La hibernat în șaua Gărgălău (29 noiembrie-1 decembrie 2014)

La o săptămână după escapada din munții Retezat, ne vedeam în fața unui weekend prelungit, iar prognozele se arătau sumbre pentru toată țara. Mai mult, ne-am trezit sâmbătă dimineața pe un minunat cod roșu de polei pentru județul nostru. Deci nu prea era de ieșit din casă.

Foto 1. Și când te gândești ce fain e în șaua Gărgălău

Studiind însă mai atent prognozele, am descoperit că Maramureșul nu se încadra în trend-ul ce pusese stăpânire pe mai tot spațiul carpato-danubiano-pontic.
Am pornit pe lapoviță și ploaie din Cluj, până pe valea Sălăuței încă mai picura, dar cum am trecut pasul Șetref, am avut surpriza să găsim cer senin și soare. Incredibil!

Era deja după-amiază când am ajuns în pasul Prislop. Am parcat mașina lângă mănăstire și am luat-o încet din loc. Mă rog, în pas vioi, căci temperatura de -7 grade și vântul tăios nu-ți lăsau timp de trândăvit.

Foto 2. Nu-i cald deloc... E vremea înghețului!

Am trecut pe lângă viitoarea pârtie, lucrările erau în toi. Apoi am continuat pe drumul forestier înspre stâna din șaua Știol. La lacul Izvorul Bistriței Aurii (Știol) am ajuns după apus, când aproape se înnopta. Planul era să înnoptăm aici, însă vântul se liniștise, iar luna răsărise și ne lumina destul de bine calea. Am scos și frontalele și am continuat spre șaua Gărgălău. Spre final am greșit puțin traseul dar ne-am redresat și am găsit locul de cort aflat la 3 minute de creasta principală.

Dimineața am urcat în șa pentru răsărit, iar seara pentru apus.

Iată ce-a ieșit: