0 2.10.14 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2014/10/fagarasii-mai-altfel-muchia-tunsului-14.html

Făgărașii mai altfel: muchia Tunsului (14-17 august 2014)



Pentru weekendul prelungit de Sfânta Maria am hotărât în ultimul moment să ma alătur trupei numeroase, formate din colegi din CAR, care urma să se pornească în deja tradițională tură în Munţii Făgăraș.
Această tură nu e una obișnuită din mai multe puncte de vedere... durata pe care se desfășoară - o săptămână, trasee - în mare parte în afara crestei principale şi marcajelor turistice, pe poteci pastorale sau prin locuri fără poteci și nu în ultimul rând coordonatorul turei - dl. Dinu Mititeanu. Ajunsă deja la a-6-a ediție tura de "Făgărașii mai altfel ediția 2 bis" își propune să ajungă prin câteva locuri prin care în 2009, dl. Dinu împreună cu Marlene i-au condus pe colegii de atunci.

Foto 1. La vest de muchia Tunsului (foto. Rareș Pop)

Fix ca de fiecare dată, tura de "Făgărașii mai altfel" adună împreună mulți colegi din club, unii chiar din zone mai depărtate de Cluj. Anul acesta au fost 26 participanți :
Marlene și dl. Dinu, Radu Terec, Ana Maria Raducan, Rareș Pop, Alexandra Dumitrică, Eugen Popovici, Sofia Harju, Adi Boer, Andrei Bica, Geta Oltean,  Andreea Peter, Alexandru Orban, Adi Hogiu, Călin Musteață, Cristian Pop, Cristina Jurcovan, Ioana Sârbu, Lucian Moisuc, Zoran Pavai, Anca Brișan, Matyas Fekete, Dragoș Roncu, Răzvan Samoilă, Adrian Boloveschi, Alina Cîrja.

Joi 14 august:Pornirea oficială din Cluj are loc joi după amiaza iar destinația e drumul de acces spre cabana Negoiu, astfel că urmăm ruta: Cluj- Sebeș- Porumbacu de Jos- Porumbacu de Sus- forestierul de pe valea Râul Mare.
Deși nu reușim să plecăm toți deodată, în "parcarea" de pe drumul forestier ne așteptăm unii pe alții și cândva după ora 22 ne punem în mișcare. După miezul nopții ajungem la cabana Negoiu, unde abia mai găsim loc pentru corturile noastre. 

Vineri 15 august
La ora 9 fix pornim din loc urmând triunghiul albastru care urcă spre vf. Negoiu, prin Şaua Cleopatrei. În prima jumătate de oră de la pornire, poteca ne poartă pe la baza pereților estici ai muchiei Șerbota, peste o succesiune de vreo 10 podețe metalice sau de lemn.
Vremea e destul de bună. În locul în care se traversează apele mici ale văii Sărății, loc pe care noi l-am botezat "Piatra Micului Dejun" punem de-o pauză. Atunci, practic am observat că suntem cu toții și că cei care au întârziat puțin cu plecarea au reușit să ne prindă din urmă. Pornim apoi mai departe şi cotim la stânga la Piatra Prânzului, unde se desparte poteca spre vârf de cea spre Strunga Ciobanului).

Foto 2. Valea Sărății clocotește

Planul pentru ziua de astăzi e să ajungem sub vf. Negoiu, pe terasa  înierbată  a marii căldări Laita, undeva sub hornul "Strunga Dracului"și să montăm corturile pe locul ştiut de dl.Dinu şi pe care participanții turei din 2009 l-au folosit atunci.

Foto 3. După coborârea din Strunga Ciobanului

Foto 4. Clocot și în valea Laita

Foto 5. Petece de cer albastru în timp ce mergem spre locul de campat

Pentru aceasta continuăm pe poteca marcata cu CR ce trece prin Strunga Ciobanului, strungă pe care o urcăm și coborâm cu grijă, căci nu e nici prea dificilă, dar nici lejeră! Apoi urmăm poteca ce urca lin si apoi continuă pe curbă de nivel  îndreptându-se către Portiţa Călţunului şi lacul  Călțun. Noi, în momentul în care ajungem deasupra locului de campat, o vom părăsi, coborând spre stânga.

Foto 6. Îmbrățișare încețoșată

Foto 7. Turnurile Laitel

Foto 8. Siluete

Foto 9. Petece colorate 

Foto 10. Platforma cu tabăra noastră și creasta Ferestrăului în plan secund

După montarea corturilor programul e unul lejer, de voie... prin urmare cine a vrut s-a hodinit în timp ce alții au urcat pană în Strunga Doamnei şi chiar până pe vf.Lespezi, unde din păcate au ajuns pe ceaţă. Seara au sosit şi târgumureşenii Andrei și Adi .

 Sâmbătă 16 august (track aici)
Ziua în care prognozele anunțau vremea cea mai bună, plecarea e matinală. Cu toții, adică în formație de 24 de inși avem în plan să parcurgem muchia Tunsului și să ne întoarcem în base camp urcând pe valea Laita.

Foto 11. Vine soarele pe corturi! (foto. Rareș Pop)

Foto 12. Dar ne punem în mișcare înainte care razele să ajungă la noi (foto. Rareș Pop)

Foto 13. Așteptând cuminte puțină căldură (foto. Rareș Pop)

Apropierea de muchia Tunsului o facem pe aceeași potecă însoțită de cruce roșie pe care am umblat și ieri. Când suntem sub Strunga Ciobanului începem să traversăm spre dreapta, pe curbă de nivel o zonă cu grohotiș pentru a ne apropia de un vâlcel înierbat pe care am pus ochii. Urcarea pe lângă acest vâlcel dar și pe firul lui pare cea mai abordabilă decât hornul folosit la ediţia din 2009. Sus, când terminăm prima parte a urcușului, facem o regrupare dar și o pauză pentru a privi și poza marea de nori care ne înconjoară.
Următoarele sute de metri continuăm spre vest, pentru a ne înscrie propriu zis pe muchia Tunsului.

Foto 14. Detaliu spre superbul loc de corturi

Foto 15. Popas pe urcarea spre muchia Tunsului

Foto 16. Lespezi-Călțun și Negoiu

Foto 17. Vârful Negoiu și abruptul nordic

Foto 18. Pe muchia Tunsului

Odată ajunși la înălțime încep și tururile de orizont. De la vest la est identificăm vf. Suru, Budislavu, cetatea Ciortea, Șerbota, Custura Sărății, vârfurile Negoiu și Lespezi-Călțun în spatele nostru (spre est), muchiile nordice ale crestei făgărăşene, dar şi vârfuri de pe creastă:  Lăițel și Laita și vârfuri care mărginesc căldarea Bâlii.

Foto 19. Ultimii metri și suntem sus (foto. Rareș Pop)

Pe primele două treimi ale muchiei Tunsului, în sensul pe care noi am parcurs-o (dinspre S spre N), nu există vreo urmă de potecă și adesea mergem pe creasta matematică, cu unele căţărări şi des-cățărări.

Foto 20. În șir indian urmăm creasta matematică (foto. Rareș Pop)

Rând pe rând trecem peste vârfurile Şteghiilor, Burianu Mare, Burianu Mic, Fierăstrăul , de unde în 2009 s-a coborât spre dreapta. Ghizii noştri, Dinu şi Marlene ne spun că va trebui să căutăm altă variantă de coborâre în valea Laita decât cea din 2009, sa înaintăm pe culme până dincolo Furca Tunsului, până la pădure.
 
Foto 21. Spre vf. Suru, Budislavu, cetatea Ciortea, Șerbota

Foto 22. La est de muchia Tunsului

Foto 23. Aproape că pășim printre nori

Foto 24. Cabana Negoiu, cea mai mare de prin munții noștri (în colțul din dreapta jos)

Cu cât coborâm mai mult și ne apropiem de pădure, cu atât covorul alpin e mai bogat în afine. Toate tufele sunt încărcate de fructe mari și tentante, astfel că punem de-o pauză, însă câțiva stropi ne pun în mișcare mai repede decât am fi vrut. Totuși, la fel ca și dimineață, ei trec repede.

