3 29.9.16 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2016/09/cu-bicicletele-prin-Tara-Motilor-pornind-din-valea-Somesului-Cald.html

Circuit cu bicicletele în Țara Moților (21-22 august 2016)



Traseu: valea Someșului Cald - Ic Ponor - drumul de Padiș - Fața Muntelui - valea Gârdișoara - Casa de Piatră - valea Gârda Seacă - cătunul Scărișoara - Ocoale -  poiana Călineasa - valea Călineasa - Ic Ponor - valea Someșului Cald (track aici)

Circuitul nostru îl începem din poiana cu barieră (Runcu Ars) de pe valea Someșului Cald, unde am înnoptat. E bine de știut că din acest punct accesul înspre cheile Someșului Cald se poate face doar per pedes, iar camparea în această zonă este interzisă.


Foto 1. Ochi de apă la Molhașurile de la Izbuce

Foto 2. Poiana cu barieră de pe valea Someșului Cald

Foto 3. De la firul ierbii

Dimineața încălecăm șeile și pentru început ne lăsăm la vale pentru a ajunge în drumul Doda Pilii - Padiș. După ce ajungem la intersecția cu drumul amintit cotim dreapta, spre sud, și urcăm ușurel. În ciuda drumului nu prea bun trec câteva mașini pe lângă noi, unele urcând, altele coborând.
Nu pot decât să mă mir de starea drumului ce survine porțiunii nu de mult asfaltate (Răchițele - Doda Pilii), convingându-mă că nu o să merg prea curând cu mașina pe aici.

Foto 4. În fundal vârful Măgura Vânătă 

Foto 5. Pedalând pe valea Izbucelor

Kilometrii trec și ajungem la intersecția cu valea pârâului Bătrâna punct în care părăsim pentru o vreme drumul de Padiș pentru a vizita Molhașurile de la Izbuce. Molhașul e o mlaștină care a apărut pe un sol sărac în substanțe minerale și nutritive.

Foto 6. Trecem printre câțiva brazi

Pe aceste soluri trăiește Roua Cerului (Drosera rotundifolia), singura plantă carnivoră terestră din România. Poate fi ușor recunoscută după perișorii ei, un fel de tentacule, cu o secreție lipicioasă, cu aspect de rouă, de la ele vine și denumirea plantei. Tot aici se întâlnește și jneapănul la cea mai mică altitudine din țară (aproximativ 950-1000 m).
Întreaga zonă are statutul de arie protejată, fiind printre cele mai importante zone cu acest statut din munții Apuseni.
Odată ce am trecut de "poarta" rezervației alegem varianta de a înainta desculți pe solul moale și îmbibat cu apă.

Foto 7.  și apoi o luăm la pași mărunți și desculți prin rezervație

Foto 8. Alt unghi același vârf la orizont

Foto 9. Detaliu 

Foto 10. Oglindiri în tinov

Foto 11.

E luna august așa că nu e vremea florilor menționate însă zona tot arată deosebit și cei câțiva nori de pe cer întregesc peisajul. Acum suntem doar în trecere pe aici însă aș reveni oricând pentru a zăbovi mai mult.

Foto 12. Detaliu

Foto 14. Bicicletele ne așteaptă 

Foto 15. Turnul de observație aflat la intrarea în rezervație

Traseul nostru conținuă înspre Padiș așa că revenim la drumul mare de unde mai urcăm încă vreo 2 kilometri jumătate și apoi îl părăsim pentru a coti spre sud. Nu voi ajunge în Padiș de această dată, dar măcar m-am apropiat destul de mult.happy

Foto 16. Părăsim drumul de Padiș

Foto 17. și ne înscriem pe un push bike de unde vedem spre creasta Cârligatele

Trecem pe lângă stâna care se află lângă drum și continuăm cu o porțiune de împins bicicicletele pe un drum abia vizibil și înierbat care ne duce sus, într-o șa.
De acolo revenim în șei și coborâm înspre valea Gârdișoara aflată în amonte de cătunul Casa de Piatră.

Foto 18. Coborâre prin dolină

Foto 19. La păscut

Foto 20. Oierit în dolină

Foto 21. Inspectând intrarea într-un aven

În prima parte valea este seacă ceea ce înseamnă că apa curge prin subteran și iese la suprafață printr-un izbuc. La izbucul Gura Apei coborâm pentru a reface proviziile de apă.
În viteza coborârii trecem pe lângă grupuri de turiști care vizitează fie peștera ghețarului de la Vârtop, fie peștera Coiba Mare - peștera ce are cel mai mare portal din țara noastră, izbucul Tăuzului (aici ies la lumină apele ce au intrat în subteran prin peșterile Coiba Mare și Coiba Mică).

