3 2.4.18 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2018/04/schi-partii-bukovel-ucraina-2018.html

Cum mai e pe pârtiile din Bukovel, Ucraina (la final de sezon 2017-2018)



M-am gândit de nenumărate ori să merg la schi la Bukovel, cu precădere după excursia Alinei de acum 2 ani, dar de fiecare dată balanța a înclinat ba spre Slovacia (Jasna, de încă două ori), ba spre România (Transalpina, o dată).

Ce mă atrăgea erau cei 65 km de pârtii cu 16 telescaune (majoritatea de 4 locuri, rapide și semi-rapide), lipsa cozilor la îmbarcare, prețurile rezonabile.

Ce nu mă atrăgea:
  • drumul destul de lung, 320 km, și pentru care GoogleMaps estimează 6 ore (fără oprirea la vamă)
  • cei 100km de drum asfaltat deteriorat în Ucraina
  • timpul pierdut la trecerea punctului de frontieră: minim 20 minute, maxim 4 ore
  • polițiștii corupți (mituri cu amenzi pentru chițibușuri, gen plăcuțe de înmatriculare murdare)
  • lipsa roaming-ului “like at home” cu care ne-am obișnuit în UE

Foto 1. Carpații Păduroși

Până la urmă, la insistențele ieșenilor Simona, Smaranda și Alin, ne-am luat inima-n dinți și am decis să ne dăm întânire acolo în weekendul 23-25 martie 2018. Am rezervat camere la hotel SilverOks, la recomandarea unui coleg de serviciu.

Ieșenii au plecat de joia și au trecut pe la vama Siret, urmând să aștepte să sosim și noi vineri seara sau sâmbătă dimineața.

Noi am plecat din Cluj vinerea pe la 15:45 și am ales să mergem spre Sighetul Marmației pe un drum cu 30 km mai scurt (prin Cășeiu – Rohia – Tg. Lăpuș – Copalnic Mănăștur – Cavnic – Ocna Șugatag). Pe timp de vară se poate folosi o variantă chiar și mai scurtă, prin Strâmbu Băiuț, pe un drum închis circulației publice pe timp de iarnă.

Nu cred că am economisit timp, dar drumul e mai pitoresc decât pe ”național”. Iar pe la 19:25 am ajuns la graniță, pe malul Tisei.

De acasă am făcut planul ca dacă vom găsi coadă la ieșirea din țară, să dormim în Sighet și să trecem granița dimineața la prima oră. Însă la punctul de trecere românesc am găsit doar 3 mașini, deci am luat decizia să trecem acum granița. Românii s-au mișcat prompt, iar 5 minute mai târziu treceam podul de lemn peste Tisa. Pe partea ucraineană am găsit o coadă de 20 mașini, însă eram optimiști că se va mișca rapid.

Organizarea ucrainenilor la punctul de trecere al frontierei Sighet - Slatina este în felul următor:
  1. ești întâmpinat de un agent înarmat care îți dă o hârtiuță pe care e notat numărul de înmatriculare al vehiculului și numărul de persoane
  2. în timp ce stai la coada de mașini, un alt agent va veni să verifice autoturismul;
  3. urmează ghișeul de control pașapoarte și viză (care se oferă pe loc);
  4. alăturat se află ghișeul de vamă
  5. cu viza luată, talonul autoturismului verificat la ambele ghișee și bilețelul primit la intrare ștampilat conștiincios, ești pregătit să treci de bariera finală, pe care o va deschide un ultim agent înarmat, în urma predării hârtiuței.
Cum e cu tradiția?
La dus, am dat tradiție la punctele 3, 4 și 5, agenta de la 1 a tușit puțin, dar n-am băgat-o în seamă (deși ulterior i-am văzut pe bistrițenii din mașina din spate că-i dau totuși ceva), iar agentul de la 2 a fost foarte operativ, nici n-am apucat să-i dăm. Agentul de la 5 a cerut explicit "de o cafea".
La întors, am dat la punctele 1, 3, 4 și 5, căci la punctul 2 am prins același agent ca la dus, cu un control rapid, doar ce-am apucat să deschid portbagaj și să mă întrebe de ”țâgări, hașâș sau cocaină”. La punctul 1, în timp ce stăteam cuminți la coadă, agentul a revenit și ne-a întrebat dacă nu-i schimbăm 10 de 1 leu într-una de 10 lei și a menționat că mai avem în față de dat multă tradiție, să fim pregătiți.
Acolo unde am dat, tot timpul a fost câte 1 leu per pasager.

La dus, agentul de la biroul vamal a fluturat leuții puși în pașaport ca tradiție și a zis ”20 lei”! N-am înțeles pentru ce, dar un cetățean ucrainean de la coadă mi-a explicat că dacă e prima dată când intră autovehiculul în Ucraina, i se întocmește o ”asigurare”, o chestie cică introdusă anul ăsta. N-am primit nicio dovadă, nicio chitanță, deci nu pot să zic că am înțeles despre ce e vorba.
 
