0 26.2.21 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2021/02/tura-de-iarna-si-mare-de-nori-de-pe-muntele-Curatel-varfurile-Ineut-si-Rosu-muntii-Rodnei.html

Rodnei: mare de nori văzută de pe muntele Curățel, vârfurile Ineuț și Roșu (20-21 februarie 2021)



Traseu: Șant - dealul Frasinului - vârful Capul Beneșului - refugiul Curățel - muntele Curățel - Șaua cu Lac - șaua Inețului - vârful Ineuț - vârful Roșu - vârful Cobășel - Valea Blaznei

După toate ieșirile pe schiuri de tură din această iarnă, care au avut în general scopul de a schia, mi s-a făcut dor de o tură pe schiuri, dar în care să parcurgem o bucată dintr-o creastă, un munte... Marius mi-a împărtășit ideea și astfel am pus la cale un traseu care speram să îndeplinească pofta. Dragoș ne-a anunțat că e disponibil așa că echipa era conturată, fiind deja era vineri.

Pentru că prognoza era destul de rezervată în ceea ce privea numărul orelor cu soare pentru sâmbătă, nu am pornit cu noaptea în cap și abia la 11 fără am pornit de pe valea Cobășelului, Șant.

Zi cu mult soare și mare de nori

Partea bună a fost că peste noapte s-a așternut o palmă de zăpadă, iar astfel la nici 100 m distanță de mașină ne-am pus pe schiuri. Ulița ne-a condus spre ultimele case așezate la poalele dealului Frasinului (așa e pe hartă, dar sătenii îl știu ca dealul Arșitei), iar niște urme proaspete de om și de patrupezi se pare că au ales fix direcția înspre care ne îndreptam și noi. La scurt timp după pornire am început să vedem tot mai bine întinsul sat Șant, iar razele de soare au reușit să treacă tot mai des printre norii de mai devreme. 

Ne-am urcat pe schiuri la doar 100 de m distanță după plecarea de la mașină 

Uliță care ne-a condus spre dealul Frasinului

Eram tot mai aproape de mijlocul de zi, soarele topea alert zăpada de pe copaci, iar Marius a glumit că urmează să se topească și stratul pe care înaintam. Drept urmare am băgat piciorul în accelerație, pardon, mai bine în clăpari și repede am ajuns în punctul în care drumul și-a schimbat direcția de înaintare. Aici, la umbră, am găsit strat de nea care avea bază. Iei! 

Gospodărie de vară la capătul satului

Priveliști spre culmea vârfului Șuvărosu și amintiri dintr-o cu tură cu cortul pe acolo

Curând, în urmele proaspete am reușit să identificăm una de clăpari, altele de bocanci, semn că e foarte posibil ca cineva să fi ieșit la schi pe acest deal. Nu trece mult și îi prindem din urmă pe făptași: un domn pe la 50 de ani cu o pereche de schiuri de freeride în spate și doi tineri (fiul dânsului și un vecin), toți localnici în Șant, acompaniați de doi câini. Am schimbat câteva vorbe, apoi am continuat, dar în cele din urmă am înaintat oarecum concomitent și astfel am mai povestit. Am aflat că ei urcă până în Poarta Beneșului (toponim pentru șaua de dinaintea vârfului Capul Beneșului) de unde vor schia. Cu toate că domnul era singurul care-și făcea urme perpedes am rămas impresionați de condiția fizică pe care o avea, fiind mai tot timpul în apropierea noastră, spre deosebire de tineri care au rămas mult în urmă. 

Fânațe deasupra satului Șant, valea Someșului Mare

Jocul norilor deasupra crestei

Revenind la traseu: tura noastră a început la 630 m altitudine, iar până pe vârful Capul Beneșului, 1587m, am urcat continuu. Panta nu a fost moale, însă de pe la 1000 m în sus zăpada era suficient de generoasă, și astfel am dat peste niște căușuri fotogenice. 

Soarele de mai devreme s-a domolit, vântul a început să adie, iar noi am putut admira norii care se jucau pe creasta celor trei: Ineu, Ineuț, Roșu. 

Localitatea Șant văzută de pe dealul Frasinului

Acumulări serioase pe dealul sudic pe care am ales să urcăm

Pe acest deal am mai fost în urmă cu 10 ani în sensul coborârii, însă nici atunci sau cu alte ocazii nu am făcut ocol pentru a ajunge pe vârf. Acum am urmărit muchia dealului până în punctul cel mai înalt moment în care ne-am luat la revedere de la săteanul din Șant (tinerii erau în fundal, la o oarecare distanță) iar apoi am schimbat direcția spre nord, către muntele Curățel. 

Un căuș fotogenic, unul din cei 3 localnici ieșiti la schi și cățelul acestuia

Ultimii metri înainte de vârful Capul Beneșului

Plafonul s-a stabilit undeva de la cota 1550 în sus, iar noi am inițiat marșul prin zăpadă umedă și grea... Cele câteva ore cu soare printre nori au reușit să înmoaie stratul depus peste noapte, căci ne aflăm în partea de sud a munților Rodnei. Nu am avut încotro și ne-am adaptat, curățând des zăpada care s-a lipit de schiuri și cu pași mici, dar sigur, undeva pe la 15.30 am dovedit diferența de nivel ce o aveam în cale de dimineață.

