0 25.8.17 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2017/08/trei-zile-in-zona-lacului-Urlea.html

Trei zile în zona lacului Urlea (13-15 august 2016)



Traseele pe zile
ziua 1: Popasul Vânătorilor (amonte sat Breaza) - PR - fosta cabana Urlea - Curmătura Moșului - PA - refugiu lac Urlea (track aici)
ziua 2: refugiu lac Urlea - ieșire în creastă - BR - Curmătura Zârnei - vârful Zârna - Curmătura Zârnei - PR - și apoi nemarcat până la refugiu Urlea
ziua 3: refugiu lac Urlea - ieșire în creastă - vârfuri Dara și Hârtopu (poteca cu momâi) - Portița Lacului - BR - vf. Urlea - Portița Lacului - PA - refugiu lac Urlea - PA - Curmătura Moșului - fosta cabana Urlea - TR - valea Pojorta - Popasul Vânătorilor (track aici)

Ca de fiecare dată și cu această ocazie mi-am dorit să ajung într-o zonă nouă pentru mine însă, în cele din urmă, am aflat că zona era nouă pentru toți participanții turei.
Accesul spre lacul Urlea l-am făcut dinspre localitatea Breaza, zonă de unde aveam două alternative pentru a ajunge la fosta cabană Urlea. Astfel la urcare am urmat marcajul punct roșu, respectiv triunghi roșu pentru coboarârea din poiana unde se află ruina fostei cabane.
La puțin timp după pornire drumul forestier însoțit de marcajul punct roșu ne-a propus un urcuș susținut, ulterior o potecă care pe alocuri era invadată de vegetație și tufe cu zmeură, iar mai apoi poteca s-a strecurat în pădure și a ieșit la luminiș abia în poiana unde se află fosta cabană.
Poiana Curmăturii, căci așa se numește poiana aflată pe muchia Colții Brezei, e locul unde încă se ruina fostei cabane, și totodată a fost moment în care am văzut ce urcuș ne aștepta.
Următorii ~500 m diferență de nivel i-am câștigat pe o distanță mică, însă la capătul lor am atins golul alpin.
Norii au acoperit cerul albastru și câțiva aflați la o altitudine mai mică ne-au înșotit de-a lungul Șleaului Moșuleței.
Din Curmătura Moșului poteca merge pe curbă de nivel, la est de Culmea Moșului, iar noi am avut pentru prima dată contact vizual cu vârfuri din creasta principală. Tabăra pentru următoarele două nopți am instalat-o lângă refugiul Urlea.


Foto 1. Vârful Iezerului, Portița Lacului și vârful Urlea (de la stânga la dreapta)

Foto 2. După ce ne-am înfruptat cu zmeura găsită mai jos, a venit vremea să culegem gălbiori pentru pastele de la cină

Foto 3. Colții Brezei și poiana cu fosta cabană Urlea

Foto 4. Poteca ne conduce pe lângă refugiul Moșuleața...

Foto 5. ... dar și pe lângă o turmă de oi

Foto 6. Privind înapoi de undeva din zona Curmăturii Moșului 

Foto 7. Pitici la poalele culmii Moșului

Foto 8. Meandrele pârâului Urlea
Foto 9. De pe marcajul punct albastru spre culmea Moșului

Foto 10. Undeva pe culmile din spate se află refugiul Langa

Prima noapte petrecută lângă refugiul Urlea a venit cu temperaturi mici pentru luna lui cuptor și, dimineața, ochiul de apă de lângă cort avea o peliculă subțire de gheață.
După ce soarele a ajuns pe noi ne-am urnit din loc și trecând pe lângă lacul Urlea ne-am îndreptat spre piciorul aflat la est de lac. Urcarea pe nemarcate nu a pus probleme și astfel în scurt timp am ajuns în creasta principală.
De aici am pornit către est, pe bandă roșie. Chiar dacă văile din această parte a munților Făgăraș sunt la fel de adânci ca cele aflat mai spre vest, vârfurile, culmile, dar și creasta principală sunt mai domoale, semn că extremitatea estică a crestei nu e foarte departe de noi.
Urmărind poteca cu bandă roșie am trecut de Curmătura Zârnei și am continuat în urcare spre vârful Zârna. Abia ce am reușit șă admirăm puțin către Iezer, Crai dar și Bucegi căci apoi ne-am trezit cu capul în plafonul de nori. Așteptând ca acestă să treacă am pus de o pauză mai lungă, însă în zadar: norii nu s-au dat duși. Chiar dacă ne-ar fi plăcut să mai continuăm pe creastă am decis că nu prea are rost să mergem și să nu vedem nimic în jur, așa că am revenit în Curmătura Zârnei și ne-am încadrat pe marcajul punct roșu. Acesta coboară treptat până la pârâul Urlea, iar de acolo urcă în Curmătura Moșului. 
În momentul în care a ajuns în vale noi am continuat pe nemarcate, în urcare ușoară spre refugiul Urlea.
De îndată ce am coborât din creastă am ieșit din plafonul care nu s-a mișcat de acolo până la asfințit...

Foto 11. În dimineața zilei de 14 august ochiul de apă de față a prins o peliculă subțire de gheață

Foto 12. Dimineață de august lângă refugiul Urlea

Foto 13. Lacul Urlea

Foto 14. Cicatricile muntelui

Foto 15. Ochiuri de apă, corturi și refugiul Urlea

Foto 16. Creasta principală în zona vârfului Leaota

Foto 17. Pe bandă roșie spre Curmătura Zârnei

Foto 18. Cu muntele Langa pe fundal

Foto 19. Muntele Langa și vârful Zârna (de la stânga la dreapta)

Foto 20. Călătorul

Foto 21. Detaliu pe marcajul punct roșu ce se desprinde din Curmătura Zârnei

Foto 22. După amiază cu valuri de ceață

Foto 23. 

Foto 24. Clocot pe valea Urlea

În cea de-a treia zi am vrut să folosim la maxim timpul și vremea bună pe care le-am avut la dispoziție, astfel că am urcat din nou în creastă. Am ales aceeași variantă ca în ziua precendentă și după ce atins creasta în zona vârfului Leaota am continuat spre vest. Pentru că ne-am propus să urcăm pe vârful Dara și Hârtopu ne-am abătut de pe marcajul crestei principale, urmărind poteca cu momâi.
Nu ne-am mai săturat să admirăm priveliștea pe care o aveam în acea dimineață, dar gândul că azi trebuia să ajungem și acasă ne-a pus în mișcare. Revenirea la refugiu am făcut-o prin Portița Lacului, însă nu înainte că o parte din noi să dea o fugă și până pe vârful Urlea.
Traseul până în Poiana Curmăturii a coincis cu cel din prima zi, iar apoi am continuat pe triunghi roșu până la Popasul Vânătorilor, locul unde am lăsat mașinile.

Foto 25. În drum spre vârful Dara

Foto 26. Panorama de pe vârful Dara înspre vest

Foto 27. De pe Hârtopu - 2506 m spre Dara - 2500 m

Foto 28. Poteca spre vârful Urlea

Foto 29. Lacul Urlea dintr-un alt unghi




Comentează folosind contul Facebook:

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Pagina de pornire