Pe două roți pe culmea Vlădesei: din șaua Cumpănățelul până la vârful Nimăiasa (16 septembrie 2018)

Traseu: pasul Prislop - DC 265 - Padiș - cabana Vărășoaia - vf. Piatra Arsă - șaua Cumpănățelul - BA - Piatra Tâlharului - sub vf. Nimăiasa - vf. Cuciulata - dealul Rășinarilor - DC 265 - pasul Prislop (track aici)

După incursiunile pe schiuri de tură în zona șeii Cumpănățelul, la Piatra Tâlharului  sau Nimăiasa, iată că a sosit vremea să ajung și pe bicicletă. Provocarea a fost să găsesc un circuit în care să nu includ doborâturile care știu că se află înainte de vârful Vârfurașu sau perimetrul Pietrelor Albe.
Am survolat o vreme pe Google Earth și apoi m-am întors spre accesul clasic spre Padiș dinspre județul Cluj.

Formațiunea stâncoasă de la Piatra Tâlharului

Cu toate că nu sunt o fană a pedalatului pe asfalt din când în când mai fac câte o excepție, dacă în cele din urmă iese un circuit interesant.
Aceste fiind zise duminică dimineața îmi dau întâlnire cu amicii din Oradea, în satul Rogojel, iar apoi continuăm cu mașinile până în pasul Prislop, pe DC 265.
Pe coborârea spre Doda Pilii suntem însoțiți de ceva ceață,  temperaturi sub 10 grade și de primii copaci care încep să se coloreze.

 Cețuri matinale în drum spre Doda Pilii

E duminică dimineață și tot drumul e al nostru 

 Culorile încep timid să apară, iar căciula de nori de pe vârful Măgura Vânată ne îndeamnă la un scurt popas

 Turmă de oi mai jos de Padiș

După Ic Ponor lăsăm asfaltul în urmă pentru a începe urcarea spre Padiș. E dimineață așa că numai noi suntem pe drumul de pe valea Bătrâna. Urcarea merge cu spor și ajungem în Padiș numa bine cât să luăm prânzul. Avem tot ce ne trebuie în rucsaci însă cine poate rezista plăcintelor din Padiș? Așadar, la plăcinte înainte!

 La plăcinte înainte! Evident că nu am putut rata o astfel de pauză delicioasă

 Tăul Vărășoaia

 Oierit mioritic

 Din Padiș tot urcăm și acum avem prima priveliște spre culmea munților Bihor

Avem grijă să nu exagerăm pentru că suntem la doar câțiva kilometri distanță de urcarea zilei: cabana Vărășoaia - șaua Cumpănățelul. Prima parte, până în punctul La Groapă, e ciclabilă, apoi porțiunile de pedalat alternează cu cele de împins, iar cireașa de pe tort e push bike-ul final pe o pantă mare cu un drum destul de bolovănos. Totuși, plecarea matinală ne permite câte o pauză din când în când și vremea bună nu ne dă motive să ne grăbim.

 Trecem de o mică șa și coborâm spre La Groapă

 Sus-josuri și culmea Cârligatelor pe fundal

Tururile de orizont includ culmi printre care și culmea principală a munților Bihor, undeva în departare Muntele Mare și când atingem șaua Cumpănățelul apare culmea domoală a Vlădesei.

 Culmea Cârligatelor: vârful Cornu Muntelui și vârful Cârligați

Din zona vârfului Piatra Arsă spre Cetățile Rădesei

 Push bike pe ultima porțiune spre șaua Cumpănățelul

Aceasta prezintă mici sus josuri și drumul de culme are aproape tot timpul câteva variante paralele cu cea principală astfel că tot timpul avem de unde alege. Chiar dacă sus-josurile nu implică diferențe mari de nivel e nevoie de o oarecare determinare și dibăcie pentru a rămâne în șa. E duminică după amiază și înafara unui cioban cu o turmă de oi și a doi drumeți pedeștrii nu ne întâlnim cu nimeni.

 Și de acum tot pe drum de culme!

 Buteasa cu cele 3 cocoașe ale sale - stânga și vârful Briței - dreapta

 De pe Piatra Tâlharului spre întinsa poiană Onceasa

 Suntem în Vlădeasa însă vârful omonim, topul masivul, a apărut doar din zona Piatra Tâlharului

 Bolovani pe partea estică a Piatrei Tâlharului

Fix înainte de vârful Nimăiasa sunt cu ochii în patru ca nu cumva să ratăm bifurcația spre est, pe un drum înierbat. De aici schimbăm direcția de înaintare și urmează o coborâre despre care nu știam în ce stare va fi.

 Un unghi 100% nou din care vedem Pietrele Albe

Porțiunea până la vârful Cuciulata vine la pachet cu segmente tehnice și bolovănoase, iar apoi continuăm tot la vale pe dealul Rășinarilor. Abia aștept să ieșim din pădure și să ajungem la primele gospodării ce țin de Răchițele căci pe aici n-am mai ajuns niciodată.

 Gospodărie izolată a satului Răchițele

Pe dealul Rășinarilor într-o după amiază la început de toamnă 

 Sezonul umbrelor lungi

Soarele e tot mai jos pe cer și e tot mai răcoare în viteza coborârii. Nu nimerim drumul cel mai bun spre cabana Rășinarilor, astfel că până la asfalt mai avem de dovedit o urcare de vreo 3 km. După ea e rândul unei coborâri și apoi al urcării finale spre mașini.

 Soarele e tot mai jos și frigul se simte tot mai tare

 Tot la vale pe dealul Rășinarilor

Casă tradițională pe dealul Rășinarilor, sat Răchițele