Vacanță în Georgia - schi în regiunea Mestia (12-18 februarie 2017)

Cea de-a doua parte a vacanței a început o dată cu transferul din Gudauri în Kutaisi. Acest transfer a fost plin de emoții pentru că acum am nimerit un "crazy driver" - așa cum chiar el s-a autointitulat, dar după 4 ore am coborât teferi din mașina lui.
După acea porție de stres am avut noroc să nimerim niște gazde foarte cumsecade la casa de oaspeți din Kutaisi și, încet, încet am revenit la gânduri mai bune. Chiar dacă deja eram destul de obosiți (psihic - cel puțin) ziua nu era nici pe departe de a fi gata!
Pe lângă vizitarea orașului aveam două necunoscute despre care era nevoie să ne informăm: dacă drumul spre Mestia era deschis și apoi să ne rezolvăm un transport până acolo.

Foto 1. Vârful Tetnuldi văzut din Mestia

Foto 2. Colaj din Kutaisi

După cum spuneam, la guesthouseul la care am avut cazare am dat peste niște oameni tare binevoitori și astfel, aveam asigurat transportul dus-întors spre cea de-a doua zonă din Caucaz.
Svaneti e o provincie în nord-vestul Georgiei. În ciuda faptului că aici se înalță vârfuri între 3000 și 5000 de m, Svaneti reprezintă zona cea mai locuită din lanțul muntos amintit. Totodată, patru din cele zece cele mai înalte vârfuri ale Caucazului sunt localizate aici.
După noaptea petrecută în Kutaisi, cel de-al doilea oraș al Georgiei, eram pregătiți de călătoria spre Mestia, principala localitate din Svaneti.

Foto 3. Pauza pe malul lacului Jvari; pe celalalt mal se află Abkhazia - una dintre cele două zone deținute de ruși pe teritoriul Georgiei 

Însuși proprietarul casei de oaspeți la care am stat, urma să ne conducă spre Mestia. Mai bine de atât nu știu dacă se putea...
Din câte știam nu erau probleme cu drumul (eventuale alunecări pe drum), însă chiar și așa, pentru ca cei ~230 de km să treacă mai ușor facem o oprire la palatul din Zugdidi.
Zugdidi e ultima localitate mai mare prin care am trecut, înainte să intrăm pe urcarea foarte lungă spre Mestia (100 de km! de-a lungul unei văi).
De aici încolo drumul de munte a serpuit în continuu printre cătune mici și foarte mici, cocoțate de o parte și a alta a versanților văii, iar vârfuri de peste 3000 de metri ne-au atras privirile.
Din câte am înteles drumul a fost reabilitat nu demult și astfel e deschis pe tot parcursul anului. Totuși, adeseori, acesta poate fi închis pentru scurt timp din cauza unor eventuale curgeri de zăpadă / pâmânt/rocă de pe versanți.
Noi am parcurs diștanta Kutaisi - Mestia astfel: 6 ore la dus, aproape 9 ore la întoarcere.
Vara cel mai probabil distanța poate fi acoperită într-un timp mai scurt.

Foto 4. Suntem în Mestia, la 46 km distanță față de satul Usghuli

Spre deosebire de Gudauri, aici am avut cazare la vila unei familii de georgieni, iar atmosfera a fost cât se poate de autentică.

Foto 5.  Statuie în piața centrală

Foto 6. Primul turn lângă care am ajuns... (detalii despre turnurile de pe teritoriul Svaneti - aici)

Foto 7. Creste ce se ridică în orice direcție

Foto 8. Apusul primei zile în noua regiune în care am ajuns

Fiindcă mai era ceva timp până la lăsarea întunericului am pornit într-un tur de recunoaștere al localității Mestia. Asfaltul de pe strada principală era acoperit de o gheață groasă și șanturile formate în ea ne-au șocat la început, însă după ce ne-am plimbat puțin spre centru am observat că cei din jur erau foarte relaxați. Majoritatea mașinilor aveau gardă înaltă și 4x4 astfel că reușeau să urce pe ulițele abrupte acoperite, evident, și ele cu gheață și zăpadă.

