0 15.5.17 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2017/05/vreau-sa-vad-rasaritul-de-pe-peleaga.html

”Vreau să văd răsăritul de pe Peleaga!” (13-15 august 2016)



Astea au fost cuvintele Simonei de cum am terminat de ridicat corturile la Bucura. Dorința arzătoare se citea în ochii ei, alimentată de ratarea spectacolului din Călimani în urmă cu două săptămâni.

”Păi stai... că nu-i așa simplu”, i-am răspuns eu. ”N-am mai fost pe traseul de urcare pe Peleaga din 2010, n-am track-ul GPS, iar poteca nu-i foarte evidentă pe bolovani. Ce să zic... putem încerca. Hai să vedem la cât ar trebui să ne trezim.”

Foto 1. Cum ai vrea să-ți începi ziua?

Dar să începem cu începutul.

Pentru weekendul prelungit de Adormirea Maicii Domnului (15 august) am ales să mergem la Bucura Fest. Știam că Retezatul e foarte aglomerat în august, dar l-am ales pentru că e departe de Iași (deci mai greu accesibil pentru Alin și Simona în weekendurile ”scurte”) și pentru că mergeam cu Roxana și Cristi, care nu mai fuseseră în astfel de drumeții. Vremea se anunța foarte bună, singura excepție fiind temperaturile scăzute pentru această perioadă a anului.

Planul de acasă era să ne relaxăm... și am început cu dreptul, căci cred că am ajuns chiar ultimii în parcarea din Poiana Pelegii, ne-am scos mâncarea și am mâncat liniștiți, după care am descărcat toate bagajele și țuști! la vale pe drum să parcăm mașina, că doar parcarea era plină ochi, plus ditamai coada de 1km de mașini parcate pe marginea drumului. Cu atâtea mașini în zonă, am început urcarea spre Bucura cu gândul că s-ar putea să nu mai fie locuri de cort. :-)

Pe traseul de urcare ne-am intersectat și cu un grup de tineri cu rucsaci mari, pe care i-am întrebat, mai în glumă, mai în serios, dacă s-au terminat locurile de campare. Ne-au răspuns că sunt locuri, dar ei coboară de frig, căci răbdaseră în noaptea precedentă. Acum am schimbat emoțiile înspre starea vremii. Eram pregătiți pentru vreme rece, dar oare cât de rece va fi noaptea?

Pe un vânt tăios am ajuns la Bucura, corturi erau cu nemiluita, iar noi am găsit un loc decent într-o mini turbărie de pe cărarea înspre toaletă (sau - mai academic - un grup compact de jnepeni pe versantul estic al văii, printre care trebuie să calci cu grijă).

Foto 2. Piule-Pleșa după apus

Înfofoliți de parc-ar fi fost noiembrie, ne-am strâns între corturi la povestea de seară. Și am luat decizia să fim matinali, ca să încercăm să urcăm pe Peleaga. Le-am zis: ”Culcați-vă liniștiți, dimineață vă trezesc eu.”

În cort am început calculele și mi-a dat cu virgulă: am pus ceasul la 3:45.

N-am apucat să visăm prea mult, ceasul a sunat fără ezitare. Eu, mult mai ezitant decât cesulețul din dotare, m-am ridicat din pat și am dat să ies afară. Deschid folia interioară a cortului și observ că folia exterioară e foarte sclipitoare. Pun mâna și primesc imediat confirmarea: e înghețată!

Îi trezesc pe Roxana și pe Cristi: ”Felicitări, ați supraviețuit prima voastră noapte cu temperaturi negative la cort!”

Ne echipăm rapid și în scurt timp pornim la drum. Claudia și Roxana ne vor însoți doar până la izvor, s-au trezit căci cerul e perfect senin și plin de stele, plus că e perioada Perseidelor. E liniște și pace la Bucura, nu bate vântul, nu s-a mai trezit nimeni altcineva (nu se vede nicio lanternă aprinsă), iar vulpița Bella se plimbă nestingherită printre corturi, ochii strălucindu-i în lumina frontalelor noastre. (Urma să aflu ulterior că, până la întoarcerea fetelor la cort, Bella a dat atacul la plasa noastră cu mâncare aflată în antreul cortului și mi-a mâncat pastele – gătite de acasă – și cașcavalul! Netrebnica!)

Pe urcare n-am avut mari probleme la orientare. Au fost câteva locuri unde am bâjbâit, dar împreună am reușit să mergem 90% pe marcajul turistic și ne-am încadrat în timpul specificat pe indicatorul de la lac.

Pe vârful Peleaga, vântul bătea moderat, deci temperatura resimțită era binișor sub zero grade. Soarele nu s-a lăsat așteptat, a răsărit fix de după Păpușa, o aliniere la care nu m-am așteptat. (vezi Foto 1, mai sus)
Iar suplimentar, umbra ascuțită a Pelegii s-a întins până hăt departe înspre apus!

Foto 3. Primele raze mângâie Retezatul, iar umbra Pelegii înțeapă zările

Întinși la soare și feriți de vânt (plus îmbrăcați cu absolut tot ce-am avut la noi), altfel vezi lumea. Deci ne-am pus la masă, un mic dejun la mare altitudine!

Foto 4. ”Ciudaților, n-aveți somn?”

Ziua a continuat în note relaxate, ne-am întâlnit cu fetele în Curmătura Bucurei și ne-am împărțit din nou în două echipe. Eu și Alin am lenevit o vreme în Curmătura Bucurei, ne-am întins la bronzat, până când o nevăstuică a vrut să-l muște de un deget de la picior. De frică (nu te pui cu cel mai mic carnivor din țară), ne-am încălțat rapid și am luat viteză până pe Bucura I. De acolo am coborât prin Poarta Bucurei pe la lacurile Florica și Viorica. Restul au mers până pe Retezat și s-au întors tot prin Poarta Bucurei, dar de la Tăul Porții au venit direct la cort.

Foto 5. ”Haha, vi-i frică de un șoricel?”

Foto 6. Mai stau și alții la bronzat

A urmat o noapte mult mai caldă decât precedenta (cu o temperatură minimă cu cca. 10 grade mai mare) și o zi în care am urcat cu toții pe Judele, după care am coborât la mașini.

Foto 7. Urcuș spre Judele

Foto 8. O privire înspre Tăul Judele

Foto 9. La coborâre, pe curbă de nivel

În goana după poze am fugărit și două păsărele cu comportamente complet opuse, un fluturaș de stâncă necooperant și o fâsă de munte aproape domesticită :-)








Comentează folosind contul Facebook:

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Pagina de pornire