2 28.8.14 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2014/08/in-vizita-la-rododendronii-din-muntii.html

În vizită la rododendronii din munţii Rodnei (28-29 iunie 2014)



Intro: Anul acesta am revenit la Marea Roz din munții Rodnei. Fluxul apelor acestei mări începe undeva în primele zile ale lunii iunie, apogeul cel mai adesea e atins la mijlocului lunii, în timp ce ultima fază a refluxului e undeva după 1 iulie.

În 2013, anul cu totul și cu totul special când am bântuit multe zile și nopți prin acești munți, am avut ocazia să fiu unul dintre martorii întregului fenomen.
Anul acesta, grupuri și grupuri de cunoscuți pășeau weekend după weekend pe meleagurile dragi mie astfel că rezist cât rezist în zilele de după sfârșiturile de săptămână, dar cum următorul weekend se apropie îmi e tot mai clar că îmi doresc să reajung și eu prin acele locuri.

  Foto 1. Cărări pictate cu roz

Cu doar o săptămână înainte puneam la cale o premieră. O primă tură în care să-i duc pe părinții  mei pe munte, la rododendroni. Destinația îmi era foarte clară încă de la început, rămânea doar să aleg un traseu potrivit pentru formula aceasta.
Sâmbătă dimineața pornim din Gherla către Borșa. Din cauza ploii care s-a oprit doar cândva dimineață, umiditatea e foarte ridicată, creasta e în ceață, iar eu mă întreb de ce am decis să-i aduc tocmai acum. Prima ieșire cu ai mei pe munte în miez de vara și afară e înnorat, ba mai mult stă să plouă atunci când ajungem în pasul Prislop.
Ne echipăm repejor și pornim la pas... vom vedea până unde ne va lăsa vremea și puterile să mergem. Pasul Prislop l-am ales încă odată din același motiv; pornim de la o altitudine mare și accesul către zona golului alpin e facil.
Pe o vreme nu prea bună, căci stătea să plouă, pornim pe traseu. După câțiva stropi, norii parcă încep să se ridice tot mai sus, iar atunci când ajungem în căldarea de sub vf. Gărgălău iese și soarele. Numai bine căci așa pot vedea și ai mei ceea ce le tot povesteam, versanți întregi colorați în roz. Facem niște poze și apoi coborâm spre poiana Știol de unde hotărâm să facem o buclă și să coborâm până la cascada Cailor. Coborâm pe TR și urcăm pe BA, iar din poiana Știol continuă pe drumul pe care am și venit, ducând astfel la bun sfârșit cei 17 km pe care i-a înregistrat GPS-ul.

Știind că rododendronii încă sunt în floare și sperând că ploile din zilele precedente nu au spălăcit rozul, chem lumea în Rodnei. Îi zic lui Marian cum aș vedea eu potențialul traseu și pentru că îi surâde cercetează variante de a ajunge în creastă.
Traseul propus și cel realizat e următorul; prima zi: Borșa- pârâul Repede- vf. Puzdrele- creasta principală- șaua Tarnița La Cărți- campat la Tăul La Cărți, a doua zi: Zănoaga Cățânilor- Tarnița La Cruce- vf. Pietrosu- culmea Hotarului- fosta casă Laborator- valea lui Dragoș
În urma unei invitații pe grup ne adunăm o gașcă măricică astfel că trebuie să ne gândim repede cum vom rezolva recuperarea mașinilor/ apropierea de punctul de start în traseu pentru 9 persoane.
Sâmbătă dimineața șoferii duc mașinile la capătul drumului asfaltat de pe valea lui Dragoș și le parchează fix înainte de bariera de lângă cantonul silvic.
Cei trei se întorc la drumul mare cu una dintre mașini, unde cu toții așteptăm cele două taxiuri din Borșa care urmează să ne ducă pe valea pârâului Repede. Cursa se încheie lângă clădirea școlii aflată pe vale, iar apoi cu mic cu mare pornim pe lungul drum care ne duce spre zona fostei cabane Puzdrele.
Folosim podețul înălțat peste apele pârâului pentru a ajunge la ulița care se strecoară la început printre gospodării.


Foto 2. E vremea fânului


 Foto 3. Provizii pentru la iarnă

Cu cât înaintăm mai mult cu atât avem ocazia să vedem tot mai mult din împrejurimi, tot mai mult din întinsa Borșa, înălțimile vârfului Toroiaga, abruptul Cearcănului (ambele din munții Maramureșului).
Când gospodăriile rămân în urmă încep și apar colibele de vară, fânețele și terenurile pe care borșenii încă le folosesc pentru a obține fân. E sâmbătă dimineață și întâlnim destul de mulți oameni ieșiți la coasă sau la muncile câmpului.