Foto 9. 

Foto 10. O parte din Mestia

Foto 11.  Vârful Tetnuldi - 4858 m (cel din dreapta)

Foto 12. Zoom cu vârful Tetnuldi

Pe când soarele se pregătea de apus am mărit pasul și am urcat pe una dintre ulițele care ne-a oferit priveliște spre zona în care tocmai am ajuns. Stațiunea e înconjurată de vârfuri cu altitudini între 3000 și 5000 m, unul mai cunoscut și mai fotogenic ca celălalt. Vârful Tetnuldi s-a arătat printr-o fereastră prin nori și a fost cireașa de pe tort a apusului din acea zi. Pe înserate am coborât în centru și am intrat într-unul dintre restaurantele din centru. Deoarece atât pereții localului cât și blaturile de sticle ale meselor erau pline de mesaje / suveniruri lăsate de cei care au trecut pe aici, am subscris și noi tradiției. Ba mai mult, după ce am intrat în vorbă cu unul dintre chelneri am aflat că există 2-3 români care lucrează la domeniul schiabil Tetnuldi.

Foto 13. Răsărit peste creste văzut din fereastra cazării

A doua zi ne-am luat schiurile în spate și am purces către punctul de informare turistică din centru. Până acolo am fost întrebați de câțiva șoferi (localnici care-și oferă serviciile turiștilor) dacă nu aveam nevoie de transport spre unul dintre cele două domenii schiabile din zonă (Tetnuldi / Hatsvali). După ce am intrat în vorbă cu unul dintre ei am aflat care sunt prețurile practicate spre cele două destinații de schi. Aveam în plan și noi să ajungem încolo însă zilele viitoare.

Foto 14. Pe ulița principală în Mestia

La punctul de informare turistică am dat peste doi angajați tineri care ne-au explică în detaliu variantele posibile pentru schi de tură, variantele cele mai folosite pe timp de vară și ne-au oferit niște hărți foarte faine.
Timpul a zburat și era cazul să purcedem în tură (vezi track aici). Până am ajuns la zona unde ne-am urcat pe schiuri, am trecut de ulițele înguste și abrupte și ne-am pricopsit cu 3 căței după noi.

Foto 15. Tură pe schiuri cu pornire din Mestia

Foto 16. Cei 3 căței ne-au însoțit pe tot traseul

Foto 17. Plimbare printre garduri de lemn... ce ne duc cu gândul la Apuseni

Foto 18. În curând ajungem pe platou

În zadar am încercat să-i trimitem spre vale căci n-am avut succes. Poteca clară a fost ușor de urmărit și urcând destul de serios ne-a purtat de-a lungul versantului estic care se ridică deasupra Mestiei.  În capătul curbei de nivel am intersectat drumul care merge spre lacurile Koruldi, însă nu ne-am înscris pe el și am continuat să urcăm printr-o zonă care amintea de fânațele de prin munții noștri. Undeva mai sus am pus de-o pauză pe prispa unei cășute folosită probabil vara de localnicii care urcă cu animalele și apoi am continuat printre fulgi de nea.

Foto 19. Plafonul a coborât încet peste creste...

Foto 20.  Maximul de vizibilitate pe care l-am avut în direcția vf. Ushba

Foto 21. Ta-da! cine ar fi crezut că și pe aici sunt colibe de vară?

Foto 22. La săpat de tranșee printr-un strat generos de zăpadă

Foto  23. Coborâre prin zăpadă mare

Foto 24. 

Plafonul a coborât tot mai mult și, în momentul în care am ajuns pe platoul unde am reintresectat traseul spre lacurile Koruldi, ne-am întors pentru a prinde condiții cât mai decente pe coborâre. Stratul nou de zăpadă a fost mare astfel că am coborât fără nici o problemă până jos în Mestia.

