0 13.5.20 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2020/05/parang-drumetie-3-zile-lacurile-mandra-verde.html

Parâng: drumeție de 3 zile cu campare lângă lacurile Mândra și Verde (21-23 iunie 2019)



Traseu alambicat: Cotul Jiețului - Valea Jiețului - Refugiul Agățat - stâna Roșiile - Lacul Mândra - Șaua Gruiu (PR) - Vf. Parângul Mare - Vf. Gemănarea (BR) - Vf. Slivei - Muchia Slivei - Stâna Roșiile - Muchia Slivei - Valea Slivei (potecă nemarcată) - Lacul Verde - Plaiul lui Dăncilă - Cotul Jiețului (CG) [Track GPS]

Pe final de iunie urma să avem o vineri liberă de la birou, așa că ne-am gândit să mergem undeva două nopți cu cortul. N-aveam un plan concret, iar când mai rămăseseră doar vreo 2 zile, ne-a lovit și prognoza meteo cu instabilitate atmosferică accentuată pentru aproape toată țara.

Pe malul lacului Mândra

Prognoza asta ne constrânge, dar nu ne ține acasă, drept urmare am decis să mergem spre Parâng și să dormim 2 nopți la lacurile din căldările nordice. Planul ar fi să dormim prima noapte la lacul Mândra, dar dacă vremea e prea dificilă atunci să rămânem peste noapte la refugiul Agățat, iar a doua noapte să ajungem la lacul Verde.

Foarte relaxați am plecat din Cluj târziu de tot vineri dimineața și tare bine am făcut. Pe când eram la Hațeg s-a dezlănțuit natura și a plouat torențial cu tunete și fulgere. A plouat în continuu până am ajuns la Cotul Jiețului, unde am mai stat vreo 20 de minute să mâncăm și să așteptăm să se oprească de tot ploaia.

Pe drum erau peste 30 de grade in atmosferă, dar aici, în mijlocul munților, aveam sub 15. Vreme ideală pentru urcat!

Era deja după-amiază când am intrat noi în traseu, dar acum vremea ținea cu noi, iar cerul era variabil: când înnorat, când senin. Am mai prins și 2-3 stropi de ploaie, dar soarele a ieșit și ne-a uscat imediat.


Am oprit câteva minute la refugiul Agățat să-l inspectăm, dar nu avea rost să rămânem, am continuat urcarea, vremea era prea bună. Iar înainte de apusul soarelui am ajuns la lacul Mândra, destinația noastră finală pentru ziua de azi.

O trecere prin apa rece ca gheața


Zona fostei stâne Roșiile


Găsim lacul aproape înghețat, înconjurat de zăpadă din belșug. Punem cortul într-un loc frumos amenajat și apoi mă uit la termometru: 2 grade Celsius! Vom dormi în frigider.

În căldarea nordică a lacului Mândra, zăpada rezistă și după solstițiul de vară

Facem un ceai fierbinte și plănuim ziua de mâine: ne vom trezi devreme și vom încerca să evităm ploaia prognozată pentru miezul zilei.


A doua zi aproape că am exagerat :-) La 7:00 eram mâncați și cu rucsacii în spinare, iar la 8:00 eram deja pe top-ul Parângului, vf. Parângul Mare (2519 m). Aici facem o pauză mai lungă, admirăm peisajul la 360 grade și urmărim un șoricel care se ascunde de noi printre pietre. Dar norii care deja se văd amenințători peste Retezat ne reamintesc prognoza meteo de azi, așa că ne urnim din loc înspre muchia Slivei.

Urcarea dinspre lacul Mândra spre șaua Gruiu

Spre muchia Slivei


După vf. Slivei începem coborârea pe muchia omonimă, folosind o potecă ciobănească marcată cu momâi și ajungem într-o zonă din care deja putem vedea lacul Verde, destinația finală a zilei de azi. Distanța nu e foarte mare, dar poteca lipsește, ar trebui să coborâm pe lespezi de piatră. Vremea încă e acceptabilă, chiar dacă deja s-a înnorat destul de tare, așa că decidem să folosim totuși potecile ciobănești, pentru confort și siguranță.

Caprele negre se răcoresc pe un petic de zăpadă


Pe muchia Slivei


Drept urmare coborâm din nou spre stâna Roșiile și încercăm să dibuim poteca care traversează culmea de pe care tocmai am coborât. Poteca ciobănească nu e foarte clară, ne mai luptăm cu 2-3 jnepeni, începe și ploaia, deci foarte distractiv :-) Ne adăpostim 20 de minute sub o stâncă, din fericire ploaia asta e scurtă și fără descărcări electrice. Dar din depărtare se aud deja tunetele amenințătoare.




Ajungem pe culme și dibuim poteca de coborâre spre valea Slivei, e mai clară și ne duce până în vale, unde ne intersectăm cu marcajul cruce galbenă, undeva sub lacul Verde.

Tunetele se intensifică și noi nu știm ce să facem: să punem cortul aici sau să ne grăbim să ajungem la lacul Verde. Cu privirea în toate direcțiile pentru identificarea unui loc potrivit pentru cort, alegem totuși să urcăm și, gâfâind, ajungem la jnepenii din zona lacului.

Suntem foarte aproape de lac, poteca nu mai e așa clară, suntem într-o zonă înierbată între ape, diverse pâraie curg printre jnepeni. În plus, începe să și picure. Complet neprevăzut, dintre jnepenii de 2-3 metri înălțime aud pe cineva fluierând. Încerc să fluier și eu, dar nu-i chiar ușor să gâfâi și să fluieri în același timp. Fac câțiva pași și găsesc doi tineri care prânzesc liniștiți. Mă rog, și mai liniștiți acum când au văzut că foșnetele pe care le auzeau nu erau produse de urși.

O recunosc imediat pe Alexandra și facem cunoștință și în afara lumii virtuale. Schimbăm efectiv doar 2-3 vorbe și... fiecare în treaba lui, căci ploicica se întețește. Ei o iau la vale, iar noi punem cortul cu viteza luminii. Ajunși în cort, ne dăm seama că poate era frumos să-i invităm să rămână în vastul nostru apartament de 2 metri pătrați, măcar până trecea ploaia.

Locul de campare dintre jnepeni, în apropierea lacului Verde

Ne calmăm și ne apucăm de gătit. Am tot gătit, am mâncat, ne-am făcut siesta, iar intr-un final, a ieșit soarele, așa că am ieșit și noi pe afară, să admirăm lacul, rhododendronii și păsărelele care ciripeau.
După apus, nenumărate musculițe ciupitoare ne-au trimis spre cort la culcare. De data asta, n-am mai avut parte de temperaturi de frigider, ci puțin sub 10 grade Celsius.




În a treia zi nu ne-am mai trezit cu ceas, am zăbovit destul de mult prin tabără până am luat-o ușurel la vale. Nicio peripeție la coborâre, poate mici emoții căci am trecut pe lângă niște răhăței proaspeți destul de mari și n-am fi vrut să dăm nas în bot cu producătorul.

Per total, un week-end perfect!


Comentează folosind contul Facebook:

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Pagina de pornire