0 9.8.18 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2018/08/zmeura-afine-si-mure-printre-ploi-de-vara-in-zona-Muntele-Baisorii.html

Zmeură, afine și mure printre ploi de vară în zona Muntele Băișorii (28 iulie 2018)



Traseu: Băișoara - Mașca - Valea Vadului - Muntele Cacovei - DN - valea Ierța - Crinț - Găbriana - culmea Penelor - Băișoara (track aici)

O dată ce ploile au început să se rărească am hotărât că e momentul să scot bicicleta la treabă. Prima tură din sezonul estival am făcut-o cu o săptămână înaintea celei de față, însă nu fără ca ploaia să ne pună bețe-n roate.
Următoarea sâmbătă suntem aceiași 4 de săptămâna trecută + Dragoș și, la 7:35, reușim să pornim pe traseu. Din nou e anunțată ceva ploaie așa că sperăm să nu ne intersectăm cu ea dacă pornim devreme. Trezirea matinală avea să se simtă mai pe seară, dar până atunci, începem pedalatul pe ulițe din satul Băișoara astfel încât să prindem ieșirea spre următorul sat, Mașca. Trecem de ultimele case și câteva raze de soare se strecoară printre nori luminând în același timp ceața dinspre Iara. Când cotim spre Mașca îmi aduc aminte de urcarea pe care am făcut-o acum aproape 6 ani fix pe același drum, acum asfaltat.
Fiind așa devreme satul e cufundat în liniște, multe case oricum sunt părăsite, iar clădirea școlii care era cândva plină de copii are acum ferestrele sparte. La capătul satului asfaltul se termină și ajungem în drumul pe care mi-l aminteam.


Poartă ferecată și ornată cu motive din zonă


 Cine se trezește de dimineață prinde valuri de ceață

Traseul nostru continuă în urcare până în momentul în care începem coborârea spre Valea Vadului.  Ieșim în capătul estic al cătunului și, imediat pun ochii pe o casă cu niște detalii care-mi atrag atenția, iar proprietara vine să ne arate ce oaspeți are în stâlpul porții. Un cuib de rândunica a apărut  într-o gaură a stâlpului și acum 3 pui așteptau ca mama lor să se întoarcă cu micul dejun. Suntem serviți cu pere de casă și n-avem încotro decât să luăm câteva cu noi. Mai încolo un nenea își mână bivolii spre pășune și satul aflat în fundul văii e mai animat decât aș fi crezut. Drumul urcă agale pe firul văii Vadului și, după ce zmeura ne tot fac cu ochiul, punem de o pauză.

 Doi bivoli în Valea Vadului 


Între Valea Vadului și Muntele Cacovei

Kilometrii trec în aceeași notă și curând ajungem la primele case din Muntele Cacovei. Valea îngustă se deschide pe măsură ce urcăm și sătenii încep să-și vadă de treburile zilnice din gospodărie.

 La povești cu o bătrânică din Muntele Cacovei... rămasă singură se ocupă de animale și grădina din jurul casei

 Biciclistului îi șade bine tot la deal


 Drumul pitoresc ce leagă Valea Vadului de Muntele Cacovei

 Nu mai rezistăm tentației pe care o tot vedem cu coada ochiului și trecem la fapte

 Casă veche, casă nouă

 Gospodărie în Muntele Cacovei

 De veghe în lanul cu flori

 Fosta școală din Muntele Cacovei

 Numa noi pe ulița principală din sat


Pentru că suntem treziți de câteva ore bune începem să ne gândim tot mai mult la mâncarea din rucsac, astfel că, ne propunem ca luăm o pauză undeva spre sfârșitul serpetinelor pe care tocmai ne înscriem. Sudoarea noastră vine la pachet cu priveliștea asupra Muntelui Cacovei, dealului Boinic, dar și cu niște nori care sunt destul de negri.

 Fundal cu dealul Boinic

 Pauza mult poftită pe un buștean cu mușchi, la umbră și un nenea ce mergea la treburile câmpului

 Tot la deal, cu burta plină și soare arzător

Înainte să ieșim în DN luăm pauza dorită și apoi coborâm în viteză câteva serpetine. Intrăm pe valea Ierța și începem cea de-a doua urcare a zilei. Panta nu e mare însă începe să se simtă în picioare și, după o vreme, câțiva picuri mai hotărâți ne fac să ne adăpostim sub crengile unor brazi. Picurii se joacă cu noi, trec repede iar noi revenim în șei.

 Valea Ierța

După ce mai câștigăm ceva altitudine o ploaie de vară ne forțează să ne mai adăpostim o dată și, de această dată, luăm foițele pe noi. Așteptăm să se opreasă și sperăm să fie ultima din tura de azi. Pornim încă o dată la drum și continuăm pe curbă de nivel ce leagă poiana în care se află colibele Crinț, apoi pe lângă cele de la Găbriana; ambele mai au doar câte o colibă locuită.

Norișori călători după o repriză de ploaie

 Colibele Crinț

... iar apoi trecem pe lângă colibele Găbriana

Curba de nivel din pădurea de brad ne scoate în cale câteva frăguțe, afine, gălbiori și nu în ultimul rând băltoace. Pe unele le putem depăși mergând pe bicicletă, în cazul altora trebuie să coborâm din șei. Drumul de culme se îndreaptă spre Muntele Bocului iar noi cotim dreapta pe culmea ce se ridică în stânga văii Mămăligii. 

 Și de acum tot la vale

Culmea Penelor - de care am scăpat fără nici o pană

Când mi-a venit în cap acest traseu nu m-am gândit că cel mai probabil în zona Muntele Băișorii au fost ploi în timpul acestei săptămâni, așa că facem slalom printre zeci de băltoace care se află de-a lungul întregii culmi. Cu toate că suntem sub amenințarea ploii când vrem să luăm o pauză de la baltoace ne furișăm în zmeuriș. Se vede cu ochiul liber cum în zona stațiunii plouă bine, însă credem că e cazul să fim crutați.

 Da, da, ploaia iar ne dă târcoale!

 Troiță cu bancă

 Din deal și până jos în Muntele Băișorii


Micile sus-josuri ale culmii sunt pe alocuri tehnice atât datorită solului accidentat sau rupturii de pantă cât și datorită noroiului. Secțiunea cu drum îneirbat din tura de acum 6 ani o regăsim aproape înghițită de vegetație... Coborârea pe culme ne dezvăluie, rând pe rând, priveliști spre Muntele Băișorii, Muntele Bocului, Muntele Filii sau cătunul Arini. Când mai avem vreo 6 kilometri pe culme ajungem într-o zonă unde căldura ne lovește brusc în cap, solul e arid și peisajul nu are nici cea mai mică legătura cu el prin care am pedalat până acum. Murdari din cap până-n picioare încheiem cu bine tura începută în Băișoara.



Porțiuni înierbate pe culmea Penelor și priliște până departe, spre Cheile Turzii

 Un cal singuratic

De acum în jos numai ariditate și arșită



Comentează folosind contul Facebook:

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Pagina de pornire