1 22.9.17 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2017/09/la-pedalat-pe-plaiuri-maramuresene.html

#pe2roțiMaramureșuluiRodnei (3/4) - La pedalat pe plaiuri maramureșene (6 septembrie 2016)



Traseu: Vișeu de Sus - valea Vaserului - valea Rea - La Godeni - valea Gurguieți - valea Peștilor - valea Vinului - Vișeu de Mijloc - Vișeu de Sus (track aici)

Înainte de a ne muta basecampul am mai poposit pentru o noapte în pasul Prislop, iar a doua zi am făcut o tură dus-întors de la Șesuri până la cantonul Prestânci.
Ulterior am depistat o problemă tehnică la bicicleta mea și am coborât repede către civilizație (Borșa / Vișeu de Sus) în speranța că vom putea să-i dăm de capăt. După ce am încercat în zadar să găsim un magazin de biciclete am rezolvat problema cu ceea ce aveam cu noi și astfel ne-am putut continua șederea în zonă.
După amiaza ne-a regăsit vizitând puțin stația de îmbarcare a mocăniței de pe valea Vaserului, apoi adăpostindu-ne de ploaia de vară care s-a abătut peste noi și în cele din urmă căutând un loc în care să putem înnopta.
Cu puțin noroc, imediat după ce am ieșit de pe asflat am dat peste un loc înierbat tocmai lângă terasamentul mocăniței.


Foto 1. Tău fără nume și fundal cu vârfurile Farcău și Mihailecu

Foto 2. Pentru că în urmă cu o seară am găsit o parcelă înierbată fix lângă teresamentul mocăniței, dimineața am privit cum mocănița de pe valea Vaserului a trecut pe lângă noi...

Noaptea avea să mai aducă o ropotă, dar dimineața a fost cu soare și cu... multe priviri curioase din partea celor aflați în vagoanele mocăniței. Primul tren a trecut pe lângă noi fix în momentul în care luam micul dejun, așa că aveam instalată masa și scaunele, iar când a trecut cel de-al doilea tren am scăpat de unele priviri pentru că deja ne pregăteam de pedalat.

Foto 3. ...în timp ce oamenii din vagoane ne-au privit foarte curioși (noi luam mijlocul dejun, pregăteam bicicletele)

Foto 4. Pentru o vreme am pedalat pe poteca care se desfășoară de-a lungul căii ferate

Pe vreme bună și o umidatate crescută am pornit pe traseu; urmărind ba drumul de pe valea Vaserului, ba poteca care merge o bucată în paralel cu linia mocăniței am ajuns la intersecția cu drumul forestier de pe valea Rea. Acolo am părăsit valea Vaserului și am început urcarea care cu puțină voință poate fi ciclabilă în totalitate.

Foto 5. La interesția cu drumul forestier de pe valea Rea, am părăsit valea Vaserului și am început să urcăm...

Foto 6. ... până într-o culme cu aspect aplin

Foto 7. Spre sud am putut distinge trapezul Tibleșului

Foto 8. Drum de culme între La Godeni și vârful Zănoaga

La capătul urcării am fost răsplătiți cu un drum culme ce ne-a permis să admirăm zările și înainte de a vedea ce ne-a rezervat următoarea porțiune de traseu am luat o pauză.
De sub vârful Zănoaga am început coborârea, întâi pe culme și, apoi pe un drum în versant care ne-a purtat spre valea Gurguieți.
Aceasta a avut atât porțiuni mai în cap cât și unele zone spălate de apă, dar nu în ultimul rând și o stână de care am trecut tare greu pentru că ciobanii nu s-au sinchisit să-și cheme câinii.
În fine: nici după ce am ajuns în drumul de vale nu ne-a fost foarte ușor deoarece, drumul era plin de bolovani și denivelări, dar cumva am scos-o la capăt și am dat de drumul considerabil mai bun care însoțeste valea Peștilor.

Foto 9. Undeva lângă marginea drumului am dat peste un mic tău 

Foto 10. Coborârea din zona vârfului Zănoaga

Foto 11. haha.. am și eu o poză!

Foto 12. Zări deschise spre vârfuri din creasta principală a munților Maramureșului

Foto 13. Din drumul de culme am cotit spre vest și am tot coborât până în valea Gurguieți

Foto 14. O turmă de oi profita de umbra unui pom și stăteau fix în calea noastră

Foto 15. Înainte ca drumul să ne scoată în firul văii 

Foto 16. După coborâre ne-am înscris pe următoarea buclă a traseului de azi

Cotind dreapta ne-am îndreptat spre nord și astfel am intrat pe cea de-a doua buclă a traseului.
Urcarea de aici a fost mai puțin solicitantă și la un moment dat am ajuns din urmă o turmă mare de oi, care era mutată de ciobani dintr-o zonă în alta.
Bineînțeles, mioarele erau însoțite de câini și, nu 2-3, ci nici mai mulți, nici mai puțin decât 24 de câini!
Când i-am văzut ne-am adus repede aminte de episodul de mai devreme, însă oamenii au fost cumsecade și ne-au ajutat să înaintăm puțin în tot convoiul care era înșirat pe vale.
Fără nici o mârâială din partea vreounui câine am trecut de patrupezi și ne-am intercalat între ei și căruța oamenilor. 

Foto 17. ... și urcând noi agale pe valea Peștilor am dat peste o tură mare de oi care era însoțită de nici mai mulți, nici mai puțin de: 24 de câini!!!

Foto 18. Totuși aceștia au fost cei mai blânzi câini de stână cu care m-am intersectat până acum

Foto 19. Sector de coborâre spre Valea Vinului

Am fost rugați să avem puțină răbdare până când va apărea o zonă propice în care să-i putem depăși. După ce o vreme am fost escortați de toți acei câini am revenit în șei și am continuat urcușul spre dealul Seciului.

Foto 20. Plaiuri maramureșene

Foto 21. Așezare de vară pe la care nu mai urcă nimeni

După puțin împins de biciclete am ajuns în capătul dealului amintit și fără să zăbovim prea mult am purces pe următoarea coborâre a zilei.
Aceasta ne-a purtat spre valea Vinului și totodată spre satul omonim, care e răsfirat de-a lungul mai multor kilometri, iar când deja eram suficient de înnoroiți și sătui de slalom printre băltoace am ajuns la asfalt. Așa cum lesne se poate deduce, pe când am ajuns la mașină eram stropiți din cap până-n picioare și nu ne doream altceva decât un duș ca să putem renunța la tratamentul cu noroi la care ne-am supus noi și bicicletele în ultimele ore. 

Foto 22. Lungul slalom printre bălțile de pe valea Vinului

Foto 23. Pietrosul Rodnei ni s-a arătat spre sfârșitul turei



Comentează folosind contul Facebook:

Un comentariu

  1. Trebuie mentionat ca dulaii erau in deplasare, cu mioarele la transhumanta, nu prea vreau sa ma gandesc cum erau daca-i intalneam pe teritoriul lor, incredintat in paza :)

    RăspundețiȘtergere

Pagina de pornire