Întâmpinând primăvara pe două roţi- munţii Gilăului (30 martie 2014)

Traseu:  valea Someşului Rece- sat Muntele Rece- mănăstirea Muntele Rece- culme- valea Râşca Mare- culmea Păltinei- Dudaie- vf. Bătrâna- poiana Sereteu- Arsuri- valea Bârlogului- sat Uzină

Perioada aceasta a anului e una cu toată aparte din punctul meu de vedere... sus încă e destulă zăpadă, mai jos petece de zăpadă și brândușe, în timp ce în zona depresionară începe să miroasă tot mai mult a primăvară. Drept urmare, în funcție de preferințe poți alege între cele două anotimpuri... iarna care e pe ducă și primăvara care își intră tot mai mult în drepturi.
Cu acestă ocazie,  jurnalele turelor pe zăpadă vor alterna cu evadările printre culorile, mirosurile și temperaturile noului sezon.

Foto 1. Primăvara de pe dealuri

Mai am încă câteva povești din sezonul schiului de tură, 2013-2014, dar acum e momentul celei aferente primei ieșiri oficiale cu bicicleta pe anul acesta.

 Duminică dimineața ne adunăm și purcedem nu departe de Cluj, în munții Gilăului. Rezultatul firesc al iernii blânde, e primavara timpurie... fără doar și poate natura are vreun avans de vreo 3 săptămâni față de acum un an.  Evident că brândușele au apărut și ele mai repede, așa că de ce să nu le facem o vizită?

Foto 2. Explozie de flori

 Foto 3.

Găsesc foarte repede un traseu, circuit care să ne ducă și pe la poiana Sereteu, sub vârful Bătrâna- munții Gilăului.
Cu mașinile ne deplasăm până înainte de localitatea Uzină, valea Someșul Rece, locul unde ar trebui să terminăm circuitul la care mă gândeam. Temperaturile nu prea generoase și umbra din vale ne zoresc să o luăm din loc. Încălecăm șeile și  coborâm vreo 2 kilometri pe asfalt până la bifurcația cu drumul ce anunță 8 kilometri până la mănăstirea Muntele Rece (Gura Râștii), adică până în culmea ce se ridică între valea Someșului Rece și valea Ierii.

Foto 4. Gata să sară-n drum

Ușor începem să ne încălzim atât din cauza pantei cât și datorită faptului că drumul nostru e pe un versant vestic, însorit. Pedalând, realizez că e pentru prima dată când urc pe acest drum, de coborât l-am mai coborât cu bicicleta...
O alta premieră e componență trupei... povești, pauze din când în când și până la urmă ajungem în culme, în șaua Plopi. Tragem pe dreapta, refacem proviziile de apă și ciugulim ceva dulce.

Foto 5. Rămăşiţa iernii de pe platoul Muntelui Mare

Foto 6. Drum de culme

Înainte de a porni toată lumea află cum se va prezenta restul traseului: coborâre, urcare, pushing, curbă de nivel, coborâre și probabil push la vale. Ce mai? Un traseu cu de toate, numai bun de încălzire și de începe noul sezon de pedalat.

Foto 7. Una dintre zonele de coborâre de pe "Austria"

Pregătindu-ne de "Austria", luăm o haină pe noi... "Austria" e numele dat de organizatorii fostului maraton de mtb Maros, coborârii de la mănăstirea Muntele Rece până în valea Râșca Mare.
E una dintre coborârile mele preferate, porțiuni nu foarte abrupte, ușor tehnice pe alocuri, zone umbrite, zona însorite, vreo 2 traversări ale unor izvoare, scurte porțiuni în urcare și la final cireașa, trecerea văii pe două roți. Probabil de aici numele de "Austria"...  Coborârea are și câteva puncte de belvedere spre cătunele așezate pe culmile din jur.

Foto 8. Spre valea Râşca Mare

Foto 9.

Jos urmăm câțiva metri drumul de pe valea Râșa Mare și apoi o luăm spre stânga, începând cea de-a doua urcare pe ziua de azi. Culmea Păltinei e deasupra noastră la câteva sute metri diferență de nivel, însă drumul ce urcă spre ea nu e în totalitate ciclabil. La un moment dat, panta e atât de mare încât trecem la pushing.  Nu durează mult si revenim pe biciclete.

Foto 10.

Foto 11. Căutând un petec de umbră

Foto 12. Spre culmea Păltinei

În momentul în care ajungem în culme, continuăm spre sud, pe porțiune din așa zisul circuitul văii Bârlogului.
Și  pentru că zăresc pe hartă o varintă pe curbă de nivel, dar și cum pe  drumul de pe culme am fost acum vreo 3 ani... le prezint coechipierilor variantele de față. În urma discuției avem să ne despărțim, teoretic până la Dudaie, în vestul vf. Măgura.

Foto 13.  Trupă hotărâtă

Eu cu Alina o optăm pentru curba de nivel, în timp ce băieții continuăm pe sus. Varianta aleasă de noi ne întâmpină  cu o scurtă coborâre înierbată, apoi cu o potecă foarte faină și mai apoi cu o trecere prin curtea acestei gospodării. Văzută de la depărtare gospodăria respectivă, parcă așteaptă să fie admirată și pozată.
Nu trece mult și ieșim la Dudaie, unde punem de-o pauză până ajung băieții... minutele trec și ei nu sosesc, îi sunăm și din indiciile pe care ni le dau înclin să cred că au continuat pe un drum pe sub vf. Măgura, pe partea estică.

Foto 14. Single trail de poveste...

 Foto 15. ne-a dus fix prin curtea acestei colibe

Asta este, stabilim că noi vom întâlni la mașini și de acum tura o continui alături de Alina. Regret că nu voi avea ocazia să le arăt surpriza pe care le-am promis-o.
Drumul ne poartă cu câțiva metri pe sub vf. Bătrâna, după care coborâm puțin spre pajiștile cu mii de brândușe.

Foto 16. Slalom printre brânduşe

Foto 17. Ne îndepărtăm de covorul mov...

Foto 18. până anul viitor

Aglomerația maximă a brândușelor, pe metru pătrat, e atinsă pe buza dealului, însă toată zona de aici în aceste zile e îmbrăcată în mov. Facem câteva poze și apoi continuăm pe culme către cătunul Arsuri.  Culmea înierbată e perfect ciclabilă, însă în momentul în care intrăm într-un pâlc de pădure trecem pe modul de pushing, la vale...

Foto 19. Coborând către Arsuri

și o ținem tot așa până ajungem la una dintre ulițele ce se desfășoară printre gospodării. După ce revenim pe biciclete, mai coborâm câteva minute până când ajungem la drumul asfaltat, la mașini.

Foto 20. Pe curând!

Pe băieți îi regăsim,  întreținându-se cu niște bule, pe malul văii, căci au ajuns de mai bine de o oră. Sunt foarte încântați de single trailurile găsite pe coborâre și vin cu tot felul de detalii. Mare surpriză am avut ajungând acasă și comparând trackurile parcurse de băieți, respectiv fete.... trackuri ce erau pe poteci/ drumuri aflate la câteva sute de metri distanță...