Întâmpinând anul nou în Șureanu (30 decembrie 2015 - 2 ianuarie 2016)

Track: aici

Bazându-mă pe statistica ultimelor revelioane îmi e tot mai clar ca în luna decembrie putem schia doar cu destul de mult noroc, drept urmare, atunci când am început să mă gândesc la vacanța de la sfârșit de an nu a durat prea mult până am ajuns cu gândul la munții Șureanu.
Cabana militară de acolo e una dintre locațiile cele mai faine de care nu prea multă lume știe, dar care în același timp nu e pentru toată lumea datorită condițiilor pe care le poate oferi.
Cândva, la începutul lunii noiembrie îi dau un telefon cabanierului și apoi lansez invitația colegilor de club. Locurile sunt limitate, așa că se epuizează aproape instant și astfel pe 30 decembrie, dimineața, pornim spre Șureanu.

Foto 1. Ultima dimineață a lui 2015

Foto 2. Silueta vârfului lui Pătru văzută din curtea cabanei militare Șureanu

Foto 3. Tiptil-tiptil ne facem curaj să înfruntăm frigul și pornim la drum

În ultimul momentan aflu că peste noapte a nins 10 cm și îmi zic că e în sfârșit momentul să scot schiurile noi la treabă. De când le-am pus în mașină numai la asta mă gândesc și abia aștept să fac prima coborâre. După un drum de aproape 3 ore ajungem pe parcarea domeniul schiabil și planul unora dintre noi e să profităm cât mai mult de stratul nou depus, până la lăsarea întunericului când vom merge spre cabană. Încalec schiurile și în scurt timp mă întâlnesc cu informatorii mei și facem o tură împreună. Chiar dacă sub stratul nou de zăpadă e un strat înghețat, deci condițiile nu-s ideale, diferența e incredibilă și acum e mult mult mai bine la vale.

Foto 4. Movement skis fun-club

Foto 5. Lăsăm pârtiile în urmă în căutarea unei zăpezi cât mai bune...

Foto 6. pe care o și găsim

Pe un frig năprasnic (!aceasta avea să fie ziua cu temperaturile cele mai blânde) reușim să tocăm aproape toată zăpada de pe lângă pârtii, iar apoi o luăm spre cabană.
A doua zi temperaturile sunt și mai scăzute, iar după niște începuturi de degărături de care am avut parte ziua precedentă, decid să stau la distanță de instalații și fiu în mișcare cât mai mult timp.
Undeva între vârful Aușelul și vârful lui Pătru găsim o pantă care are zăpadă foarte bună și rămânem până la apus.

Foto 7.

Foto 8. Totul e bocnă

Foto 9.

Pentru cea de-a doua zi a noului an îmi vine ideea de a prinde răsăritul pe vârful lui Pătru. Împărtășesc gândul meu și celorlați și în final grupul numără 10 persoane.
Încerc să fac o estimare cât mai relevantă astfel încât să toată lumea să ajungăm pe vârf în timp util.
Dimineața, cu puțin înainte de ora 5 aprindem frontalele și pornim să întâmpinăm primele raze ale soarelui. Pentru început reușim să rămânem grupați, dar apoi se fac grupulețe în funcție de ritm. Avem parte de încă o dimineață geroasă așa că nu se pune problema să stăm unii după alți... și e atât de frig încât în momentul în care ajungem în culme (vf. Aușel) suntem nevoiți să luăm și pufoicile pe noi.
De aici și până sub vârful lui Pătru efortul pe care trebuie să-l depunem scade considerabil așa că înaintăm cu spor.

Foto 10. 2 ianurie 2016

Foto 11. Așteptând răsăritul pe vârful lui Pătru

Minut după minut se luminează tot mai tare și linia orizontului începe să se coloreze. Măresc puțin ritmul de frică ca soarele să nu-și facă aparația înainte de a ajunge sus căci în acel caz am rata răsăritul.
Reușesc să fiu mai rapidă ca soarele cu vreo 5 minute și în acest interval mai apar o parte din amicii mei.

Foto 12. Turul de orizont de pe vârf include: o bună parte din creasta Parângului

Foto 13. Retezatul

Foto 14. 2 în 1: stânga - Parâng, dreapta - Retezat

Foto 15. Uite-l că răsăre!

Foto 16. Primele raze înroșoresc zăpada puțină de pe vârf

Îmbrăcați cu tot ceea ce aveam cu noi poposim vreo 20 de minute de vârf la o temperatura de -17.5 grade și admirăm zările. Rând pe rând toate creste din jur ajung să fie scăldare în lumina noii dimineți, iar vizibilitatea extraordinară ne lasă să intuim chiar și înspre platoul unde se află stația meteo de pe Rețitiș (Călimani).
În cele din urmă facem o poză de grup și pornim înapoi spre cabană.
Senzația de a porni pe întuneric pentru a prinde răsăritul undeva sus e fantastică și merită să o încercați și voi!