Foto 25. Tot pe muchie...

Foto 26. Vf. Negoiu, în umbră, în ultimul plan

Foto 27. Coborâm spre etajul afinelor

Acum avem în față liziera pădurii și putem observa cum din Furca  Tunsului, din cele două "coarne"  ale "furcii", cel estic (Piscul Tunsului)  pe care ar trebui să continuăm până la limita pădurii e o "mare de jnepeni". Continuăm deci pe "cornul" vestic-Piciorul Sărăţii, mai abordabil.  După o vreme, zărim  o urmă de potecă spre dreapta, probabil folosită de culegătorii de afine și o urmăm pe aceasta către est. Ne bucurăm că devine tot mai clară  găsim și dovezi că poteca a fost  folosită la  un  concurs de motociclete.
Ea continuă  prin pădure pe culmea Tunsul, dar noi căutăm poteca de pe hartă, ce se desprinde către dreapta şi coboară în valea Laita. După puțină bâjbâială reușim să o găsim. Ea  se desfășoară tot timpul prin  prin pădure. Pe lunga coborâre spre vale  reușim să speriem de fiecare dată stropii de ploaie, îmbrăcând (unii) pelerinele .

Foto 28. Un copac ce s-ar potrivi într-o savană (situat la 1000 de m diferență de nivel sub creasta Făgărașilor)

După marele noroc cu poteca găsită mai devreme, ajunşi în valea Laita, avem o nouă provocare în față... urcarea înapoi spre locul de cort, urcare ce însumează aproape 1000 de m diferență de nivel . Nu știm dacă vom mai găsi poteca slabă pe care au reușit să o urmeze dl. Dinu și colegii  în vara lui 2009. Partea bună e că valea Laita e seacă și putem înainta o vreme direct pe firul ei.

 Foto 29. La taclale în valea seacă Laita

Nu după mult timp, pe partea dreaptă a văii zărim o colibă și câțiva mergem spre ea, în speranța că vom găsi o potecă ce continuă în sus. O urmă foarte foarte slabă de potecă de animale regăsim și încercăm să o urmăm pe cât posibil. Fiind atât de slabă, chiar discontinuă, o mai pierdem din când în când însă ajungem cu bine sub creastă, în fundul căldării. Aici cotim la dreapta, spre a reveni la corturi, pe  variantă folosită la ediția trecută. Ceața care a pus stăpânire acum câteva ore în zona de creasta și câteva sute de metri nu se lasă speriată și ne va însoți până la corturi.
Cu gps-urile ne-au convins că mergem spre corturi. Ploaia pornește de cu seară, ține mai toată noaptea.

 Duminică 17 august, e ziua în care urma să ne despărţim. Pentru cei 11 pentru care azi e ultima zi a mini-vacanţei, oboseala şi mai ales ploaia nu ne lasă să plecăm prea repede duminică dimineață. Dormim până ne săturăm și la ora 10, cei care am venit doar pentru primele trei zile ale turei, adunăm corturile și pornim spre mașini. Ora târzie şi ceața deasă nu ne lasă să mergem spre cabana Negoiu pe un drum mai ocolit, cum ne propusese Marlene, adică peste Negoiu şi pe Custura Sărăţii şi Muchia Serbotei. Aşa că urmăm același traseu pe care am venit vineri și bine am făcut căci pe lângă ceața deasă, am avut parte și de ploaie după ce am pornit. Totuși când am ajuns în Porumbacu de Sus, vremea părea să se îndrepte sus, căci se vedea aproape toată creasta...

Povestea zilelor următoare poate fi găsită pe: http://www.carclujuniv.org/2014/09/fagarasii-mai-altfel-editia-2014.html





Comentează folosind contul Facebook:

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Pagina de pornire