduri şi privirile îmi zboară către încercarea de a identifica locuri bune de ski, locuri pe care le ştiu doar din coborârile şi urcările altora prin pulvărul de vis al iernilor trecute. Din când în când mai trecem pe lângă câte o limbă de zăpadă mai mare, dar acestea sunt mult prea puţine...

Foto 6. Culmea Gropşoarele

Foto 7. Refugiu de urgenţă

De pe culmea Gropşoarele orizonturile se deschid şi mai mult astfel că putem începe tururile de orizont. Penteleu, culmea Gropşoarele, Baiului, Bucegi.
Spre după amiază coborâm spre locul la Răscruce, de unde pe curbă ne îndreptăm spre noua cabană Ciucaş.

Foto 8. Cabana Ciucaş

Foto 9. Se lasă apusul peste culmea Gropşoare-Zăganu

Înnoptăm într-o anexă a acesteia în condiţii cum rar pot fi întâlnite în munţii noştri, iar a doua zi ne continuăm drumeţie pe cealaltă bucată a traseului.
Având Tigăile Mari în faţă, pornim către vârful Ciucaş. Poteca aflată pe partea N-E e pe alocuri asemeni unui patinoar aşa că suntem foarte atenţi.

Foto 10. Dimineaţa o începem în urcare

Foto 11. Ţinând piept pădurii

Foto 12. Babele la sfat

După un ultim urcuş atingem vf. Ciucaş (1954 m) unde facem o pauză. Când vântul parcă s-a săturat de noi şi ne tot îndeamnă să ne punem în mişcare, purcedem către culmea Bratocea. Stânca Tunu Goliat, Tigăile Mici, Bucegii, Iezerul, Craiul ne bucură privirile, rând pe rând.

Foto 13. Într-o şa, sub vf. Ciucaş

Foto 14. Asortaţi cu cerul

Pentru ca despărţirea să nu fie una prea bruscă, muntele ne propune o lungă poteca pe culmea Bratocea, o potecă ce încet dar sigur are tot mai puţine formaţiuni stâncoase în apropierea ei.