3 25.4.14 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2014/04/pedaland-la-sfarsit-de-weekend-muntii.html

Pedalând la sfârşit de weekend, munţii Gilăului (6 aprilie 2014)



Traseu: sat Uzină- valea Răcătău- Drumul Generalului- Muntele Ijar- cătunul Pape- sat Uzină

În weekendul în care iarna s-a reîntors în forță prin tărișoara noastră, am hotărât că e mai bine să rămân prin zonă, pe la altitudini nu prea mari, pentru ture pe bicicletă. Și deși prognozele nu erau cele mai încurajatoare la sfârșitul celor două zile mă simțeam tare bine, reușind să ieșim la ture în fiecare zi. Ambele ture s-au desfășurat pe parcursul după-amiezelor.


Foto 1. Gard/ balcon

Sâmbătă împreună cu Alexandra și George am parcurs un circuit într-una din pădurile de la marginea orașului. Pădurea Făgetului abundă în drumuri și poteci care se pretează perfect pedalatului, pe  o parte am pedalat deja, pe altele încă nu am ajuns. Mugurii copacilor atunci explodau în frunze, temperaturile au fost tare plăcute, lume multă ieșită la mișcare... La vreo oră jumătate după pornire au început să-și facă apariția primii stropi de ploaie, însă pădurea era tot mai frumoasă. Stropii nu ne-au incomodat aproape deloc, astfel că nu am renunțat la pedalat. Totuși, după ce am terminat circuitul bicicletele se cereau spălate și curățate. Ploaicica s-a transformat într-una mocănească care a continuat și odată cu lăsarea întunericului.


Foto 2. Galben înţepător


Foto 3. Ţarc de lemn

În eventualitatea unei noi ieșiri, duminică dimineața era evident că drumurile sau potecile prin pădure trebuiau evitate. Câteva ore cu vânt destul de puternic, apoi niște petice albastre pe cer și la tot pe la orele prânzului pornim la drum, însă nu departe.
Munții Gilăului sunt la o aruncătură de băț de oraș, astfel că cei 35 de kilometri trec repede. Oprim mașina la intrare în satul Uzină și până la urcarea de pe Drumul Generalului ne încălzim mușchii pe drum de pe valea Răcătău.

Foto 4. Ce mici suntem...

 Date fiind variabilele de mai sus am ales un traseu care știam ca are şanse mari sa fie destul de uscat, dacă vântul a suflat și pe aici ca-n oraș.
În comuna Măguri-Răcătău începem urcușul pe Drumul Generalului. Acest drum are statutul de drum județean, e pietruit și pe marginea lui am remarcat că sunt prezente borne verzi. El face legătura între valea Răcătău, platoul Măguri și apoi coboară spre Beliș.


Foto 5. Pe Drumul Generalului

 La început drumul ce urcă fără să descrie serpentine, prin pădure, ne oferă doar ferestre mici spre culmile din jur. Mai sus panta se îmblânzește și din șa recunosc cătune prin care am trecut cu alte ocazii.


Foto 6. Drum spre culme


Foto 7. Gospădării răsfirate sub culme

E duminică după amiază, duminica floriilor, astfel că liniștea din jur are o explicație. Deși ne apropiem tot mai de câteva gospodării ce aparțin de "cartier" Măguri-Costești (așa ne-a explicat un localnic), liniștea nu pare să fie bruiată de mai nimic. Trecem pe lângă școala veche și în curând ajungem în culme.


Foto 8. Jos, valea Răcătăului
 
Foto 9. Cu zâmbetul pe buze, tot la deal

Aici părăsim drumul ce continuă spre Măguri și o luăm spre dreapta spre culmea muntelui Ijar. Muntele Ijar l-am mai vizitat tot în șaua bicicletei, însă de fiecare dată reușește să mă surprindă.


Foto 10. Troiţă la intersecţia de drumuri în Măguri-Costeşti


Foto 11. Pe muntele Ijar

Până să ajungem în sălbăticia culmii, poposim la magazinul/birtul aflat în printre ultimele case ale "cartierului". Energizați revenim în drum pentru a continua traseul.


Foto 12. Primăvara şi sus

În scurt timp se apropie ora 18 şi noi pedalăm pe faina culme Ijar. Nu-mi aduc aminte ca recent, sfârşitul unui weekend să mă fi prins în vârf de munte, chiar dacă în acest caz altitudinea maximă e de 1234 m (vârful Arsuri).


Foto 13. Jos se poate identifica drumul de la care am urcat

Foto 14. Partea de gol alpin

Foto 15. Ca după ploaia de ieri


Foto 16. Câteva momente însorite...

Deşi drumul de pe culme poate fi urmat kilometri buni, noi îl vom părăsi când ajungem deasupra cătunului Pape.


Foto 17. şi un moment de relaxare

 Foto 18. Coborârea de la sfârşitul weekendului

Dat fiind că încă nu s-a uscat complet, coborâm pe varianta cea mai sigură, pe drumul de macadam. Serpentinele drumului se termină abia, jos în asflat, unde după câte sute de metri ajungem în punct din care am pornit.


Comentează folosind contul Facebook:

3 comentarii

  1. Momentele insorite dupa o zi cu ploaie sunt bine venite.Iar coborarea a fost cred speciala nu gluma.

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. imi plac mult si denumirile fotografiilor...

    RăspundețiȘtergere

Pagina de pornire