Foto 4. Vulcanul


Foto 5. Casele de pe valea pârâului Repede

Urmând același drum pe care ne-am înscris acum câteva ore ajungem într-un prim punct de belvedere în care putem privi spre creasta principală, pentru că până acum am văzut doar versanții estici ai culmii Pietrele Albe.


Foto 6. O colibă pitită-n pufoşenii


Foto 7. Vf. Piatra Albă în prim plan

Cu cât ne îndepărtăm mai mult de zona locuită, cu atât colibele pe lângă care trecem imi aduc tot mai mult aminte de numeroasele grupuri de colibe din munții Gilăului (cel de la Crucea spre exemplu).


Foto 8. Arcadă naturală


Foto 9. Colibă cu faţă spre vf. Toroiaga


Foto 10. Pauză cu perspectivă

Ajungem într-un nouă înșeuare și ne mutăm de pe versantul vestic pe cel estic, urmând drumul de acces spre stânele din zona fostei cabane Puzdrele. Trecem pe lângă un izvor și continuăm pe curbă de nivel până când ajungem la primul țarc folosit pentru animale.


Foto 11. Tot la deal...

Acolo avem norocul să schimbăm două vorbe cu niște ciobani care ne confirmă de existența unei poteci pastorale. Astfel, după câteva minute de urcuș mai pieptiș găsim poteca pe care ulterior o urmăm. Totuși când ne apropiem de un pâlc de pădure cotim spre vest și înaintăm spre o pantă destul de abruptă. Aici reîntâlnim o potecă de animale care urcând în zig-zaguri ne scoate în culmea Vf. Feții-Vf Puzdrele. Vârful Pietrii înjnepenit rămâne în dreapta noastră spre N iar noi continuăm spre sud, pe diverse poteci aflate chiar după culme.


Foto 12. Vf Feţii acoperit de jnepeni


Foto 13. Pe poteci pastorale


Foto 14. De sub vf. Puzdrele spre vf. Rebra, Buhăescu Mic şi Mare şi Pietrosu (de la st. la dr.)

Încă de la bun început priveliștea e spectaculoasă; privim spre creasta principală dintr-un unghi cu totul și totul nou și în același timp, undeva în față avem abruptul stâncos al vf Puzdrele.


Foto 15. Înainte de ultima porţiune de urcuş pe vf. Puzdrele

Pe primul vârf din trapezul vf. Puzdrele ne regrupăm și punem de-o pauză scurtă.


Foto 16. Trupa pe vf. Puzdrele- 2189 m

Deși mai punem o haină pe noi, vântul ne pune în mișcare și ne forțează să o luăm spre creasta principală de care ne mai despart doar câteva sute de metri.


Foto 17. Creasta înspre est, în ultimul plan se arată vf. Ineu

Privim spre est spre vârfurile spre alte vârfuri iar apoi cotim înspre est urmând să intersectăm poteca însoțită de banda roșie.
Până la intersecția cu creasta principală am făcut aproximativ 6 ore, timp în care am urcat aproximativ 1500 m diferență de nivel.
 

Foto 18. Vf. Laptelui Mare (st.), celălalt vf. din vf. Puzdrelor (dr.)


Foto 19. Cu paşi mici spre poteca cu bandă roşie


 Foto 20. Rododendron cât cuprinde

Norii prezenți deasupra noastră sunt pașnici și  din când în când printre ei se strecoară razele soarele. Astfel unele zone par a fi direct în lumina reflectoarelor.


Foto 21. Spectacol în creasta principală


Foto 22. Valuri roz


Foto 23. Mirajul tufei roz

Tot pe bandă continuăm spre șaua lungă și lată a Tarniței Bârsanului, de unde pe curbă de nivel ocolim impunătorul vârf Negoiasa Mare. Din când în când câte o tufă de rododendron prin hainele ei roz și florile proaspete  ține neapărat să ne atragă atenția pentru câteva clipe.
Ritmul în care am înaintat în ultimele ore ne face să stabilim tabăra în zona Șaua Între Izvoare, însă nu e nici o problemă căci astfel putem beneficia de mai multe ore de somn și dimineață să pornim la drum cu forțe proaspete.


Foto 24. Negoiasa Mare văzută de lângă Tăul la Cărţi


 Foto 25. Puţină gimnastică înainte de somn

Cu apa rece din Fântâna lui Rițifoi ne refacem proviziile și ne apoi cotim spre S până la Tăul La Cărți.
Duminica dimineața reușim să pornim în jur de ora 8, revenim în Șaua Între Izvoare, trecem pe lângă corturile aflate aici și în urcare ușoară dăm bună dimineața florilor de rododendron care scăldate în razele soarelui încep să se trezească.


Foto 26. Trambulina vârfului Mihăiasa


Foto 27. Rododendron alb

La bifurcația pe care banda roșie o face sub vf. Repede majoritatea preferă să urmeze curba de nivel... la numai câteva minute natura ne răsplătește pentru alegerea făcută și versanții întregi în straie roz ne îmbie la poze.


