Traseu: [TA] Pârâul Șerbota - Cabana Negoiu - sub Piatra Prânzului - [CR] Strunga Ciobanului - deasupra lacului Călțun - [BR] Strunga Dracului (ATENȚIE: traseu închis!) - vf. Negoiu - Custura Sărății - vf. Șerbota - vf. Musceaua Scării - Șaua Scării - [CA] Cabana Negoiu - [TA] Pârâul Șerbota.
[Actualizare 2020: am reparcurs traseul între 1-3 august 2020, dar de data asta prin Strunga Doamnei. Am campat a doua noapte la refugiul Scara, iar a treia zi am coborât din munte.]
Anul ăsta, cam toată lumea și-a luat liber în 14 august, ca să obțină o mini-vacanță de 4 zile. Noi am fost excepția muncitorească, dar ne-am luat liber 16-18 august.
În weekendul 12-13 august am făcut o tură fulger în Rodnei, cu dormit la refugiul de sub Ineu și admirat Perseidele până târziu în noapte. În 15 august am dat o tură foarte scurtă până în rezervația Iezerele Cindrelului. În 16 august am stat cuminți, căci instabilitatea era prea mare în toți munții. Iar din 17 august - pe o prognoză meteo bună - țuști! în Făgăraș.
Ziua 1 (17 august)
Am urcat cu mașina pe drumul forestier Râul Mare și am parcat la capătul lui. De acolo am luat-o la pas pe drumul de ATV pe care se alimentează cabana Negoiu. Pe urcare am conversat cu niște excursioniști trecuți de prima tinerețe, care urcau să petreacă câteva zile la cabană și să se miște prin zonă. Ne-au povestit cum urcau traseele din zonă dinainte de a fi noi născuți :-)
De la cabana Negoiu, traseul amenajat cu poduri ne va ghida pașii înspre valea pârâului Sărății, pe care vom urca în continuare până în preajma Pietrei Prânzului. De aici, traseul scurt spre vârful Negoiu va urca prin Șaua Cleopatrei (marcaj triunghi albastru), dar noi nu ne grăbim, alegem traseul care ocolește pe deasupra văii Laița, în care ajungem trecând prin Strunga Ciobanului (pe marcaj cruce roșie).
Urcarea în Strunga Ciobanului e bine amenajată cu lanțuri și a fost ușoară, însă coborârea înspre valea Laița e neamenajată (nu e chiar așa abruptă) și necesită atenția sporită, mai ales pe vreme ploioasă.
Hotărâm să punem tabăra în zona primului izvor care ne iese în cale, ceea ce și facem, nu departe de strunga pe care tocmai am trecut-o.
Ziua 2 (18 august)
Dimineața ne strângem și pornim spre lacul Călțun, dar nu ajungem la el, căci traseul nostru ne scoate deasupra lui. Ne intersectăm cu marcajul bandă roșie, pe care-l vom urma în continuare. La răscrucea cu traseul spre Strunga Doamnei ne întâlnim cu un veteran de 80 de ani care ne convinge că e OK urcarea prin Strunga Dracului. ”Nu poți să zici că ai urcat pe Negoiu dacă ai mers prin Strunga Doamnei...” a zis el, ”Eu am urcat și am coborât pe Strunga Dracului.”
Așa că, deși traseu închis din cauza căderilor de pietre, am ales să urcăm pe această variantă mai dificilă. Consider că alegerea n-a fost cea mai înțeleaptă, ținând cont că am urcat cu rucsaci mari. Sunt 2 săritori la care ne-am cam chinuit și poate ne-am asumat un risc care nu-și avea rostul (n-ar fi fost floare la ureche nici cu rucsaci mici, dar ceva mai ușor).
Pe Negoiu, plin de cetățeni, inclusiv un tânăr cu o vuvuzelă. Mulțumim, nu stăm mult.
În șaua Cleopatrei ne facem calculele cu timpul, nu știm dacă să continuăm prin Custura Sărății, sau s-o ocolim prin Căldarea Pietroasă. Până la urmă intrăm pe Custură, iar la scurt timp începe să picure, punând încă o dată la îndoială decizia noastră. Ne punem pelerinele, dar nu mai durează mult și se oprește ploicica. Iar la ieșirea pe vârful Șerbota ne întâmpină Soarele.
Custura e foarte bine amenajată și nu pune probleme celor obișnuiți cât de cât cu lanțurile. Pe porțiunea de final, urcarea pe vârful Șerbota, există 2 lanțuri la care trebuie folosită forța brațelor, după care se urcă pe muchie (deci expus într-o oarecare măsură).
Ajunși pe Șerbota ne relaxăm și stabilim că nu vom continua azi spre Scara, deși până acolo nu se arată izvoare pe hartă. Măsurăm apa, am avea suficientă pentru seara asta și mâine dimineață, chiar dacă la limită. Începem coborârea și nici n-ajungem în șaua Șerbota că ne întâmpină un loc frumos de cort. Ne stabilim tabăra și mâncăm.
Dar n-am stare după ce mănânc și plec să caut apă, pe care o găsesc la un izvor din Căldarea Mieilor, undeva pe versantul stâng, chiar dacă asta a însemnat o coborâre de cca 150m diferență de nivel.
Ziua 3 (19 august)
Azi ar putea fi ziua în care să ne întoarcem acasă. Dar... de ce? Mai avem o zi liberă, aici e frumos, răcoare (minima a fost 5 grade la 2000m, deci nu foarte frig, dar în Cluj erau 30+), aer curat. Deci hai s-o lălăim! :-)
Traseul de azi a fost scurt, am continuat pe bandă roșie până în Șaua Scara, de unde am coborât în căldarea Șerbotei pe cruce albastră și am pus tabăra.
Azi chiar mergem acasă! Ne-am trezit încă chiar matinal, cu gândul să prindem o omletă la Cabana Negoiu. Nu știam exact care e programul bucătăriei, dar l-am aflat la fața locului: micul dejun e până la ora 9:00. Noi am ajuns la 9:05. Așa că am mâncat o omletă la Popas Avrig, pe DN1 :-)
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu