Plimbările cu caiacul pot reprezenta una dintre variantele de a savura puțin din frumusețea Rezervației Biosferei Delta Dunării, iar la începutul verii trecute am ales această variantă.
Prin urmare am optat pentru una dintre excursiile puse la cale de Florin Petre, omul din spatele proiectului Ture cu caiacul.
Planul turei noastre s-a întins pe parcursul a 6 zile, interval în care am pornit din zona Tulcea (Nufăru) și am ajuns la Sfântu Gheorghe / Marea Neagră.
Mai multe despre traseul propus puteți găsi aici, deoarece, ajutați puțin de vreme acela a fost și traseul parcurs.
Pentru mine a fost prima experiență de genul și pot spune că:
- aș reveni oricând în deltă într-o tură similară, căci caiacul e unul dintre dintre mijloacele, dacă nu singurul, care îți permite să înaintezi în destul de multă liniște și astfel poți ajunge pe canele înguste
- caiacul a fost mult mai stabil decât mi-aș fi putut eu imagina
- am reușit să padelez singură zi după zi, deși în primele două zile distanțele nu au fost deloc mici (30, respectiv 32 de km)
- cu toate că statul într-un caiac pare o activitate destul de sedentară nu am avut momente în care să simt că nu mai pot sta pe locul din caiac
- și nu îl ultimul rând vă recomand o tură în deltă în compania lui Florin, bun cunoscător al deltei
E bine de știut:
- merită să achiziționați online permisul de acces în rezervație; astfel veți evita eventuala vizită la ghișeul fizic. Păstrați-l la îndemână în intervalul în care sunteți în interiorul rezervației căci oricând poate apărea un control în care va trebui să-l arătați.
- fiți pregătit să vă adăpostiți undeva înăuntru, cort / cazare, în momentul în care dau năvală țânțarii. Noi am avut noroc și, cu excepția a doua seri, nu le-am simțit prezența.
- luna iunie poate e cea mai potrivită pentru astfel de ture, fiindcă atât nuferii albi cât și cei galbeni sunt înfloriți iar păsările călătoare sunt sosite din țările calde
În prima zi ne lăsăm duși de curentul canalului Litcov
Kilometrii buni sălciile pot oferi clipe de relaxare la umbră
Verificăm dacă lacul Rotund e chiar rotund
Primele întinderi de nuferi
Eșuati între nuferi și cormorani
Florin - ghidul nostru
Raiul nuferilor; încă se văd dealurile zonei de unde ne-am îmbarcat în caiace, dar zilele următoare nu vom vedea decât întinderi de apă și vegetație
Popas pe malul Caraormanului
Spre sfârșitul celei de-a doua zile ajungem pe canalul Caraorman
În derivă spre La Milică, după o ziua cea mai lungă a turei, 34 de km, ultimii fiind padelați cu vânt din față; cum altfel?!
Caiaciști pe lacului Puiu, unul dintre cele mai mari lacuri pe care am ajuns cu caiacele
A treia zi e una lejeră în ceea ce privește padelatul și, după ce acostăm undeva pe malul canalului Mocansa, avem parte de o după amiază mai altfel..
Pornim în căutarea stejarului îngenuncheat din pădurea Caraorman. Nici unul dintre noi nu a mai fost acolo așa că e posibil să căutam acul în căruța cu fân, iar până la pădure avem de trecut prin noroi, segmente cu drumuri de căruță care au numeroase urme de cai și miștreți, dar nu în ultimul rând băltoace cu lipitori
Puțină culoare la liziera pădurii Caraorman - una dintre cele două păduri mari ale deltei
În drum spre stejarul milenar avem ocazia să găsim și alte exemple impunătoare care sunt martori ai ultimelor secole
Pasaje care ne duc cu gândul la junglă
Dar în cele din urmă găsim stejarul milenar, îngenuncheat, arbore care e cu adevărat impresionant. Acesta are o legendă pe care o puteți citi aici
Orhidee de deltă
Un nou apus de pe malul apei
Dimineața pornim agale spre întâlnirea cu unul dintre brațele mari ale Dunării: Sfântu Gheorghe. Astfel, după 4 zile de padelat, ajungem în comuna omonimă situată la revărsarea Dunării în mare și, petrecem 2-3 ore hidratându-ne la umbra din curtea magazinului
După amiaza revenim în caiace și efectuăm un sprint de aproximativ 350 de metri pentru a trece de cealalată parte a brațului Sfântu Gheorghe. Nori amenințători roiesc deasupra noastră, dar și cât vedem cu ochii; până la urmă scăpăm udați doar de decât câțiva stropi.
Norii nu se risipesc dar soarele se arată la apus
A cincea zi urmăm Gârla Turcească și ne îndreptăm spre Laguna Sacalin
Colonie cu sute de pelicani pe grindul care desparte apa dulce a deltei, de apa sărată a mării
Senzația de a fi ajuns la Marea Neagră după 100 de kilometrii padelați e incredibilă, astfel că acum avem în față ore întregi în care ne putem relaxa
La pas pe o fâșie de nisip în Marea Neagră
O nouă colonie de pelicani
Hmm... noi nori de furtună par să se apropie de noi
Promenadă în peisaj apocaliptic
Apus de pe țărmul mării
Încă o dată, furtuna pare să ne ocolească
Incursiunea noastră în deltă se încheie cu un răsărit pe malul mării
Niciun comentariu
Trimiteți un comentariu