0 14.10.15 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2015/10/5munti5zile-pe-bicicleta-ziua-3-Grohotis.html

#5zile5munți pe bicicletă - ziua 3: Grohotiș (7 august 2015)



Traseu: pasul Bratocea - BR - Plaiul Sterp - vf. Bobul Mic - Muntele Valea Neagră - Muntele Zănoaga Moritului - sub vârful Zănoagei - valea Doftanei - Trăisteni - valea Negrașu - vârful Ulița - sub vf. Grohotișul - vf. Bobul Mic - pasul Bratocea (track în curând)


Având experiența primelor două ture în care nu am pornit foarte devreme pe traseu și de fiecare dată a fost nevoie să luăm o pauză pentru a vedea dacă se abate sau nu ploaia peste noi, în cea de-a treia dimineață avem planuri mari în legătura cu ora plecării.
După 7 zile consecutive de pedalat Marian se hotărăște să ia o zi de pauză așa pentru ziua de azi rămânem în echipă de doi. Pe lângă cele necesare turei luăm și celelalte bagaje și ne îndreptăm cu mașina spre pasul Bratocea.


Foto 1. Pe culmea munților Grohotiș, a doua oară în ziua respectivă



Prin pasul Bratocea am mai trecut și cu alte ocazii însă de fiecare dată am mers înspre Ciucaș. Cu temele făcute de la pensiune și cu gps-ul pornit, plecăm în tură. Marcajul bandă roșie ne întâmpină încă de cum intrăm în pădure, adică imediat după ce părăsim asfaltul.


Foto 2. Banda roșie e cu noi happy

Nu prea avem timp să ne încălzim și începem urcușul prin pădure. După câteva sute de metri panta devine mult prea mare și suntem nevoiți să coborâm din șa pentru o bucată scurtă căci ulterior panta redevine ciclabilă.
Urcușul prin pădure e scurt și însumează aproximativ 150 de metri diferență de nivel. Ajunși deasupra lizierii Ciucașul ne întâmpină și în această zi când avem ocazia să-l privim dintr-un alt unghi.
E bine e știut că la scurt timp după ieșirea din pădure există un ivor în partea stângă a drumului. Noi suntem abia la începutul turei și astfel că ne vedem de drum.


Foto 3. Pentru a treia zi la rând vedem Ciucașul


Foto 4. Din Grohotiș până-n Baiului, munți aflați în ultimul plan


Foto 5. În zona vârfului Bobul Mic sunt prezenți mai mulți martori de eroziune

Drumul de culme însoțit de marcajul pe care ne-am înscris la plecare își schimbă în curând direcția înspre sud de unde continuăm pe curbă de nivel până în dreptul vârfului Bobul Mic (1685 m).
Ajunși sub acest vârf formațiunile stâncoase ce se înaltă pe versantul din stânga noastră reușesc să ne ia prin surprindere.
Le inspectăm noi ce le inspectăm însă știm că vom avea ocazia să o facem din nou după amiază când vom reveni. Traseul nostru de azi nu e un circuit clasic, ci forma lui am putea spune că se aseamănă cu conturul unui balon.
Ținând cont că încă desenăm firul balonului ne vedem de drum și după o scurtă coborâre vine vremea să urcăm din nou înspre Bobul Mic (1751 m). Menționez că cele două vârfuri ceare poartă același nume (Bobul Mic?!) pe harta 1:25000 sunt distincte și abia acum am sesizat acest lucru...


Foto 6. Drum ce abia se mai zărește

În fine, putem la fel de bine că următorul reper pe care-l avem e zona vârfului Bobul Mare. Versantul pe care urmează să-l urcăm e plin de tufe de afine și astfel constatăm că munții Grohotiș sunt destul de frecventați cel puțin în rândul culegătorilor de fructe.
Două-trei serpentine ne ușurează înaintarea în zona mai abruptă și astfel ne apropiem tot mai mult de sfârșitul primei urcări  a zilei. Totuși ultimele câte sute de metri de după ce cotim dreapta -vest (imediat după ce trecem de un tău/băltoacă secată) nu avem cum să-i parcugem pe două roți. Drumul abia dacă se mai zărește și e plin de smocuri mari de iarbă.
Ne aflăm la peste 1700 de m, respectiv 1730 și în față avem o coborâre serioasă pe Muntele Valea Neagră.


Foto 7. Pe un vârf fără nume, la 1730 m, înainte de prima coborâre a zilei

Fără dubii că majoritatea celor care ajung în acest masivul țin culmea principală astfel că vechile drumuri de acces spre culme sunt tot mai șterse. Așa pare să fie și cel pe care-l urmăm noi; are porțiuni în care smocurile de iarbă ne pun serios la încercare, panta e mare, iar frânele se încing.
În două rânduri tufele de zmeură și mure de lângă drum ne fac cu ochiul și astfel că tragem pe dreapta.


