Începutul sezonului de schi de tură- Bâlea (13-14 decembrie 2014)

Spre deosebire de anul trecut când imediat după ce am revenit de la austrieci am fugit către Rodnei și am reușit fără prea mari eforturi să prindem destule pietre, sezonul actual am hotărât să am puțintică răbdare și să aștept ca stratul de zăpadă să fie cât de cât consistent.
Iar sunt cu ochii pe prognoze și la cum arată situația destinația e clară. Chem lumea la Bâlea și la fel ca și mine nu sunt puțini care abia așteaptă să-și încalece schiurile.
Astfel ne adunăm o trupă numeroasă: Geta, Radu + Iepure, Adi, Dragoș, Cătă, Dan, Sergiu, Vasile, Marlene și dl. Dinu.

Foto 1. Sub atenta observație a străjerilor împietriți

Foto 2. Autostrada preferată

 Foto 3. Orientalii pe linia orizontului

 Foto 4. Astrul nopții e prezent pe cer deși e dimineață

Foto 5. Pe partea cu soare

Sâmbătă dimineața ne înscriem în orarul turelor de schi și astfel pornim spre Bâlea cu puțin înainte de ora 6, având ca targhet să prindem prima cabină.
Drumul până după ce parcugem primii kilometrii pe autostradă e absolut mizerabil... ceață în valuri și destul de multe mașini. Dar vremea are grijă să ne surpindă în momentul în final ieșit din ceață pentru că avem în față toată creasta Făgărașilor și astfel parcă instant un burute șterge tot drumul până aici. Afară-i așa cum trebuie să fie (-6 gr) și zăpada e la locul ei; creasta arată cam la fel de bine ca la sfârșitul sezonului trecut, doar că acum e începutul noului sezon. Nu mai am răbdare! Ajungem pe parcarea de la Bâlea Cascadă în 3 ore 5 minute și ne echipăm cât repede putem. Prima cabină pleacă sub ochii noștri și în final ajungem să urcăm cu cea de-a treia.

 Foto 6. Cățeluș cu perspectivă

 Foto 7. La deal pe foci

Foto 8. Căldarea Bâlii

 Foto 9. Apusenii peste piscul Laita 

A fost bine și așa pentru că odată ce am ajuns în căldare am avut o surpriză nemaîntânită până acum. Creastele munților Rodnei, Călimani, Țibleș se văd foarte foarte bine și mai târziu când ajungem în valea Doamnei apar și Apusenii în peisaj.
Revenind la ceea ce am făcut odată ajunși în căldare nu pot spune că deja a devenind un obicei. Mărșăluim spre refugiu, ne facem rucsacul de schi și hop pe schiuri la deal. Zăpada, vremea și nu în ultimul rând trupa e la înălțime. Cu mic, cu mare luăm calea binecunoscută către valea Doamnei unde vom rămâne pentru tot restul zilei. După prima coborâre punem adhoc de o baie de soare în liniștea din vale iar apoi o luăm în grupulețe înapoi spre vârful pantei.

 Foto 10. Locul de joacă

Foto 11. Plimbăreală la deal

Foto 12. Soare cu dinți

 

 Foto 13. Valuri reci

 Foto 14. Vârful Laita

Foto 15. Care, cum...

 Chiar dacă toate de pe aici îmi erau cunoscute, umbra de la miezul zilei din căldarea Bâlii era noua pentru mine. Fiind decembrie și ziua scurtă soarele abia dacă reușeste să bată pe partea inferioară a căldării.
Zăpada bună ne îmbie la mai multe coborâri prin diverse cotloane ale văii, vremea și vizibilitatea care se păstrează foarte bine pe tot parcusul zilei la tururi de orizont și practic revenim în Bâlea pe-nserat.

Foto 16. O parte din trupă

Foto 17. Siluete pe cer

 Foto 18. Curmătura Văroasă și muchia Laita

Foto 19. Se lasă cortina

Duminică revenim pe foci și mai toată ziua ne-o dedicăm pantei de sub La steag, sau Pisica cum mai e cunoscută între schiori.

Foto 20. Schi în umbra de decembrie

 Foto 21. Sub ghearele Pisicii

 Foto 22. Iepurele și Shobo- telemark guy

Foto 23. Diagonale naturale

 Foto 24. Granița iernii

 

 Foto 25. Acolo unde le stă cel mai bine

 Foto 26. Încă una!

 Foto 27. Iarna adevărată se lasă așteptată

 Foto 28. 7 negri mititei

Ca o consecință imediată a ceea ce spuneam mai sus (în legătura cu umbra din căldare) e stratul execelent de pulvăr care s-a păstrat aici. Până să o luăm spre vale nu contenim să ne bucurăm de panta și omătul de aici.

  Foto 29. Vârful Văiuga

 Foto 30. Mângâierea norilor

Foto 31. Și acum la vale!

Startul sezonului a fost excelent! :)