Foto 25. Băieți, poză!

Fiindcă nu ar fi fost prea distractiv să urmăm poteca pe care am folosit-o pentru urcare, coborârea am făcut-o pe drumul folosit vara de cei care urcă la lacurile amintite mai sus.

Foto 26. Viraje peste valuri albe

Foto 27. Bucurie pe coborâre

Foto 28. Coborâre 

Acest drum ne-a scos în partea de nord a Mestiei, în zona aeroportului (aaa..da! Mestia are un aeroport micuț si zboruri zilnice de pe el). Până în zona primelor gospodării am continuat pe schiuri iar apoi la pas, intersectându-ne cu mai multe grupuri de vaci care circulau libere pe ulițe (aspect cu care deja era obișnuiți).

Foto 29. Schiori și nelipsitele vaci lăsate libere pe uliță

Lihniți de foame am revenit la localul în care am mâncat cu o seară în urmă și apoi la cazare.
Deoarece vremea a fost destul de închisă, următoarele două zile le-am dedicat schiului de pârtie și am luat la rând micuțul domeniu de la Hatsvali și mai apoi domeniul Tetnuldi.
Unul dintre șoferii care ne-a abordat în urmă cu o zi ne-a zărit și în dimineața zilei când doream să ajungem în Hatsvali, astfel că am rezolvat ușor problema transportului. Micuțul domeniu e situat la 8 kilometri distanța de Mestia și e deservit de un telescaun. Lumea nu se înghesuie spre acest loc, deși nouă ne-a plăcut foarte tare. Nu sunt prea multe locuri în care urcând cu o singură instalație poți varia atât de mult ruta pentru coborâre. Variantele sunt atât amenajate cât și neamenjate, iar mestecenii ce cresc la 2000 de m altitudine și zăpada pufoasă te pot duce ușor cu gândul la Japonia.

Foto 30. Schi de pârtie la Hatsvali

Foto 31. Mesteceni la aproape 2000 de metri

Foto 32. Turnurile caracteristice regiunii Svanetii se află în patrimoniu UNESCO

Cel de-al doilea domeniu de schi, Tetnuldi, mai poartă și apelativul "the new Gudauri", aceasta pentru că zona e în plină dezvoltare și pe viitor vor apărea noi instalații. Momentan domeniul dispune de 3 instalații, iar una dintre ele ajunge la ~3100 de m, sub patrumiarul Tetnuldi. Noi nu am prins cea mai bună vreme, însă zăpada bună a făcut ca frigul și vântul să fie mai ușor de suportat.

Foto 33. Un nou răsărit de la fereastra cazării

Ultima zi din Mestia ne-a regăsit pregătind bagajele și fugind cât mai repede spre un punct de panorama, căci azi aveam șanse reale să admirăm vârful Ushba.. pardon! cele două vârfuri cu acest nume: Ushba sud și Ushba nord. Frigul ne-a zorit și am parcurs destul de repede cei câțiva kilometrii în direcția Hatsvali, loc din care cele două vârfuri de ~4710 m s-au lăsat admirate și pozate.

Foto 34. Dimineață cu priveliști

Foto 35.

Foto 36. Vârful Ushba - 4710 m

Foto 37.

Foto 38. Încă o poză cu turnurile care veghează zona

Pe drumul înapoi în stațiune am intrat la muzeul  de Istorie și Etnografic din Mestia, un muzeu care merită atenția voastră dacă ajungeți în zonă.
Fiindcă Mestia o stațiune de unde se pornește pe diverse trasee de trekking, de cățărare, spre ghețari, de asemenea are un aeroport, spital, posta, punct de informare turistica, magazine noi am intitulat-o Chamonix-ul Caucazului.
După amiaza am părăsit zona și după un drum foarte lung și cu emoții, din cauza zăpezii care căzuse în partea inferioară a văii, am ajuns cu bine în aeroportul din Kutaisi și la 3 ore distanță eram la Budapesta.