1 13.6.14 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2014/06/nopti-de-vara-lacul-lala-rodnei.html

Două nopți de vară lângă lacul Lala Mică, în munții Rodnei (7-9 iunie 2014)



În weekendul prelungit de Rusalii ne-am dat întâlnire cu ieșenii (Simona, Alin, Cristina și Ducu) la Lala Mică. Inițial am fixat întâlnirea în pasul Rotunda, dar noi ne-am pornit foarte târziu din Cluj, așa că ei au mers înainte ca să aleagă locul de cort.

Foto 1. Creasta munților Rodnei

Pe la 17:30 plecam din Rotunda pe lungul drum pietruit înspre șaua Gajei. Un Logan și 3 mașini de teren (din care două cu rulote) ne depășesc la un moment dat și își stabilesc tabăra în stânga drumului, pe piciorul Dealului Negru, la 1-2 km înainte de șaua Gajei.

Foto 2. Căsuțe remorcate

Foto 3. Mângâierea soarelui

Foto 4. Drum înierbat

Foto 5. Versant roz, vârf Roșu

Foto 6. Lacul Lala Mare, seara

La 21:30 am ajuns într-un final și noi, pe malul lacului erau niște familii cu copii cu câteva corturi, ai noștri au pus tabăra pe tăpșanul estic lacului. Înainte de culcare am dus mâncarea la vreo 50 m de corturi, să nu atragem ceva vietate mai hotărâtă.

Fără nicio tragere de inimă să mă trezesc la răsărit, nu mi-am pus ceasul să sune. Totuși, m-am trezit pe la 5, dar m-am gândit că e mult prea devreme, iar soarele sigur răsare de undeva dincolo de Ineuț (dinspre est, așa cum l-am surprins de pe Ineu acum câțiva ani - aici) - motive arhisuficiente ca să pun înapoi capul pe pernă. La 6:30, soarele încălzea de mult cortul nostru. Scot capul pe "geam", soarele urcase binișor și răsărise exact din direcția văii, nici vorbă de Ineuț. Mă uit pe hartă, valea Lala curge spre N-V (nu spre Nord, cum credeam eu), iar în 8 iunie soarele răsare de la azimut 53.7°, adică aproape N-V. Detalii - aici (am folosit lat=47° 31.605' N și lon=24° 53.505' E). Deh, vara nu-i ca toamna.

Înviorarea de dimineață și pregătirea pentru micul dejun. Merg să iau plasa cu mâncarea dusă lângă niște pietre din apropiere, când mă uit mai atent, plasa avea o gaură iar dinăuntru cineva (un posesor de dințișori) mâncase un sfert dintr-un măr. Restul era intact.

Foto 7. La lacul lăudat, dă-te cu sacul!

Foto 8. Fâsă de munte

Foto 9. Altă fâsă de munte
 
Pentru a doua zi nu aveam un plan prea clar, în principiu ne gândeam să înconjurăm pe creastă căldarea Lalei, adică șaua Gajei (1721m) - vf. Ineuț (2222m) - șaua Ineuț - Șaua cu Lac - vf. Ineu (2279m) - Piciorul Pleșcuței.

Foto 10. Lacul Lala Mare, ziua

 Foto 11. Pauze lungi și dese...

Pe la 10 reușim să o luăm din loc. Ne vine să urcăm direct spre Ineuț, dar hotărâm că ar fi mai lejer să o luăm prin șaua Gajei, chiar dacă se coboară și se lungește puțin. Însă după ce trecem de Lala Mare, nu ne putem abține și urcăm în creastă pe un vâlcel larg.

Foto 12. Un fluturaș

Foto 13. Același fluturaș

Foto 14. Cu siguranță pe drumul cel bun

Foto 15. Muntele Gajei

Pe culme, în iarbă apare o viperă care sâsâie amenințător când ne apropiem prea mult de ea să-i facem poză și se retrage în vizuină.

Vremea e superbă, doar mici norișori albi inofensivi pe cer. Ne apropiem de Ineuț pe marcaj bandă roșie, vârful e umbrit acum de un norișor tocmai apărut deasupra lui. Cu 5 minute înainte de a ajunge pe vârf, încep să cadă câțiva stropi. Pare o glumă, norul e foarte subțirel, dar luăm totuși pelerinele pe noi, e abia începutul zilei, nu merită să te uzi așa devreme. Plus că am observat de-a lungul timpului că de multe ori după ce iei pelerina pe tine, ploaia se oprește.

De data asta însă vântul se întețește, norul de deasupra noastră se îngroașă literalmente din senin. În plus, și Ineul are soartă similară. Ajungem pe Ineuț, ne întâlnim cu vecinii de cort de aseară (trupa cu copii, ei o iau înspre Roșu - Valea Blaznei) și nu pierdem vremea, căci începe grindina. Începem coborârea vioaie spre șaua Ineuț, dar nu mergem prea mult și încep tunetele, fulgerele și apoi trăsnetele. Toate astea în mai puțin de 30 de minute.

Foto 16. Grindină găsită în iarbă 24 de ore mai târziu!

Fiind într-o zonă cam expusă, luăm decizia să coborâm din creastă 50m spre sud și să așteptăm să se mai liniștească descărcările electrice. N-avem unde să ne adăpostim, dar ne lăsăm pe vine/stăm pe rucsacuri și ne acoperim cu o folie de rafie pe care Ducu o avea la el.

30 de minute mai târziu se liniștește atmosfera, putem s-o luăm din loc. E clar că trebuie să renunțăm la traseu propus, Ineul e în continuare în nori care nu dau semne că ar vrea să plece prea curând. Și așa a și fost, la sosirea la corturi ploaia a reînceput și a ținut până seara. Ne-am odihnit bine ca să ne putem trezi a doua zi la răsărit. :-)

După ploaie am ieșit la o plimbărică în jurul lacului până ne-au exasperat niște musculițe pișcăcioase, ne-au înțepat pe mâini și pe față, foarte deranjante.

 Foto 17. Lacul Lala Mică, seara după ploaie

Foto 18. Cu de toate

Ora 4:10, sună ceasul. Scot capul pe fereastră, afară e crepuscul, se vede destul de bine. Încep să am dubii că vom ajunge pe Ineu la răsărit (care bineînțeles că nu știu când va fi - o nouă mostră de "bine-pregătire"). La 4:30 plecăm. La 4:50 suntem în șaua Ineuț. La 5:15 suntem la 3 minute de vârf și ne stabilim acolo pentru primele raze, care apar la 5:24.

Foto 19. Primele raze, deasupra văii Lala

Foto 20. Răsărit sub vf. Ineu

Foto 21. Învăluiri

Foto 22. Căutând o rază călduță

Foto 23. Încrețiri

Foto 24. Deasupra norilor

Foto 25. Brumăriță de stâncă

Foto 26. Cuplu de capre negre, năpârlind

După spectacol, continuăm pe piciorul Pleșcuței pe care mergem până când zărim 2 capre negre pe versantul dinspre valea Bila, apoi, fără absolut nicio tragere de inimă, coborâm la cort. De aici, retragerea, din nou prin șaua Gajei și pe drumul pietruit.

Foto 27. O tură reușită se termină cu zâmbetul pe buze!



Comentează folosind contul Facebook:

Un comentariu

  1. Ar trebui niste indicatoare mai vizibile...e destul de periculos mai ales sa mergi si cu copii...daca se intampla sa ai un accident sau ceva probleme de sanatate n ai nici o sansa si e plin de vipere...atentie aviz amatorilor...

    RăspundețiȘtergere

Pagina de pornire