Foto 28. Bună dimineaţa!

Foto 29. Cărări roz

Foto 30. Curgere roz de pe vf. Cormaia

Cred că am avut aproape imaginea perfectă cu ceea ce înseamnă densitatea rododendronului în multe părți din munții Rodnei.
Bucuria și starea de bine dată de frumusețea zonei pe care tocmai am traversat-o avea să fie repede spulberată în momentul în care începem și urcăm spre șaua Obârșia Rebrii. Cu surprindere constat apariția unui nou drum în partea de gol alpin a acestor munți.


Foto 31. Aproape de Tarniţa La Cruce

Și cum traseul nostru merge mai departe continuăm spre Tarnița la Cruce și de acolo urcăm vf. Rebra. Câțiva nori joși ne bagă cu capul în ceață la propriu însă am avut noroc căci aceasta nu a durat prea mult.


Foto 32. Găsiţi intrusul în peisaj :)


Foto 33. Înaintăm cu spor


Foto 34. Gata să o ia la vale


 Foto 35. Buhăescu cu căciulă

Când atingem Curmătura Pietrosului e iar soare și e bine căci vom avea ce admira de pe vf. Pietrosu. Pe topul Orientalilor punem de-o pauză mai lungă, căci apoi continuăm pe culmea Hotarului, piciorul vestic al Pietrosului.


Foto 36. Din Curmătura Pietrosului spre topul Orientalilor


Foto 37. Trai comun


Foto 38. Întrepătrunderi

Doar eu mai fusesem pe această rută (acum mai bine de 3 ani), însă cu destul de multă ușurință reușim să urmăm poteca slabă de pe culme.
Într-un singur loc suntem nevoiți să fim foarte atenți, la coborârea print-un horn de aproximativ 3- 3.5 m jumătate... în rest putem privi relaxați spre Borșa, spre Moisei sau spre creasta pe care o lăsăm tot mai mult în urmă.


Foto 39. Atenţie maximă


Foto 40. Pietrosu rămâne în urmă...

La fel ca și când am fost prima dată pe aici, porțiunea aceasta îmi aduce aminte de alți munți unde lespezile-s mult mai predominante (Retezat)...


Foto 41. Pe Culmea Hotarului numai poteca nu e roz

De la 2303 avem parte de o coborâre continuăm până la aproximativ 800 de m, pe valea lui Dragoș. Când trecem de lespezi, ne înscriem pe o potecă printre jnepeni, apoi printre ienuperi și în fine, în ultima parte prin pădure.
Înainte de a ieși în poiana în care se află casa Laborator, mai traversăm o poieniță cu iarbă înaltă și pe care am prins-o mustind apă și  în același timp am bâjbâit puțin până am regăsit poteca ce continuă coborârea.
Fosta casa Laborator am găsit-o în aceeași stare, cu obloanele închise, având alături un indicator care îndeamnă drumețul la 3 ore de urcare până pe Pietrosu.
Suntem nevoiți să facem potecă printre brusturi înalți până intrăm în pădure. Aici poteca lată pe care mi-o aduceam aminte e evident că e tot mai puțin umblată, căci adesea găsim doborâturi pe ea, pe care le ocolim.
Jos, chiar înainte de a ajunge la drumul de pe valea lui Dragoș poteca pare că a dispărut cu totul și câteva sute de metri înaintăm pe malul unui afluent al văii. Apoi mai avem aproximativ  km până la mașini, unde încheiem traseul nostru.


Foto 42. Traseul nostru


P.S. Câteva elemente noi pe care le-am sesizat parcurgând traseul de mai în pe teritoriul Parcului Naţional munţii Rodnei:

-un drum nou care se desprinde cel mai probabil din cel prezent în șaua Tarnița La Cruce, înaintează pe partea nordică a piciorului unde se află Piatra Buhoiului şi la capătul căruia în dimineaţă zilei de 29 iunie era parcată o maşină de teren. Îmi dau ușor seama că drumul a fost făcut pentru ca accesul la stâna din zonă să fie mai facil, însă-s curioasă dacă legalitatea sub care a apărut.
-de asemenea, în toamna lui 2013 am constat din poza unor cunoștințe prezența unor bârne lângă Tăul La Cărți... am sesizat parcul național despre asta, aceștia asigurându-ne că vor fi luate măsuri. Acum, aceleași bârne erau acolo + altele ascunse într-o tufă mare de jnepeni.
-... la doar câteva zile după tura noastră pe internet a circulat un filmuleț în care niște idioți se distrează trecând cu mașina de teren prin apele tăului de sub vf. Rebra.




Comentează folosind contul Facebook:

2 comentarii

Pagina de pornire