De ce durează așa mult trecerea frontierei pe partea ucraineană?
Pe lângă procesul de verificare lent, trecerea pietonilor nu este tratată separat (ca la români), ci pietonii (foarte numeroși!) împart cu mașinile aceleași ghișee 3 și 4. Probabil că normal ar fi să stea la coadă după mașini, dar ei depășesc coada și merg direct la ghișee. Asta se compensează cu faptul că șoferii nu trebuie să stea la coadă după pietoni, ei merg direct la ghișee.

În plus, dacă în mod normal la ghișeele 3 și 4 n-ar trebui să cobori din mașină, acum recomandarea este să o faci, ca să nu fie timp mort între plecarea mașinilor. Deci după ce agentul vă verifică mașina, o persoană din mașină ar fi bine să meargă deja la ghișee cu toate pașapoartele persoanelor din mașină, talonul mașinii și bilețelul. Preferabil NU șoferul, pentru ca șoferul să poată muta mașina mai in față când se mișcă coada.

Trecerea frontierei a durat 1h30min la dus și 1h la întoarcere.

După ultima barieră, te așteaptă un băiețaș care schimbă grivne, și din povești se zice că are curs bun. Noi n-am oprit.

În schimb, am oprit la semnalele acustice și luminoase ale poliției, imediat după intrarea pe drumul național H09, la ieșirea din Slatina. Polițistul m-a acuzat că n-am oprit la indicatorul ”Stop” și, deși eu văzusem doar un ”Cedează trecerea”, n-am comentat. Era clar că ieșiseră la ciupeală, iar eu eram victima ”fără șapcă”. Mi-a arătat pe telefon un text tradus cu Google Translate cu ”Ați încălcat regulile de circulație”... long story short, 200 lei s-au evaporat subit :-)

Când ne pregăteam s-o luăm din loc, opresc lângă noi bistrițenii care erau în spatele nostru la vamă și ne întreabă dacă am mai fost la Bukovel. Noi negăm. ”Și știți drumul? Că v-am văzut că ați oprit să întrebați...” N-apuc să răspund, că ei lansează invitația să-i urmăm. Acceptăm invitația prietenoșilor bistrițeni, însă mi-e cam greu să mă țin după ei, căci mie mi-e milă de mașină pe asfaltul deteriorat al șoselei pe care rulăm. Nu trec 10 km și bistrițenii opresc - au pană la o roată!

Dacă ei au fost prietenoși cu noi, ne-am gândit să le răspundem la fel și să stăm cu ei să-și rezolve pana, poate chiar să ajutăm. Mașina lor (un Audi A6 destul de nou) nu are roată de rezervă, ci compresor și spumă de reparație, însă sistemul de spumare e înfundat, deci nu pot să rezolve. Până la urmă, ingeniosul șofer introduce în tăietura anvelopei o bucată de chingă, artificiu care îl va ajuta să ajungă cu bine la prima vulcanizare deschisă (posibil în Slatina, dar probabil doar în Sighet).

Între timp le povestesc faza cu poliția și îi asigur că ne descurcăm să ajungem la Bukovel folosind GPS-ul. În România (și mai nou în UE) folosim Waze și Google Maps pentru traficul lor în timp real, iar în străinătate folosim Scout pentru funcționarea lui cu hărți offline. (acesta din urmă se pregătește să lanseze un update chiar în perioada imediat următoare, iertată-mi fie această reclamă deloc ascunsă)

Recomandarea mea pentru cei care circulă mult cu mașinile? O asigurare de asistență rutieră!

Am continuat singuri drumul până la Bukovel, un drum în care porțiunile de asfalt proaspăt au alternat cu cele cu cratere mai mici sau mai mari. Fiind noapte și ninsoare ușoară, a fost destul de obositor și enervant. Am scos medie de 40 km/h pe cei 100 km de la vamă până în Bukovel. La întoarcere, fiind zi și vreme bună, am reușit să ridic media la 50km/h și a fost mai ușor dacă am văzut din timp unde să reduc viteza sau cum să fac slalomul mai eficient printre gropi.

Dacă aș mai merge încă o dată, aș alege să trec granița dimineața foarte devreme (gen ora 6:00) și să merg direct la pârtii. N-ar fi coadă la vamă și aș conduce pe lumină și la dus, și la întors.

Atenție! Pe drum există două puncte de control. Sunt marcate cu indicator ”STOP - Control”, iar una dintre ele are o barieră pe una din benzi. E obligatorie oprirea, indiferent dacă este sau nu cineva pe afară! După care se continuă deplasarea, dacă soldații înarmați nu solicită staționarea pentru control. Noi n-am fost opriți pentru control.

