Trascău în haine de primăvară (26 aprilie 2014)

Bonus: Circuitul Dosul Secului efectuat de Adi (vezi mai jos)

Pe vremea în care căldările încă nu se lepădaseră cu totul de haina albă a iernii, m-am alăturat lui Marian şi celorlalţi într-o tură perpedes.
Un eventual traseu prin Trascău suna foarte bine căci parcă mi se făcuse dor de căsuţe, colibe, gospodării şi cătune izolate. Ca de fiecare dată în alegerea unui traseu contează câteva amănunte destul de importante; ar fi bine ca acesta să ne poarte prin locuri pe cât posibil noi, să vedem alte locuri eventual cunoscute din unghiuri diferite şi nu în ultimul rând traseul să fie circuit. Chiar dacă l-am vizitat în multe alte rânduri în drumeţii pe bocanci ori cu bicicleta, Trascăul încă are locuri care aşteaptă să fie descoperite.

Foto 1. Cupola primăverii în Valea Inzelului

Foto 2. Străjeri verzi

Dimineaţa ne suim în maşini şi pornim către cabana Râmeţ via Cluj - Turda - Teiuş - cabana Râmeţ.
De acestă dată pornim spre satul Valea Uzei, aşa că la începutul traseului începem cu o urcare. De altfel, pe parcursul întregului circuit am avut parte de urcări şi coborâri multiple.

Foto 3. Căsuţă în Valea Uzei

Cătunul situat în munte e format din câteva gospodării răsfirate, locuite încă de bătrânii rămaşi prin zonă. Cu unii dintre aceştia schimbăm câteva vorbe din care mai aflăm cum e traiul pe aici. După bisericuţa cătunului (foarte fotogenică) continuăm prin livezi şi printre câteva colibe părăsite care au o privelişte de milioane către cheile Mănăstirii sau cheile Râmeţului.

Foto 4. Bisericuţă cu privelişti

Foto 5. Cuşmă apuseană

Foto 6. Vorbe de piatră

Foto 7. Pe dealuri uitate

Foto 8. Cine mai pofteşte?

Urcuşul pe care ne-am înscris în momentul în care am plecat de la maşini se continuă până în momentul în care ajungem în drumul Aiud - Mogoş - Bucium. Trasersându-l, ne aducem aminte de turele de bicicletă când am trecut pe aici, iar apoi începem să coborâm lin, pe un drum vechi spre cătunul Valea Inzelului.

Foto 9. Socoteli supravegheate

Foto 10. Primăvară colorată

Următorul cătun e un prilej nou de a mai schimba câteva vorbe cu oamenii locului, şi de această dată o tanti ne îmbie să gustăm dintr-o licoare deosebită, ţuică cu zahăr ars şi chimen.
Pentru ca licoarea să nu aibă vreun efect asupra noastră ne punem repede în mişcare şi, după ce trecem şi pe lângă bisericuţa acestui cătun, ne înscriem pe o nouă urcare. Drumuri vechi şi poteci înierbate ne vor răsplăti sus în deal cu privelişti şi panorame tare frumoase. Zărim în apropiere cătunul Olteni, iar în depărtare stâncării din Trascău: Piatra Butanului, Piatra Seciului.

Foto 11. Din Olteni spre Piatra Secuiului

Foto 12. Primăvară cât cuprinde

Culmea în care am ajuns ne răsplăteşte în cele ce urmează cu peisaje pe cinste, pe toată distanţa până în Cotorăşti.

Foto 13. Anotimp nou, freză nouă

Foto 14. Spre altă piatră, cea a Butanului

Pe aici parcă ne-am dori să zăbovim cât mai mult astfel că tragem de timp şi punem de-o ultima pauză mai mare sub o livadă tânără de cireşi... aproape hipnotizaţi ne mirosul acesteia, suntem nevoiţi să ne repunem în mişcare căci mai aveam kilometri buni până la punctul din care am pornit.

Foto 15. Oglindă într-un pâlc de mesteceni

Foto 16. Car cu boi autentici

Foto 17. Livadă ce ne cheamă la o pauză

Pentru a doua oară în această zi trecem de partea cealaltă a drumului Aiud- Mogoş şi urmăm drumuri şi poteci vechi care făceau cândva legătura între cătune. În coborâre soarele ce se pregăteşte de apus se dă-n spectacol punând în reflectoare satul Râmeţ şi abrupturile cheilor Mănăstirii.

Foto 18. În ceas de seară ne lăsăm la vale

Foto 19. Bisericuţa din Râmeţ şi o parte din cheile Râmeţului

Foto 20. Traseul nostru

Adi completează:

În același timp și la mică distanță unii de alții, fără să bănuim asta, mă aflam și eu cu Claudia. Încă de la tura pe vf. Pleșii mi-am propus să ajung la Colțu Pleșii și vf. Butanului și chiar în sâmbăta asta i-a venit vremea.

Foto 21. Pietre din Trascău: Butanului, Secuiului, Cheile Vălișoarei

Înarmați cu trackul de la Acăsenii (tura Dosul Secului) și cu planul de a coborî din Florești direct în vale, am pornit la drum.

Din Poiana Aiudului am urcat cu mașina pe drumul pietruit (acceptabil) de pe firul apei până la Colțu Pleșii, unde am parcat și am început urcarea pe valea Drăgoiului pe La Bulz. (adică în sens invers parcurgerii de către Acăseni)

Foto 22. Căsuța cu păpădii

Foto 23. Piatra Secuiului

Foto 24. Melc pe șosea

Foto 25. Pitulice

Ajunși în culme, într-o șa aflată între dealurile Ursoaica și Secului, ne-am intersectat cu marcajul bandă roșie care vine dinspre Ardașcheia pe deasupra Bedeleului și merge spre cheile Mănăstirii. Am urmat marcajul până aproape de Florești. La primele case am întrebat localnicii despre o variantă de coborâre în Valea Inzelului și ne-au arătat o potecă care ne coboară frumos în vale. Ne-au recomandat să nu mergem pe culmea dealului Runc.