Foto 22. Pe valea Gârdișoara refacem proviziile cu apă rece din izbucul Gura Apei

O colibă unde se vând plăcinte e surpriza care apare la momentul potrivit pe traseu. Pe această o găsim chiar la intrarea în cătun, în sensul în care înaintăm noi, și unde poposim pentru masa de prânz. Plăcintele au apărut la momentul potrivit urmând să ne dea energie pe urcarea care ne așteaptă puțin mai încolo. Dar până acolo coborâm pe drumul de pe valea Gârdă Seacă și auzim cum în spatele nostru se aud 2-3 tunete, dar noi vom scapa fără ploaie.

Foto 23. Cătunul Casa de Piatră

Foto 24. Cătunul Casa de Piatră

Foto 25. Pe urcarea spre Scărișoara apar vârfurile Cucurbătă Mică și Mare (dreapta)

Foto 26. Casă suspendată și puțin din pereții cheilor Ordâncușei

La intersecția cu drumul de Scărișoara - Ocoale decidem să continuăm pe aici. Drumul e asfaltat însă înaintarea noastră e greoaie din cauza pantelor mari. Totuși e bine căci câștigăm destul de repede altitudine și zările se deschid până spre vârful Cucurbătă Mare situat peste drum, dar și înspre Metaliferi. Unghiul spre munții din urmă e nou și din păcate nu reușim să identificăm mare lucru; facem doar presupuneri.
E weekend, e august, lumea e în concediu și chiar dacă nu au trecut foarte multe mașini pe lângă noi, sus, la pricipalul obiectiv turistic de aici, peștera de la Scărișoara e forfotă mare. Noi însă trecem mai departe și începem să ne bucurăm de liniștea cătunelor pe care le parcurgem: Ghețari și Ocoale. Aș putea zice că exceptând drumul asfaltat care facilitează accesul oamenilor din zonă, locurile însă sunt rustice. Gospodăriile sunt răsfirate încadrându-se în specificul cătunelor de munte.

Foto 27. Prin Ocoale

Foto 28. Biserica satului

Foto 29. 

Zona pe care o traversăm acum face parte din Țara Moților, țară în care am ajuns și vara trecută tot pentru o zi pe două roți. Încet, încet tot mai multe drumuri de pe aceste meleaguri ajung să fie asfaltate, ori în curs de modernizare, dovadă fiind chiar drumul pe care continuăm, cel înspre poiana Călineasa. Asfaltul e ca-n palmă și drumul îngust ne propunere o succesiune de sus-josuri, practic continuăm în aceeași notă în care am pedalat și după ce am lăsat în urmă valea Gârda Seacă.

Foto 30. Creasta Bihorului ne urmărește și o vedem și după ce trecem de Ocoale

Foto 31.

Foto 32. Câteva gospodării ce aparțin de Ocoale

După o serie lungă de urcări și coborâri ajungem în poiana propriu-zisă unde se află așezări/colibe de vară folosite de oameni pe timp de vară. Am mai văzut destule poieni cu astfel de colibe prin munții Apuseni, însă aceasta e imensă. Moții din satele și cătunele vecine: Ghețar, Hănăşeşti, Ocoale, Stânişoara, Poiana Horea, Casa de Piatră, urcă aici cu animalele "la vărat", pentru ca acestea să fie mai aproape de pășune.

Foto 33. Privind spre poiana Călineasa

După câteva poze ne înscriem pe ultima porțiune a traseului nostru și coborâm pe valea Călineasa pentru a reveni în drumul de Padiș și apoi pe valea Someșului Cald.

Weekendul nostru nu se termină aici, iar duminică punem de o tură de cules ciuperci. Pădurea ne răsplătește răbdarea de a căuta ciuperci și ne întoarcem acasă cu gălbiori, pitoance (hribi) și câteva oițe.


Foto 34. O nouă zi, o altă dimineață

Foto 35. Poteca gălbiorilor

Foto 36.

Foto 37. Pălărie într-un picior, ghici ciupercă ce-i? Hrib!

Foto 38. Laccaria amethystina



Comentează folosind contul Facebook:

3 comentarii

  1. Hribul tau e de ala de plop, cu care nu m-as risca. Sunt specii foooarte asemanatoare cu asta, care nu-s comestibile. :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sa stii ca nu m-am atins de el; doar l-am pozat :)

      Ștergere
  2. :) am gasit si poza pe care initial o vazusem pe fb. Acum citesc si povestea.

    RăspundețiȘtergere

Pagina de pornire