Traseu: Baia Borșa (Gura Băii) - Șaua Lucăciasa (TR) - vf. Toroioaga (BR) - vf. Murgu - vf. Stâna lui Văratic - Piciorul Socolescu (nemarcat) - Baia Borșa (oraș)
Track GPS: aici.
În weekend-ul prelungit de Rusaliile din acest an, am planificat o reeditare a întâlnirii de la Borșa de acum 5 ani cu ieșenii Simona și Alin. Deși era trecut de mijlocul lunii iunie, speram să găsim rododendronul înflorit, căci primăvara a fost destul de răcoroasă. Localnicii ne-au spus că versanții nordici ai munților Rodnei nu se ”înroșiseră” încă în acest an, deci ne-am gândit că ar fi o idee bună să ne încercăm norocul în munții Maramureșului. Ne-am orientat spre Toroioaga (care are doar 1930m altitudine) și știam deja de la Alina că e un traseu foarte pitoresc.
Foto 1. Creasta Toroiegii, pe traseul dinspre șaua Lucăciasa înspre vârful Toroioaga (marcaj bandă roșie)
Fiindcă noi eram 4 și aveam la dispoziție două mașini, n-am ezitat să facem o ”aroganță”: am lăsat o mașină în Baia Borșa, iar cu cealaltă am urcat până aproape de Gura Băii. Sigur că nu ar fi fost foarte greu să facem tot traseul Alinei, dar pe canicula de afară ne-am bucurat să scăpăm de 400m diferență de nivel mai puțin spectaculoși :-)
De la Gura Băii am urcat în serpentine pe marcaj triunghi roșu până în șaua Lucăciasa, unde se găsește refugiul montan cu același nume, construit relativ recent.
Foto 2. Refugiul Lucăciasa din munții Maramureșului
Foto 3. Pietrosul Rodnei pe fundal
Din șaua Lucăciasa și până pe vârful Toroioaga se urmărește marcajul bandă roșie (nu foarte frecvent), la început pe culme, printre jnepeni, mai apoi ocolind un grup de stânci pe versantul sudic, și în sfârșit pe îngusta creastă a Toroiegii. Pe ultima porțiune am întâlnit și singurii drumeți din această frumoasă zi de vară, după accent catalogați drept cetățeni de etnie maghiară (2 tineri și unul în vârstă), care se grăbeau să coboare înapoi la mașina lăsată în Gura Băii. Ziceau că urmează să urce la Iezer mai spre seară și să înnopteze acolo.
Foto 4. Înspre Toroioaga
Foto 5. Creasta Toroiegii și 2-3 rododendroni :-)
Din păcate, n-am mai găsit rododendroni înfloriți fiindcă deja trecuseră! Dar și așa, am mai prins două-trei tufe, cât să nu zicem că nu i-am văzut deloc anul ăsta :-)
Încet, dar sigur, norii de ploaie începeau să se strângă în jurul vârfurilor mai proeminente din zonă, iar Toroioaga nu făcea excepție. Așa că noi, după o scurtă pauză pe vârf, am luat decizia să ne luăm tălpășița și să coborâm puțin mai la vale, mânați și de nenumăratele muște zumzăitoare care, deși inofensive, reușeau să ne strice puțin din buna dispoziție.
Foto 6. Coborârea de pe Toroioaga
Foto 7. Spre vârful Murgu, pe poteca nemarcată
Traseul nostru este de acum nemarcat, însă poteca e destul de bine definită, nu e cazul de bălăureală. Coborâm sub vf. Murgu și întindem masa, lângă o ultimă pată de zăpadă, rămasă probabil de la ninsorile din luna mai.
Foto 8. Sub vârful Stâna lui Văratic, coborând spre Baia Borșa
Foto 9. La Socolescu
Nici aici nu zăbovim prea mult, căci norii sunt destul de amenințători, în depărtare se aud tunete, însă la Socolescu găsim căluți păscând liniștiți, așa că facem și noi o pauză mai lungă. Cu greu ne urnim și continuăm coborârea pe piciorul Socolescu până în Baia Borșa.
Foto 10. Pe piciorul Socolescu
Deși s-a înnorat serios, ploaia tot nu începe, apucăm să recuperăm mașina parcată în munte și să revenim la pensiune. Parcă altfel guști o furtună hotărâtă de vară de la adăpost, nu? Îți vine și să faci poze :-)
Foto 11. Fulgerele brăzdează văzduhul...
Foto 12. Trăsnet în munții Rodnei
Totul s-a terminat cu bine, fără grindină, fără inundații, peste noapte a mai plouat în câteva reprize, iar dimineață, după o ultimă ploicică, cerul s-a luminat și curcubeul ne-a încântat privirile.
Foto 13. Pietrosul Rodnei văzut din Borșa, după ploaia de dimineață
P. S. La sosirea în Borșa (adică cu o zi înainte de excursia pe Toroioaga), am mai făcut un mic circuit. Am urcat cu telescaunul pe deasupra pârtiei, apoi am continuat urcarea pe bandă albastră până în Șaua/Poiana Știol, de unde am coborât în Borșa Stațiune pe marcaj triunghi roșu pe la Cascada Cailor. Fie vorba între noi, recomand traseul ăsta tuturor... nu e nevoie de o condiție fizică ieșită din comun. Eventual se poate scurta, coborându-se de la capătul telescaunului direct la Cascada Cailor (sunt indicatoare).
Cu ocazia micii drumeții, am avut parte de o ploaie caldă de vară și am ratat spectacolul cu grindina cât nuca de care s-au "bucurat" borșenii. Uite cum s-a văzut de pe deal:
Foto 14. Ploaie în Borșa, vedere de sub șaua Știol (Piatra Rea în stânga imaginii)
Foto 15. Pauză între reprize de ploaie
Multumim ca impartasiti cu noi experienta calatoriilor si pozele superbe! Vacanta placuta in continuare! :)
RăspundețiȘtergere