Hotelul n-a fost super, dar suficient pentru nevoile noastre. Au vorbit românește la recepție, camerele au fost curățele, au avut mâncare bună la restaurant, ne-au dus și ne-au adus cu mașina la și de la pârtie (inclus în preț). Cu taxi ar fi 100-150 grivne (7-10 lei) o cursă de la hotel la pârtii. Bineînțeles că se poate merge și cu mașina la pârtii, se plătește o sumă infimă pentru parcare.

Foto 2. Borș ucrainean, servit cu capac din pită

La pârtie (skipass-uri), la hotel, la restaurant și inclusiv la magazinul alimentar aflat fix lângă hotel am plătit cu cardul. Pentru taxi, gherete pe pârtie, bacșiș la restaurant, se pot schimba grivne la pârtie (în centru, zona P1), sau se pot scoate bani de la bancomate.


Pârtiile sunt cam ușurele și scurte (comparativ cu Slovacia, nu mai zic de Austria). Sunt destul de late și aerisite. Nu se strică prea repede, deci pentru cei mai puțini matinali n-ar fi o problema să vină la schi de la prânz (există chiar un skipass dedicat lor).

Foto 4. Noi suntem matinali, obișnuiți din cantonamentele în Austria :-)

Instalațiile sunt semi-rapide (scaunele nu ies de pe linia principală stații, dar cu bandă de accelerare pentru schiori) sau rapide (scaunele ies de pe linia principală în stații), majoritatea telescaune de 4 locuri, neacoperite. Fiind un weekend la final de sezon, n-a fost prea mare aglomerația, dar am stat la unele telescaune câte 3-4-5 minute la coadă (cu maxim 6-7 minute, ceva mai rar). Îmbulzeala la coadă e mai intensă decât în România, se călăresc schiurile în ultimul hal, unii aproape că te împing/îmbrățișează din spate! :-)

Atenție la kamikaze pe pârtie! Nicăieri până aici n-am mai văzut atâtea căzături spectaculoase, de la tot felul de vitezomani începători. Dar doar o intervenție Salvamont cu targa, deci sunt rezistenți.

Foto 5. Sunt mulți care schiază cu pernițe pe fund... Modă? Sau își protejează partea cea mai importantă a corpului?

O chestie care m-a deranjat și pe care am mai întâlnit-o doar în România - boxele pe stâlpii de telescaun. Zbârnâie o muzică ciudată, reclame și lecții educative de civilizare a schiorilor (poate-poate se mai civilizează și ucrainenii).

Per total, n-a fost rău, aș reveni, dar cred că ar fi mai bine pentru 3 zile de schi, căci drumul nu e scurt.

O comparație cu cifre între Bukovel și Jasna, din punctul meu de vedere.
Distanța față de Cluj: Bukovel - 320km, Jasna - 600km.
Consum combustibil (medie 7l/100km): Bukovel - 45 l, Jasna - 84 l
Cost combustibil estimat (pret 5.6 lei/litru, martie 2018): Bukovel - 250 lei, Jasna - 470 lei
Timp în mașină (inclusiv vama): Bukovel - 6h-7h30min, Jasna - 7h-8h30min
Taxe de autostradă: Bukovel - 0, Jasna - 20 euro
Drum pe autostradă: Bukovel - 0, Jasna - cca. 270km
Drum rău: Bukovel - 80km, Jasna - 5km (la ieșirea din Ungaria spre Slovacia)
Cazare decentă (cameră dublă, la 5-10km de pârtii): Bukovel - 24 eur/noapte, Jasna - 40 eur/noapte
Skipass (2 zile, sezon): Bukovel - 250 lei, Jasna - 320 lei* (*cumpărat online cu 3 zile în avans, altfel e mai scump!)
Pârtii: Bukovel - 65km, Jasna - 42km

În comparație mai pot conta:
- unde sunt mai aerisite pârtiile: Bukovel
- timp de așteptare la cozi: similar
- instalații moderne: Jasna
- lungime și dificultate pârtii: Jasna
- calitatea pârtiilor de-a lungul zilei: Bukovel
- peisaj: Jasna (telecabina urcă până la 2000m altitudine)
- număr redus de kamikaze pe pârtie: Jasna
- vorbitori de engleză: Jasna
- civilizație: Jasna
- roaming gratuit: Jasna



Comentează folosind contul Facebook:

3 comentarii

  1. Chestia cu pernițele e foarte utilă pe telescaunele fără cupolă când ninge, păcat că arată complet ridicol în rest :))
    Acum opt ani am avut în UA exact aceleași experiențe nasoale cu drumurile, polițiștii, kamikaze pe pârtii, plus toxinfecții alimentare la toată lumea; am încercat de două ori cu aceleași rezultate și-am lăsat-o baltă, prea Estul Sălbatic...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Și uite așa, comparativ, ne dăm seama ce țară civilizată avem :-)

      Ștergere
    2. Exact. Se poate întotdeauna mai rău! Și chestia cu călcatul obligatoriu pe cozi la telescaun, ilustrat perfect în poza de mai sus :))

      Ștergere

Pagina de pornire