0 21.5.21 Banda Roșie http://www.bandarosie.ro/2021/05/circuit-cu-bicicletele-in-satul-cehesc-Ravensca-muntii-Almaj.html

Almăj: Plaiuri verzi, cireși înfloriți și o vizită în satul cehesc Ravensca (30 aprilie 2021)



Traseu: Șopotu Nou - Bârz - Ravensca - BR - valea Răchita - Urcu - Șopotu Nou

Cu ocazia zilelor libere de 1 mai și Paște am acceptat invitația prietenilor noștri de la Oradea și am pornit spre Banatul montan. Gândul că acolo vom întâlni primăvara, plus prognoza care anunța vreme bună nu am făcut decât să ne dea un imbold și mai mare.
După drumul de la Cluj până în localitatea Șopotu Nou, unde am stabilit tabara de bază pentru următoarele 3 nopți, ne-a rămas o jumătate de zi pentru mișcare.
Prin urmare am încălecat bicicletele și am pornit într-un circuit pregătit de Lia.
Obiectivul principal al turei a fost satul cehesc Ravensca și o culme numai bună de parcurs în lumina după amiezei.

Drum de culme și tunel printre cireși înfloriți

Ravensca e unul dintre cele 6 sate cehești care au apărut la începutul secolului 18 o dată cu sosirea cehilor din regiunea Boemia. Aceștia au fost aduși în două valuri: unul în 1823, altul în 1827, cu scopul de a servi în regimele de grăniceri din regiune și, în același timp, pentru a fi prezenți la granița imperiului Habsburgic.
Celelalte sate sunt: Sfânta Elena, Gârnic, Bigăr, Eibenthal și Sumița. Ele se află la o oarecare distanță unul de altul, însă toate se regăsesc pe teritoriul munților Locvei sau Almăjului. În prezent așezările sunt tot mai depopulate, căci după 1989 industria mineritul a încetat, iar tinerii au plecat spre orașe din Cehia. Chiar și așa cele 6 sate păstrează un aer aparte și poate că dacă la noi sunt mai puțin cunoscute, anual sunt vizitate de mii de turiști veniți din străinătate.
Cehii au început marcarea drumurilor/potecilor de legătură între aceste sate acum mai bine de 10 ani, iar în prezent putem spune că în arealul vizat există o rețea generoasă de marcaje care duc și spre diverse puncte de interes turistic. O hartă a lor o puteți găsi aici.

Urcare dinspre Bârz spre Ravensca

Popas între un molid și un cireș 

În urmă cu 8 ani am ajuns prima dată în Ravensca, tot cu bicicleta urcând dinspre sud, de la Dunăre, iar acum am pornit din direcție opusă, din nord. De la Șopotu Nou ne-am încălzit pe asfalt până în drept cu Bârz, de unde am intrat pe valea care urcă lin spre satul cehesc aflat la cea mai mare altitudine 750, Ravensca. Panta s-a accentuat doar cu vreo 3 kilometri înainte de sat și, după o pedalare agale pe ulița ce ne-a condus spre centru, am poposit în parculețul de acolo. 
Mi-am adus aminte cum data trecută am avut șansa de a vizita școala de aici, chiar în ultimul ei an de funcționare...

Gospodărie veche și părăsită la intrarea în sat

În centru micuțului sat, într-un parculeț cât se poate de cochet (fotografului i-a fost lene să găsească un unghi mai relevant)

Am schimbat câteva vorbe cu doamna care se ocupă de magazinul sătesc, iar apoi am revenit în șei pentru a continua traseul nostru. Din centru ne-am înscris pe "banda roșie cehească", un traseu dus pe o culme excelentă de pedalat cu priveliști spre Dunăre, cireși înfloriți, munții Godeanu cu zăpadă, spre gospodării risipite și culmi înverzite... 

Părculețul amintit l-am lăsat în urmă, i-am dat bună ziua sătencei ce vopsea stâlpul aflat în fața casei, iar apoi am continuat pe traseu


Altă străduță din Ravensca 


La un moment dat, Marius a făcut o pană, iar locul a coincis fix cu trecerea pe lângă o casă locuită de un cetățean ceh stabilit de câțiva ani aici. Încă nu a învățat română, însă omul avea chef de vorbă și bucurându-se de prezența noastră ne-a servit cu niște "clătite de cartofi" (bramborákytocmai luate de pe foc. Acestea sunt specifice bucătăriei tradiționale cehești, iar concluzia a fost că ne-am lins pe degete; așa au fost de bune. 


Verde crud cât am văzut cu ochii, numai bun după un sezon alb în care am tot fost la schi


Puțin dintr-un Godeanu cu versanți înzăpeziți

O bancă cu priveliște spre Dunăre 

O plăcere coborârea printr-o pădure cu fagi verzi!

Lumina soarelui începea să cadă tot mai tangențial peste dealurile din jurul nostru și cu toate că am mai fi zăbovit pe sus, la un moment dat ne-am lăsat în viteza coborârii spre valea Răchitei. De acolo am intersectat asfaltul și ulterior am revenit în Șopotu Nou. 
În circuitul următor am ajuns și-n alte sate cehești, dar despre ele într-un episod următor. 

Pe culmea vecină apar primele case dintr-un sat răsfirat, Valea Răchitei

În sfârșit am găsit primăvara!

Cireșul flancat de două căpițe

Același cireș cu flori

Sus, josuri pe o culme perfectă de pedalat

Cetățeanul ceh care ne-a servit cu bramboraky

Alt drum, alți cireși


În acești munți jos ca altitudine satele se întind până în culme, lucru asemănător cu ceea ce regăsim în Apuseni

Coborâre spre Urcu (foto Lia)

Au înnebunit cireșii! (foto Lia)




Comentează folosind contul Facebook:

Niciun comentariu

Trimiteți un comentariu

Pagina de pornire