Peisaj hibernal și culmi sudice învăluite de nori

Țarcuri de oi pe pante spre valea Cobășelului

La refugiul Curățel erau ajunși doi oameni de munte din Cluj, ulterior apusul a venit cu ceață, așa că am socializat cu distanțare până ne-am retras la somn. 

Refugiul Curățel văzut de la distanță

Duminică dimineață am părăsit refugiul la ora 7 și așa cum era anunțat orele de vreme bună tocmai împingeau plafonul spre vale. Răsăritul soarelui, clocotul, jocul valurilor din marea de nori le-am prins de pe schiuri, și cu toate că eram în mișcare parcă ne aflam într-o lojă de teatru.

Zăpada s-a întărit puțin, însă numai cât trebuie; pieile au avut priză bună, noi nu ne-am afundat mai deloc, schiurile au fost fericite căci nu se mai lipea de ele, într-un cuvânt: condiții bune!

Bună dimineața, soare!

Plafonul tocmai a început să o ia spre vale făcând loc soarelui

Umbre lungi spre vârful Corongiș

Am continuat pe schiuri până în Șaua cu Lac, cu excepția a două porțiuni scurte unde am făcut tranziția la colțari.

Clocot și vârful Capul Beneșului, loc pe unde am trecut în ziua precedentă


Schiori pe dantelă de zăpadă

Urcare matinală pe muntele Curățel



Vizibilitatea bună ne-a permis să facem ture de orizont și să tot privim spre întinsul Călimani, Bârgul cu al lui Heniu, mai târziu munții Maramureșului atât partea din țara noastră cât și creste de la vecinii ucrainieni, Suhardul, Rarăul, munții Bistriței și, mai departe, Ceahlăul.

Mare de nori până departe

Submarinul muntele Curățel


Scoică de zăpadă

Vârful Roșu

Foarte aproape de Șaua cu Lac, față în față cu Ineul, dar și pe marginea unui cornișe lungi

Din Șaua cu Lac, Marius a identificat un loc propice pe unde să începem coborârea peste cornișa lungă care se înclina spre est. Echipați corespunzător am trecut de partea mai abruptă, iar apoi ne-am răsplătit cu o pauză de energizare.

Cu pași mici ne-am urnit spre cei 2222 m ai Ineuțului, depășind cu atenție câteva zone. Nu am poposit pe vârf deoarece un vânticel ce era mai aprig decât cel anunțat ne-a luat imediat în primire. Cu toate că am mai fost iarna pe aici, acum am avut parte de cele mai mari cornișe pe acest segment de creastă, iar în zona șeii dintre Ineuț și Roșu sunt cu adevărat impresionante. 

Zona dintre Ineuț și Roșu are câteva porțiuni scurte, dar înguste așa că am rămas pe colțari, chiar dacă între acele puncte repere ar fi mers și pe schiuri.

De asemenea, de-a lungul acestei zone de creastă am zărit multe de urme de râs, excremente, puncte în care am putut observa cum a mers chiar până pe marginea cornișei și a privit în hău.

Coborâre peste cornișa aflată la est de Șaua cu Lac

Pas cu pas spre Ineuț- 2222 m


Coborâre spre șaua dintre Ineuț și Roșu

Fundal cu vârfurile Ineu și Ineuț

Chiar înainte să facem ultimii pași spre vârful Roșu au apărut 2 drumeți din direcția Valea Blaznei, care ne-au făcut o poză la toți 3, iar mai apoi am trecut de proemineța vârfului propriu zis și am făcut tranziția pe schiuri. 

Porțiune spre vârful Roșu

1000 m de coborâre de pe vârful Roșu până la Alpina Blazna

Am început coborârea precaut căci eram cu rucsacii mari, iar la un moment dat ne-am întâlnim tocmai cu Tibi Ușeriu care avea un mesaj pentru noi din partea colegului Dorin. Am aflat că Dorin și Vlad ne-au transmis că ne vor duce să recuperăm mașina din Șant, așa că numa bine am pus de o pauză de masă într-o nouă lojă deasupra mării de nori, spre Suhard, Bistriței și Călimani și i-am așteptat pe cei doi care își croiau urme după o coborâre.

După ce ne-am întâlnit am continuat coborârea, fiindcă de la cei 2113 m ai vârfului Roșu și până la complex Alpina Blazna aflat la cota 1100 m e numai la vale. Zăpada nu a fost cea mai strălucită, apoi sub vârful Cobășel am intrat în nori, dar pe coborârea de pe pârtia de aici marea de nori a început să se spargă.

Lojă cu vedere spre Suhard




O ultimă privire spre înălțimi, înainte de a intra în mare de nori

Viraj cu viraj ne-am apropiat tot mai mult de mare...

Coborâți la Alpina Blazna am zăbovit o vreme hidratându-ne pe prispa complexului și admirând dealul fain și impozant pe care am urcat ieri pe vârful Capul Beneșului.

Mersi Vlad și Dorin pentru logistică, Marius și Dragoș pentru urme, povești, companie și poze!




Comentează folosind contul Facebook:

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Pagina de pornire