Foto 8. Lanuri de flori mov


Foto 9. Coborâre cu gust de zmeură și mure


 Foto 10. De sus venim

Coborârea pe care o facem înspre vest însumează aproximativ 350 de metri diferență de nivel. Imediat după mai parcurgem 5 km pe curbă de nivel ce se desfășoară pe muntele Zănoaga Moritului, respectiv pe sub vârful Zănoagei.
Doar pe muntele Zănoaga Moritului trecem foarte aproape de o stână și pentru că ciobanii nu-și cheamă dulăii ce ne așteaptă să ne-nhațe suntem nevoiți să tăiem o serpentină a drumului. Scăpăm cu bine de acest loc și când suntem sub vârful Zănoaga începem coborârea propriu zisă spre valea Doftanei. Liziera pădurii e chiar sub noi și astfel ne înscriem pe drum ce se afundă în pădure.


Foto 11. În valea Doftanei


Foto 12. Dincolo de gard, pitită sub coroana unui copac...

Coborârea se dovește a fi perfect ciclabilă și după kilometri buni ajungem în satul Treisteni.
Știm că de aici avem în față o nouă urcare în culmea principală a munților Grohotiș așa că nu stăm pe gânduri și luăm o bine meritată pauză pentru a ne reface forțele. În acest punct am desenat jumătate din traseu ce are conturul unui balon.
Din drumul principal care trece prin sat mai coborâm puțin până-n valea Negrașul de unde ne așteaptă o urcare de 15 km până-n culmea principală din care am coborât acum câteva ore.


Foto 13. Din satul Trăisteni ne îndreptăm spre drumul de pe valea Negrașul


Foto 14. Traversând una din puținele poieni aflate de-a lungul văii Negrașul

Drumul de pe valea Negrașului ne propune un urcuș lin de-a lungul apei pe care o vom părăsi brusc pentru a ne urca pe piciorul care plecă înspre vest din vârful Ulița. În prima parte împingem bicicletele la deal pe o distanță de aproximativ 1 km, iar apoi panta redevine ciclabilă.
Ieșiti deasupra pădurii identificăm vârful Grohotișul, topul masivului cu ai lui 1767 de metri, ținta noastră pentru kilometrii care urmează.


Foto 15. Imediat după liziera pădurii


Foto 16. În plan central se înaltă vârful Grohotișul -1767 m

În dreptul vârfului Ulița intersectăm "ulița" principlă a culmii și continuăm înspre N. Mici sus-josuri se succed în calea noastră și urcușul final de sub vârful Grohotișul, urcare pe care o vedem de ceva vreme.
Deși atunci când eram pe valea Negrașului am văzut nori negri înspre altitudini și 2-3 picuri ne-au atins și pe noi, acum nu există nici o amenințare din partea cerului, iar lumina și temperatura după amiezii sunt tot mai plăcute. Schimbăm câteva vorbe cu ciobanii care-și mânau oile la vale și avem confirmarea din partea lor că tot azi pe culmea munților Grohotiș au mai trecut bicicliști. Adevărul e că și acest masiv parcă se pretează perfect acestui gen de activitate.


Foto 17.


Foto 18. Drumul de sub vârful Grohotișul


 Foto 19. Zid pentru a păstra integritatea drumului de altitudine

Drumul nostru rămâne la ceva distanță sub vârful Grohotișul și după ce terminăm urcarea, mai avem aproximativ 2 kilometri până când ajungem în punctul în care am coborât din creastă acum câteva ore.
Ciucașul și stâncăriile de pe Muntele Fața lui Gherghel sunt scăldate în lumina caldă a soarelui de după amiază așa că punem de o ultimă pauză.


Foto 20. Din nou spre Ciucaș


Foto 21. Stâncării de Grohotiș


Foto 22.

Din acest punct știm că mai avem 8 kilometri până pasul Bratocea majoritatea desfășurându-se la vale.
Încheiem desenarea balonului după aproape 10 ore de la start și încântați de ce ne-a rezervat traseul celei de-a treia zi.


Foto 23. Bye-bye Ciucaș și Grohotiș!

Pentru a ne apropia de următorul traseu ne deplasăm cu mașina pe ruta pasul Bratocea - Săcele - Brașov - culoarul Rucăr Bran. Cărui masiv i-a venit rândul să se întâlnească cu bicicliștii clujeni veți afla într-o postare următoare...


Comentează folosind contul Facebook:

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Pagina de pornire