4 17.2.11 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2011/02/o-zi-in-tibles-13-februarie-2011.html

O zi în Tibleş (13 februarie 2011)



Participanţi: Adi, Creţu, Dan, Dani, Marian, Sory şi Alina.

Text: Dan.
Foto: Dan, Alina.

Foto 1. În Ţibleş e iarnă!

Am pornit destul de târziu din Cluj, având în vedere că e un drum destul de lung până la ultima localitate - Groşii Ţibleşului - (126 de km), plus încă ~8 Km de drum forestier. Pe lângă asta, luând la socoteala faptul că nu am putut urca cu una din maşini până la clădirea ocolului silvic, a însemnat că am pornit în traseu abia pe la ora 11. Ţinta noastră era să ajungem cel puţin pe vârful Arcer, iar de acolo pe vf. Ţibleş.


 Dar socoteala pe care o făcusem se potrivea mai mult pentru o tură de vară... asta dacă vroiam să ajungem cât de cât pe lumină la maşini. Pe vale am mers destul de repede, pentru că zăpada (da!..zăpada ) eră batută de TAF-uri. Dar înainte de curba strânsă care urcă spre fosta mina s-au terminat şi urmele.

Foto 2. Valea Bradului

Foto 3. Spre fosta mină

Foto 4.

În schimb am dat de nişte urme proaspete de rachete, pe posesorii cărora am avut ocazia să-i întâlnim mai sus pe munte..tot clujeni şi ei. Cu cât urcam mai sus cu atât zăpada era tot mai mare iar noi înaintam tot mai greu. Atât de mare era, încât îndrăznesc chiar să spun că în poiana Arcerului erau condiţii foarte bune pentru schiat. La asta nu ne-am aşteptat, după toate previziunile sumbre pe care le auzisem! Oricum, noi am înaintat viteji prin zăpadă şi în scurt timp am ajuns la refugiul Arcer, de unde, după puţină mâncare şi ceai, am pornit spre vârful cu acelaşi nume. Aici lucrurile s-au complicat puţin pentru că pe alocuri, sub stratul de powder, era un strat de zăpadă îngheţată pe care alunecam.

Foto 5.

Foto 6.

Foto 7.

Dar încet, urcând printre brazi uscaţi, ienuperi şi alte feluri de arbuşti, am ajuns şi la zona mai stâncoasă, unde zăpada era complet îngheţată. Am ajuns aici după 5 ore de când am pornit în traseu (adică pe la 16). Ne aflam aproximativ la 100 m diferenţă de nivel de vârf, şi ştiam că dacă vom urca, cu siguranţa ne va prinde noaptea la coborâre.

Foto 8. Vf. Arcer

Foto 9. Ţibleşul

Aşa că am decis acolo şi atunci să coborâm, dar şi aşa ne-a prins noaptea pe drum...mai mult pe mine şi pe Sory, care ne-am întors pe jos până la prima maşină. Per total, tura a fost faină şi surprinzătoare din punctul de vedere al zăpezii!



Comentează folosind contul Facebook:

4 comentarii

  1. BRAVO ! , ... si de aceasta data instantaneele foto sant nemuritoare in a lor frumusete .
    Cu Consideratie ,
    cristi .

    RăspundețiȘtergere

Pagina de pornire