Traseu: parcare Cheile Turzii DJ 103G - Cheia - Comești - Buru - Defileul Surducului - Măgura Ierii - dealul Dosului - Petreștii de Jos - culmea Săndulești- parcare Cheile Turzii (track aici)
Zona Cheilor Turzii e cel mai adesea frecventată de cățărători, de drumeți care vin să admire pereții ce se înalță de-o parte și alta a pârâului Hășdate sau de zburători care decolează din culmea Săndulești.
Deși cheile nu se află departe de Cluj, eu nu am ajuns de prea multe ori pe acolo, ci dimpotrivă; prin urmare atunci când în toamnă am fost invitată într-o tură de biciclete prin zonă nu am ezitat și m-am alăturat celorlalți.
Foto 1. Cheile Turzii lepădându-și căciula de nori
Foto 2. O parte din cei ce am pornit în tura "În jurul Cheilor Turzii"
Foto 3. Drumul asfaltat ce șerpuiește către cabana Cheile Turzii
Traseul circuit a fost conceput în jurul Cheilor Turzii, iar punctul de pornire / finish fiind pe parcarea aflată înainte de a coborî spre intrarea în chei.
Dimineața, gazdele (turdenii) ne-au așteaptat la locul stabilit și rând pe rând am sosit noi clujenii, aiudenii și deopotrivă cei din Alba Iulia.
Vremea s-a dovedit mai promițătoare decât am fi putut spera, iar cheile își lepădau căciula de nori în momentul în care am sosit pe parcare. Înainte de a porni pe traseu ne-am așezat frumos la o poză de grup și apoi am încălecat caii.
Nu de multe ori am început traseul cu o coborâre, însă de această am coborât câțiva kilometri până în valea Arieșului, unde am dat în asfalt. De la intrarea în satul Modovenești am tot continuat pe drumul național până la intersecția spre Iara.
Foto 4. Regrupare pe valea Arieșului
Foto 5. Tricolor (foto: Cristi)
Foto 6. Pe ulița principală în Măgura Ierii
Din asfaltul care se îndreaptă spre satul Iara, ne-am încadrat pe un drum destul de îngust și pietruit care după o pantă mai mare la început a continuat în serpentine spre micuțul sat Măgura Ierii.
Ulterior am aflat că acel drum reprezintă calea principală de acces spre cele aproximativ 20 de familii care-și duc traiul aici.
Foto 7. Pauză într-o șa marcată cu o troiță (foto: Cristi)
Foto 8. Pitit între dealuri (foto: Cristi)
Prin sat am pedalat urmând ulița principală, iar din capătul ei am luat-o pe drumuri înierbate către dealul Dosului. Această culme se înaltă între valea Borzești, valea Livezii și valea Mare.
Mi-au plăcut mult sus-josurile sale dar serpuirile drumul ce ține liziera pădurii. De asemenea, această zonă am observat că e preferată de mai multe tipuri de ciuperci comestible, fiind prezente o mulțime de exemplare.
Foto 9. Pe dealul Dosului
Foto 10.
Foto 11. Hai toamnă, hai! (foto: Cristi)
Foto 12. Atacul bicicliștilor
Pe ultima porțiune după coborârea din dealul Dosului ne întâlnim cu o turmă de oi, iar apoi zoriți de câteva picături de ploaie mărim pasul spre Petreștii de Jos.
Seria drumurilor înierbate a continuat în urcarea noastră spre culmea Săndulești, căci după o bucată de asfalt, înainte de cariera Săndulești am cotit înspre vest.
La baza dealului Petridului și-a făcut apariția marcajul bandă roșie care vine din tocmai din pădurea Făget (Cluj-Napoca), punct în care ne-am angajat în ultima urcare a traseului de azi.
Traseul se desfășoară aproape integral pe un drum înierbat astfel că am avut de muncit pentru fiecare pedală. La capătul lui calcarul Cheilor Turzii a apărut în calea noastră și ne-a supus unei mici probe de echilibristică înainte de a fi răsplătiți cu priveliștea din capătul culmii Săndulești.
Foto 13. La păscut printre brândușe toxice
Foto 14. Suntem prea mulți așa că până și vacile ne bagă în seamă (foto: Cristi)
Foto 15. Spre Petreștii de Sus (foto: Cristi)
Foto 16. Traseu printre lapiezuri de calcare
Din versantul estic al cheilor am coborât urmând poteci de animale, trecând prin punctul de decolare al parapanțistilor, iar apoi bucurându-ne de o coborâre vălurită până când am dat în drumul de macadam care ne-a dus la parcarea unde ne așteptau mașinile.
Foto 17. Din culmea Săndulești
Foto 18.
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu