2 8.8.13 Banda Roșie https://www.bandarosie.ro/2013/08/rodnei-in-roz-iunie-2013.html

Rodnei în roz (iunie 2013)



Luna cireşelor (iunie, cireşar, cireşel (în limbaj popular)) munţii Rodnei nu capătă culoarea roşie, însă cu  siguranţă putem spune că devin roz. :) Versanţi întregi, sudici ori nordici, brazdaţi ori nu de poteci marcate, ori nemarcate sunt luate cu asalt de miile de tufe de rododendron.


Foto 1. Roz de sezon





Foto 2. Incursiune colorată

Rododendronul ce are denumirea populară de bujorul de munte sau smârdar e omniprezent pe aici, gata să încânte privirile drumeţilor. Roz sau chiar şi alb începe Şi înfloreşte timid pe la începutul lui mai, iar unele buchetele roz alfate nu chiar în bătaia razelor soarelui le putem întâlni până spre sfârşitul lui iulie. Prima tură la rododendronii din Rodnei am făcut-o în iunie 2011 (vezi http://www.bandarosie.ro/2011/06/prin-raiul-rododendronilor-in-muntii.html). Atunci am rămas uimită de cum poate arată muntele când rododendronul e în floare. Pentru că în luna iunie am avut ocazia să ajung de mai multe ori în munţii Rodnei, urcând spre creastă din diverse părţi, aceşti munţi au devenit şi mai speciali pentru mine.
Iar acum să o luăm pe îndelete:


Foto 3. Vârful Gărgălău


Foto 4. Instrusul...

Weekendul 15-16 iunie m-am alăturat trupei care a răspuns afirmativ invitaţiei lui Ştefan. Astfel în formaţia: Adriana, Alexandra, Remus, Ștefan şi Ion am pornit pe o vreme destul de îndoielnică din pasul Prislop. Până spre după amiază am parcurs traseul: pasul Prislop- poiana Ştiol- Şaua Gărgălău-vf. Galaţului- şaua Puzdrelor- Tarniţa Negoieselor- şaua Între Izvoare.


Foto 5. Bulevard în creastă

Pe parcursul zilei vremea a fost din cea mai diversă: reprize de soare, de nori ce nu reuşeau să treacă dinspre nord spre sud, rămânând astfel pe creastă, câţiva stropi de ploaie timizi... În ceas de seară după ce am pus corturile lângă tăul La Cărţi, o parte din noi ne-am continuat traseul din prima zi cu o buclă de vreo 7 km.

Foto 6. Perdea la apus

 Am revenit în şaua Între Izvoare şi pas alert am urcat vf. Repede, apoi Cormaia, am mers pe creasta principală până-n şaua Obârşia Rebrii şi am revenit la corturi pe poteca marcată cu bandă roşie (cea ce merge pe curbă de nivel). Efortul ne-a fost însă răsplătit; am fost martorii jocului norilor, culorilor apusului şi a rododendronului scăldat în nuanţe calde.


Foto 7. Buhăescu Mic, Buhăescu Mare, Pietrosu


Foto 8. Ultimele raze (foto. Ştefan)


Foto 9. Nori ce se preling pe creste

 Dimineaţa, soarele ne-a dat bună ziua arătându-se de după piciorul nordic al vf. Negoiesei Mari, vf. Mihăiasa iar apoi ne-am luat rucsacii-n spate ţi am pornit către topul Orientalilor: vf. Pietrosu (2303 m).


Foto 10. Bună dimineaţa!


Foto 11. Unii ne-am camuflat (foto. Ştefan)

Până acolo am mers călăuziţi de banda roşie până în şaua Obârşia Rebrii şi ulterior până în Tarniţa la Cruce şi vf. Rebra. Apoi ne-am înscris pe bandă albastră şi am urcat rând pe rând Buhăescu Mic, Buhăescu Mare în drumul nostru spre vf. Pietrosu.


Foto 12. Bujorul de munte


Foto 13. (foto. Ştefan)


Foto 14. Se cobor la vale... (foto. Ştefan)

Odată ce am ajuns pe vârf ne aştepta o lună coborâre, de la 2303 m până la 665 de m în centrul oraşului Borşa. Căldura, greutatea rucsacilor și diferenţa mare de nivel şi-au spus cuvântul la sfârşitul traseului.


Foto 15. De pe Ineu înspre vest


Foto 16. Lavă roz

 La doar câteva zile distanţă, într-o zi de joi (20 iunie), am revenit în Rodnei. 4 fete cucuiete (Anca, Cătălina, Oana şi Alina) ne-am pornit dis de dimineaţă din Valea Vinului într-un circuit de o zi.


Foto 17. 4 fete cucuiete


Foto 18. Suntem în toiul spectacolului

În aproximativ 9 ore am reuşit să parcurgem la pas, cei 27 de km ai traseului: Valea Vinului- şaua Curăţel (TR)- muntele Curăţel (PA)- vf. Ineu- şaua Ineului- vf. Coasta Netedă- șaua Tarniţa lui Putredu (BR)- muntele Cişa (TA)- izvorul Roşu- Valea Vinului.


Foto 19. Ineul şi Pleşcuţa


Foto 20. spre vf. Omului şi Gărgălău

În acea zi am avut mare noroc cu câinii aferenţi celor două turme de oi pe lângă care am trecut, căci abia dacă ne-au băgat în seama, iar mai apoi în timp ce coborâm Ineul, căci am avut ocazia să văd (pentru prima dată în Rodnei) capre negre.

Luni 24 iunie, de Sânziene, m-am reîntors în Rodnei cu treburi. După ce duminică noaptea am dormit în comuna Șant, înainte de ora 6 în compania lui Iuliu şi a Alexandrei plecăm într-o lungă tură de o zi.

Foto 21. Căutând căldura stâncii

 După amiaza, gps-ul avea să ne arate aproape 37 de km cu o difirenţă de nivel notabilă. Maşina rămâne în faţa sediului poliţiei din Șant ţş noi o luăm la pas către creastă. Dimineaţa ne aşteaptă cu un urcuş serios, de la 595 m din sat până la 2113 m cât are vf. Roşu. Până pe cel mai estic vârf al crestei, vf. Roşu, mergem urmând marcajul cruce albastră.


Foto 23. Peste tot...

Foto 24. roz

Instabilitatea anunţată în prognoze avea să mai întârzie puţin, însă ţinem ritmul căci mai avem de mers o bucată pe creastă. Când ajungem în şaua cu Lac încep şi se aud tunete din depărtare... Nu e vreme de pierdut. Urcăm în mare grabă Ineul şi apoi mărşăluim către refugiul Curăţel.


Foto 25. Încotro acum?

Pe ultima parte a coborârii suntem nevoiţi să ne echipăm cu pelerine, era bine însă... în vale însă se vedea perdeaua ce cădea din cer. Facem o pauză ceva mai lungă în refugiu şi apoi continuăm pe acelaşi punct albastru, până jos în Rodna. După ce am trecut de ocolirea vf. Capu Beneşului, traseul s-a dovedit a fi foarte pitoresc. De pe ultimele dealuri adunăm sânziene, margarete şi alte flori de câmp, mâncăm nişte frăguţe foarte aromate iar mai apoi recuperăm maşina din Şant (comuna Șant :) ).
Până la o nouă revedere cu Rodnei, am pedalat într-o faină tură de cicloturism, am făcut un tur mai mult pe nemarcate pe la tăurile din Parâng... vor urma.


Comentează folosind contul Facebook:

2 comentarii

Pagina de pornire